ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 246/2019

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 33/2019 din 25 aprilie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2019 a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și în consecință:

În baza art. 103 alin. (7), art. 107 din Legea nr. 302/2004 s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 27.12.2018 în dos. nr. 992 Js 2111/18 de către Procuratura Nürnberg-Fürth, Germania, pe numele persoanei solicitate A., născut la data de 23.02.1993 în Zwickau, Germania, cetățean german, posesor al pașaportului x, cu drept de rezidență pe teritoriul României, adresa din România - Sibiu, str. x, certificat de înregistrare nr. x, valabil de la 22.10.2018 la 21.10.2023.

S-a luat act că persoana solicitată nu și-a dat consimțământul spre a fi predată autorităților judiciare germane.

S-a constatat că persoana solicitată nu a renunțat la beneficiul conferit de regula specialității.

În baza art. 103 alin. (10) și alin. (13) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile în vederea predării către autoritățile judiciare ale statului solicitant începând cu 25.04.2019 până la 24.05.2019.

A fost revocată măsura controlului judiciar luată față de persoana solicitată prin încheierea penală din data de 11.04.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută în data de 10.04.2019 ora 14:10 până la data de 11.04.2019 ora 13:30.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. suma de 1012 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu și suma de 57,87 RON, reprezentând onorariul interpretului de limbă germană au fost avansate și suportate din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

I. Constată că prin sesizarea formulată în dosarul nr. x/2019 din 10.04.2019, înregistrată la această instanță sub nr. x/2019 la data de 11.04.2019, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a solicitat luarea măsurii arestării provizorii față de persoana solicitată A., cetățean german, cu drept de rezidență pe teritoriul României, adresa din România - Sibiu, certificat de înregistrare nr. x, valabil de la 22.10.2018 la 21.10.2023, având în vedere semnalarea introdusă de Biroul SIRENE Germania din data de 9.04.2019 privind mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate prin care se solicită arestarea, în vederea predării către autoritățile judiciare ale acestui stat.

În fapt, s-a reținut că este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea condițiilor prevăzute de legea germană din 08.03.2018 după liberarea provizorie, prevăzută de art. 145 a din C. pen. german.

Pentru faptele imputate, C. pen. german prevede pedeapsa închisorii până la 3 ani.

II. Prin încheierea din 11.04.2019 instanța, în baza art. 101 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004 a respins, ca neîntemeiată, propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

În baza art. 101 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 211, 215 și 215

1

din C. proc. pen. a luat față de persoana solicitată măsura preventivă a controlului judiciar pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 11.04.2019 și până la data de 10.05.2019, inclusiv.

În baza art. 215 alin. (1) din C. proc. pen. s-a impus persoanei solicitate A. să respecte pe timpul cât se află sub control judiciar următoarele obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori va fi solicitată;

b) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la organul de poliție din municipiul Sibiu județul Sibiu, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori va fi chemată.

În baza art. 215 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen. s-a impus pe timpul controlului judiciar persoanei solicitate și obligația de a nu depăși limita teritorială a municipiului Sibiu decât cu încuviințarea prealabilă a instanței, cu excepția deplasărilor la organele judiciare.

În baza art. 215 alin. (3) din C. proc. pen. s-a atras atenția persoanei solicitate că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestării preventive sau cu măsura arestului la domiciliu.

S-a dispus ca supravegherea respectării de către persoana solicitată a obligațiilor care îi revin pe durata controlului judiciar să se realizeze de către Poliția Municipiului Sibiu, județul Sibiu.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate, dacă față de acesta nu a fost luată măsura reținerii sau arestării preventive în altă cauză.

S-a amânat soluționarea cauzei la data de 25.04.2019, ora 10.

S-a pus în vedere reprezentantului Ministerului Public să depună la dosar traducerea mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A.

În motivarea încheierii menționate s-a reținut că persoana solicitată a luat la cunoștință despre motivul prezentării sale în fața instanței și nu a formulat obiecțiuni cu privire la identitate. Persoana solicitată a învederat instanței că este de acord cu luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate până la prezentarea mandatului european de arestare preventivă.

