ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 621/A din 7 mai 2019 a Curții de Apel București, secția I penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 168/05.03.2019 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 868 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel București a reținut că, prin Sentința penală nr. 168 din 05.03.2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Judecătoria sectorului 3 București a hotărât următoarele cu privire la inculpatul A.:

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. rap.la art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b) C. pen. a stabilit pentru inculpatul A., pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat (fapta din data de 31.01.2018 - persoana vătămată S.C. B. S.R.L.).

În baza art. 83 alin. (1) C. pen. rap. la art. 84 C. pen. a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. și art. 83 alin. (4) C. pen. cu ref. la art. 88 C. pen. a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligației impuse, precum și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

A constatat că inculpatul a fost reținut la data de 31.01.2018.

În baza art. 19 și art. 397 C. proc. pen., raportat la art. 1349 C. civ. din 2009, a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă S.C. B. S.R.L. și a obligat pe inculpatul C. la plata către partea civilă a sumei de 2.250 RON reprezentând daune materiale.

În baza art. 19 și art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 1349 C. civ. din 2009, a obligat în solidar pe inculpații C. și A. la plata către partea civilă a sumei de 340 RON reprezentând daune materiale.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul C. la plata sumei de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat din care suma de 2.000 RON reprezintă cheltuieli în faza de urmărire penală iar pe inculpatul A. la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat din care suma de 500 RON reprezintă cheltuieli în faza de urmărire penală.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în data de 31.01.2018, în intervalul orar 02:00 - 02:20, inculpatul C., în urma unei înțelegeri prealabile cu inculpatul A., care conducea un autoturism taxi cu nr. x, s-a deplasat în două rânduri la adresa din București, împreună cu inculpatul A., de unde din curtea situată în spatele blocului x, C. a sustras prima dată 2 baxuri de vată bazaltică minerală și un sac de adeziv de polistiren D. și a doua oară 2 baxuri de vată bazaltică minerală, fiind ajutat de fiecare dată la comiterea acestei fapte de către A. care l-a condus cu un autoturism taxi cu nr. x, până la adresa din str. x, sector 3 și retur, înlesnindu-i în acest mod comiterea faptei, totodată inculpatul A. primind pentru ajutorul acordat sacul de adeziv de polistiren D. Ulterior, cei doi au revenit cu același autoturism la aceeași adresă de unde inculpatul C. a sustras patru baxuri de vată bazaltică minerală, pregătindu-le în vederea transportului, sens în care două baxuri le-a așezat lângă autoturismul taxi cu nr. x condus de inculpatul A., iar pe celelalte două baxuri le-a așezat pe bancheta din spate a autoturismului taxi, ulterior cei doi au fost prinși de organele de poliție.

La reținerea acestei situații de fapt, instanța de fond a avut în vedere următoarele mijloace de probă:

Potrivit procesului-verbal din data de 31.01.2018 întocmit de secția 13 Poliție, în jurul orei 02:18, agenții de ordine publică din cadrul secției 13 Poliție au fost sesizați prin S.N.U.A.U. 112, cu privire la faptul că în spatele blocului x, doi indivizi cu un taxi sustrag materiale de construcții, aceștia fiind deja la a treia cursă. În jurul orei 02:51 la fața locului a sosit un autoturism taxi x cu nr. de înmatriculare x în care se aflau doi indivizi, care a parcat în apropierea locului unde se aflau depozitate materialele de construcții. În continuare, ocupantul locului dreapta fața a coborât din mașină, s-a deplasat la materialele de construcții de unde a luat două baxuri de vată minerală bazaltică pe care le-a așezat pe bancheta din spate a autoturismului taxi închizând portiera, după care s-a deplasat din nou la locul de depozitare al materialelor de unde a luat încă două baxuri similare pe care le-a poziționat lângă alt autoturism în vederea transportării mai facile la un următor transport și după aceea s-a urcat în taxi pentru a părăsi locul faptei. Cei doi au fost opriți de organele de poliție fiind identificați în persoana inculpaților C. și A. - șoferul autoturismului taxi.

Conform procesului-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșele fotografice, au fost ridicate cele 4 baxuri de vată minerală bazaltică sustrase, 2 aflate lângă autoturismul taxi, 2 în interiorul acestuia precum și un sac de adeziv pentru polistiren aflat în interiorul portbagajului.