Curtea a reținut că era sesizată strict cu luarea unei măsuri arestării provizorii față de persoana solicitată pe o durată de maxim 15 zile în vederea prezentării mandatului european de arestare emis de autoritățile germane. În aceste condiții ea nu a putut analiza temeinicia sau legalitatea acuzațiilor aduse de autoritățile germane și nici infracțiunile pe care le-ar întruni presupusele fapte infracționale ce ar fi fost comise de persoana solicitată.

Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că, în prezenta cauză, nicio probă nu relevă faptul că pentru buna desfășurare a prezentului proces penal ar fi necesară luare unei măsuri preventive privative de libertate. S-a arătat că persoana solicitată este cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea condițiilor prevăzute de legea germană din 08.03.2018 după liberarea provizorie, prevăzută de art. 145 a din C. pen. german, nu are alte antecedente penale (f. x), este înregistrat legal ca și rezident în România din data de 22.10.2018 (f. x), are adresa de reședință legal stabilită în Sibiu și are loc de muncă la un call-center în Sibiu.

Față de cele expuse, Curtea a arătat că nu se poate reține că persoana solicitată prezintă un pericol semnificativ pentru ordinea publică.

S-a reținut, însă, că persoana solicitată este cercetată penal pentru infracțiuni pedepsite cu închisoarea de maxim 3 ani. S-a arătat că, potrivit declarațiilor persoanei solicitate, faptele imputate sunt parțial contestate, întrucât ar fi informat funcționarul de la biroul de supravegheri din Germania, motiv pentru care este de acord cu colaborarea cu autoritățile germane pentru lămurirea situației, astfel că sunt necesare informații referitoare la conținutul mandatului european de arestare emis în cauză. S-a mai arătat că, chiar dacă măsura arestării preventive provizorii apare ca lipsită de proporționalitate, în raport, cu circumstanțele personale ale persoanei solicitate, până la soluționarea prezentei cauze este necesară luarea unei măsuri preventive, pentru a se asigura prezența persoanei solicitate la judecată și a se împiedica sustragerea acesteia. S-a arătat că măsura preventivă a controlului judiciar este adecvată și proporțională cu pericolul social al faptelor imputate și cu circumstanțele personale ale persoanei solicitate.

În consecință, în baza art. 101 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004, Curtea a respins, ca neîntemeiată, propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și a luat măsura controlului judiciar, în sensul celor menționate mai sus.

III. La data de 24.04.2019 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a depus la dosar mandatul european de arestare emis la 27.12.2018 în dos. nr. 992 Js 2111/18 de către Procuratura Nürnberg-Fürth, Germania, precum și traducerea acestuia în limba română.

IV. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel a constatat că sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia este întemeiată și a admis-o pentru următoarele considerente:

Pe numele cetățeanului german A. a fost emis un mandat de arestare preventivă la data de 6.11.2018 în dosarul nr. x Gs 616/18 de Judecătoria Erlangen - Judecătorul de instrucție, mandat în baza căruia a fost emis la emis la 27.12.2018 în dos. nr. 992 Js 2111/18 de către Procuratura Nürnberg-Fürth, Germania mandatul european de arestare a cărui executare se solicită în prezenta cauză.

În mandatul european de arestare s-au reținut în fapt următoarele:

Prin sentința judecătoriei Bamberg - Instanța cu jurați pentru adolescenți - din data de 23.06.2014, prin contopirea pedepsei din sentința Tribunalului de instanță Superioară Hof din data de 07.05.2013 pentru agresiune sexuală la comun și insultă, inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă unică pentru minori de 4 ani și 6 luni. După executarea completă, în baza art. 68f C. pen., inculpatul se află din data de 07.11.2017 sub măsura supravegherii comportamentului. Prin decizia judecătoarei pentru adolescenți de la judecătoria Erlangen din data de 08.03.2018, număr de dosar: 3 VRJs 314/14, inculpatului i s-au impus condiții referitor la sancțiunile penale, printre altele, să anunțe fără întârziere în termenul de o săptămână la oficiul de supraveghere comportament orice schimbare de domiciliu sau loc de muncă (cifra 2 a deciziei menționate mai sus) și să nu părăsească locul de domiciliu sau de ședere, actual pe teritoriul orașului Erlangen (la momentul redactării deciziei încă în Schuhstraße 41 în Erlangen) fără aprobarea prealabilă a oficiului de supraveghere comportament de la Tribunalul de Instanță Superioară Nürnberg-Fürth (cifra 7 a deciziei menționată mai sus).

S-a mai reținut că în baza alertei actuale de urmărire polițienească și a unui comunicat al sistemului de informare Schengen s-a constatat în legătură cu aceasta că inculpatul a fost controlat în data de 09.09.2018 în jurul orei 02:09 la punctul de intrare vamă Nădlac în România. Destinația călătoriei sale era Sibiu (Hermannstadt). În urma unei comunicări din data de 12.09.2018 din partea consilierului de probațiune doamna B., inculpatul plănuiește să se stabilească definitiv în România. Însă, el nu a fost niciodată de acord să furnizeze informații cu privire la locul său de ședere adevărat. S-a arătat că prin comportamentul inculpatului, scopul măsurilor impuse de către oficiul de supraveghere comportament este periclitat.

S-a mai arătat că în data de 19.09.2018 a fost înaintată plângerea penală din partea oficiului de supraveghere a comportamentului, acesta fiind acuzat de a fi încălcat pe perioada de supraveghere a comportamentului o anumită dispoziție de categoria celor stipulate în art. 68b alin. (1) C. pen., periclitând astfel scopul măsurilor impuse.

Se mai arată în mandatul european de arestare că, potrivit C. pen. german fapta săvârșită de persoana solicitată constituie infracțiunea de încălcare a condițiilor pe perioada de supraveghere a comportamentului, prevăzută de art. 145a din C. pen. german și pedepsită cu închisoarea de maxim 3 ani.

Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că la data de 9.04.2019 prin Centrul de Cooperare Polițienească Interpol - Biroul Sirene București s-a transmis o semnalare cu privire la darea în urmărire internațională în vederea arestării și predării către autoritățile judiciare germane a persoanei solicitate.

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, mandatul european de arestare executându-se pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Având în vedere aceste principii, Legea nr. 302/2004 limitează în procedura de executare de către autoritățile române a unui mandat european de arestare rolul instanței la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea, ridicate de persoana solicitată, și la stabilirea existenței sau inexistenței vreunui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, neexistând o competență a instanței de a verifica legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene și de a verifica existența faptelor de săvârșirea cărora este acuzată persoana solicitată.

În prezenta cauză, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că mandatul european de arestare este emis în baza mandatului german de arestare preventivă emis de Judecătoria Erlangen - Judecătorul de instrucție la data de 6.11.2018 în dosarul nr. x Gs 616/18 pe numele persoanei solicitate, iar mandatul european de arestare conține toate informațiile prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004.

Persoana solicitată a fost prezentă în fața instanței, fiindu-i verificată identitatea și neexistând obiecții privitoare la acesta, și i s-a înmânat o copie în limba germană a mandatului european de arestare, conform art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Conform art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 instanța a adus la cunoștința persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 104 (dreptul de a fi informată cu privire la conținutul mandatului european de arestare, dreptul de a fi asistată de un apărător ales sau numit din oficiu de instanță, dreptul de a-și desemna un avocat în statul membru emitent al mandatului european de arestare și de a comunica cu acesta, în mod direct sau prin intermediul avocatului ales sau desemnat din oficiu în România, în condițiile prevăzute de legea română și cu asigurarea confidențialității, dreptul la un interpret), efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, fiindu-i puse în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

Persoana solicitată a declarat în fața instanței că nu este de acord cu predarea sa către statul german.

Persoana solicitată a precizat că nu renunță la beneficiul conferit de regula specialității.

Instanța a constatat că infracțiunea prevăzută de art. 145a din C. pen. german nu se regăsește în lista infracțiunilor prevăzute de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 pentru care nu trebuie verificată condiția dublei incriminări.

Curtea a mai constatat că fapta de care este acuzată persoana solicitată nu este incriminată și în legislația română.

Instanța a mai constatat că în cauză nu este incident niciunul din motivele de refuz obligatoriu al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, iar dintre motivele de refuz facultativ al executării acestui mandat este incident doar cel prevăzut de art. 98 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, respectiv neîndeplinirea condiției ca fapta care motivează emiterea mandatului european de arestare să constituie infracțiune potrivit legii române, independent de elementele constitutive sau de încadrarea juridică a acesteia (art. 96 alin. (2) din Legea nr. 302/2004).

Având în vedere natura infracțiunii pentru care este cercetată persoana solicitată, astfel cum este stabilită de C. pen. german - infracțiune contra ordinii publice -, pedeapsa prevăzută pentru această infracțiune - închisoarea de până la 3 ani, faptul că mandatul european de arestare a fost emis de statul al cărui cetățean este persoana solicitată, faptul că infracțiunea care i se impută constă tocmai în părăsirea localității de domiciliu fără acordul prealabil al oficiului de supraveghere a comportamentului de la Tribunalul de Instanță Superioară Nurnberg-Furth, în pofida interdicției ce îi fusese impusă în acest sens pe perioada măsurii supravegherii comportamentului, ținând seama și de faptul că această măsură s-a dispus după executarea unei pedepse de 4 ani și 6 luni pentru agresiune sexuală în grup și insultă, Curtea a apreciat ca fiind oportună executarea mandatului european de arestare, dându-se astfel eficiență principiului recunoașterii și încrederii reciproce.

Date fiind cele expuse, faptul că persoana solicitată și-a stabilit în mod legal reședința pe teritoriul Românei, având drept de rezidență potrivit certificatului de înregistrare nr. x, valabil de la 22.10.2018 la 21.10.2023, că aceasta locuiește efectiv în Sibiu, str. x ap. 43 jud. Sibiu din luna septembrie 2018, că este angajată cu forme legale din luna octombrie 2018 și că nu este de acord cu predarea către statul german, nu reprezintă în opinia Curții împrejurări care să poată fundamenta o soluție de refuz al executării mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate.

Pe cale de consecință, instanța, constatând îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de lege, Curtea a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

În baza art. 103 alin. (7), art. 107 din Legea nr. 302/2004 a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 27.12.2018 în dos. nr. x Js 2111/18 de către Procuratura Nürnberg-Fürth, Germania, pe numele persoanei solicitate A.

S-a lua act că persoana solicitată nu și-a dat consimțământul spre a fi predată autorităților judiciare germane.

S-a constatat că persoana solicitată nu a renunțat la beneficiul conferit de regula specialității.

În baza art. 103 alin. (10) și alin. (13) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile în vederea predării către autoritățile judiciare ale statului solicitant începând cu 25.04.2019 până la 24.05.2019, instanța apreciind că luarea acestei măsuri este justificată prin raportare la natura și gravitatea infracțiunii pentru care este cercetată pe teritoriul Germaniei, măsura preventivă asigurând executarea efectivă a mandatului european de arestare și predarea în cel mai scurt termen a persoanei solicitate.

Instanța a constatat că în cauză, în vederea depunerii mandatului european de arestare și a traducerii acestuia în limba română, a fost luată măsura măsurii controlului judiciar prin încheierea din 11.04.2019, pe o perioadă de 30 zile, începând cu 11.04.2019 la 10.05.2019, iar la acest moment instanța a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării. Având în vedere că, pe de o parte, scopul pentru care a fost dispusă măsura controlului judiciar a fost realizat, iar, pe de altă parte, faptul că măsura controlului judiciar nu poate coexista cu arestarea în vederea predării, instanța a revocat cea dintâi măsură, urmând a-și produce efectele numai cea de-a doua.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută din data de 10.04.2019 ora 14:10 până la data de 11.04.2019 ora 13:30.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., suma de 1012 RON reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu și suma de 57,87 RON reprezentând onorariul interpretului de limbă germană au fost avansate și suportate din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei sentințe a declarat, în termenul legal, contestație, persoana solicitată A., fără a arăta în scris motivele.

La termenul de astăzi, apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată A., având cuvântul, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea contestației formulată de persoana solicitată A., la data de 25 aprilie 2019, împotriva sentinței penale nr. 33/2019 din 25 aprilie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția Penală, prin care s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și solicitarea de luare a măsurii arestării provizorii față de persoana solicitată, care are drept de rezidență pe teritoriul României, având în vedere semnalarea introdusă de Biroul SIRENE Germania privind mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate prin care se solicită arestarea, în vederea predării către autoritățile judiciare ale acestui stat.

A arătat că persoana solicitată este cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea condițiilor prevăzute de legea germană după liberarea provizorie, prevăzută de art. 145 a din C. pen. german, susținând că persoana solicitată dorește să rămână în România și să-și refacă viața aici.

A solicitat să se aibă în vedere faptul că persoana solicitată are un contract de muncă, o locuință închiriată în România, fiind depuse la dosar acte în acest sens. Totodată, a solicitat să se aibă în vedere că fapta pentru care este acuzată persoana solicitată în Germania nu prezintă pericol social concret.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra contestației declarate de persoana solicitată, precum și poziția contestatorului persoană solicitată, din ultimul cuvânt, au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând contestația declarată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, în raport cu motivele invocate, Înalta Curte constată contestația persoanei solicitate ca fiind nefondată pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei, instanța de control judiciar consideră că prima instanță în mod judicios a examinat solicitarea de punere în executare a mandatului european de arestare emis de către Procuratura Nurnberg-Furth din Germania cu privire la persoana solicitată A. emis la data de 27 decembrie 2018.

Astfel, prima instanță a constatat corect ca fiind îndeplinite condițiile de fond și de formă pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, precum și cele prevăzute la art. 86 din Legea nr. 302/2004 și a constatat legal și temeinic că nu este incident niciun motiv obligatoriu de refuz al executării, dintre cele enumerate în art. 98 alin. (1) din același act normativ.

Totodată, prima instanță a argumentat, că din motivele de refuz facultativ al executării mandatului emis este incident doar cel prevăzut de art. 98 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, respectiv neîndeplinirea condiției ca fapta care motivează emiterea mandatului european de arestare să constituie infracțiune potrivit legii române, independente de elementele constitutive sau de încadrarea juridică a acesteia, potrivit art. 96 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, instanța de control judiciar constată că în mod judicios prima instanță a motivat temeinic, oportunitatea executării mandatului european de arestare, făcând o justă aplicare a principiului recunoașterii și încrederii reciproce, reținând că, deși natura infracțiunii pentru care este cercetată persoana solicitată, potrivit C. pen. german, infracțiune contra ordinii publice, este pedepsită cu închisoare de până la 3 ani, emitentul mandatului fiind statul al cărui cetățean este persoana solicitată, iar infracțiunea care i se impută constă tocmai în părăsirea localității de domiciliu fără acordul prealabil al oficiului de supraveghere a comportamentului de la Tribunalul de Instanță Superioară Burnberg-Furth, în ciuda interdicției ce îi fusese impusă în acest sens pe perioada măsurii supravegherii comportamentului, aceasta măsură fiind dispusă după executarea unei pedepse de 4 ani și 6 luni pentru agresiune sexuală în grup și insultă.

Înalta Curte, în urma verificării hotărârii atacate și motivelor invocate în apărarea contestatorului persoanei solicitate, atât în scris, cât și oral, consideră că nu pot fi avute în vedere.

Instanța de control judiciar consideră că prima instanță, în mod temeinic a considerat că, deși persoana solicitată și-a stabilit în mod legal reședința pe teritoriul României, cu drept de rezidență potrivit certificatului de înregistrare nr. x, valabil de la 22.10.2018 la 21.10.2023, locuind efectiv în Sibiu, județul Sibiu din luna septembrie 2018, este angajată cu forme legale din luna octombrie 2018, nefiind de acord cu predarea către statul germen, acestea nu pot susține o soluție de refuz al executării mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră sentința pronunțată de prima instanță ca fiind legală și temeinică sub toate aspectele.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 33/2019 din 25 aprilie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. se va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.

Onorariul interpretului de limbă germană se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 33/2019 din 25 aprilie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul interpretului de limbă germană se suportă din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 09 mai 2019.