Audiată fiind, martora E. a arătat că în seara de 30.01.2018 se afla la adresa din str. x, la mama ei, împreună cu concubinul ei inculpatul C., după care acesta a plecat de acolo. La un moment dat a plecat și ea deplasându-se în str. x unde a găsit în curtea imobilului două baxuri de vată minerală pe care le-a băgat în interiorul unei anexe unde se mai aflau alte baxuri similare după care a plecat înapoi la mama ei. A mai arătat că la scurt timp a fost sunată de concubinul ei care i-a reproșat că nu găsește cele două baxuri de vată pe care le lăsase în curte, aceasta spunându-i că ea a trecut pe acolo și le-a băgat împreună cu celelalte. A mai declarat că acesta nu i-a mai spus nimic la telefon și după aceea nu i-a mai răspuns când a încercat să îl sune. Despre celelalte baxuri a declarat că nu se aflau în incinta locuinței atunci când ea a plecat cu concubinul său - inculpatul C. și le-a găsit acolo când a venit înapoi și când a găsit și cele două baxuri în curte. A mai declarat că a pus la dispoziția poliției care a venit la locuința ei toate baxurile de vată minerală în număr de 10.

Audiat fiind, numitul F. în calitate de reprezentant al persoanei vătămate - S.C. B. S.R.L. a declarat că la data de 31.01.2018, în jurul orei 07:00 a fost anunțat de organele de poliție cu privire la comiterea unui furt de materiale de construcții de la blocul x, autorii fiind prinși. A mai declarat că nu sunt montate camere de supraveghere care să surprindă imagini de la locul de unde s-a comis furtul, respectiv în partea din spate a blocului la scara 4. A constatat ca din grădina blocului au fost sustrase 14 baxuri de vată minerală bazaltică și un sac de 5 kg de adeziv de polistiren de la D., iar valoarea prejudiciului creat este de aproximativ 1.140 RON.

Inculpatul C. a recunoscut săvârșirea faptelor, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, declarația inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptei coroborându-se în totalitate cu celelalte mijloace de probă anterior expuse, astfel încât situația de fapt reținută de instanță este confirmată dincolo de orice dubiu rezonabil.

Inculpatul A. nu a recunoscut săvârșirea faptei de complicitate la furt calificat în formă continuată din data de 31.01.2018. Inculpatul a arătat că este nevinovat, considerând dosarul o înscenare a unui agent de poliție care este rudă cu amantul concubinei sale.

Astfel, în declarațiile date inculpatul a arătat că a efectuat cele trei curse la solicitarea inculpatului C., eliberând bon fiscal de fiecare dată, și nu a avut cunoștință că acele bunuri erau furate, întrucât inculpatul C. i-a spus că lucrează pe șantier, iar unchiul său este diriginte pe acel șantier și trebuie să ducă urgent acele materiale pe un alt șantier, la acea oră neavând mașină de serviciu. Cu privire la sacul de adeziv primit de la inculpatul C., inculpatul a menționat că a plătit suma de 10 RON, având nevoie de acel adeziv pentru că i se spărsese ceva la o ușă.

Prima instanță a reținut că, în cauză, în ceea ce îl privește pe inculpatul A. sunt îndeplinite condițiile specifice formei de participație a complicității. Inculpatul A. a participat la infracțiunea de furt săvârșită de autor, respectiv de coinculpatul C.. Inculpatul A. a efectuat activități menite să ajute pe autorul infracțiunii, respectiv transportarea autorului la locul săvârșirii faptei și, totodată, transportarea de la locul săvârșirii faptei a autorului împreună cu bunurile ce constituie obiectul material al infracțiunii. În ceea ce privește primele două condiții ale complicității (săvârșirea unei infracțiuni de către autor și ajutorul dat la săvârșirea infracțiunii de către complice), instanța a constatat că acestea nu au fost contestate de inculpatul A.

S-a mai arătat că inculpatul a contestat îndeplinirea ultimei condiții necesare pentru existența complicității, respectiv faptul că nu a știut că inculpatul C. săvârșește o infracțiune de furt, ci pur și simplu el credea că efectuează câteva curse în regim de taxi. Astfel, s-a observat că apărarea inculpatului este întemeiată pe lipsa laturii subiective a infracțiunii. Este adevărat că forma de participație a complicității presupune, ca ultimă condiție de existență, săvârșirea actelor de ajutor sau de înlesnire numai cu intenție directă sau indirectă, însă instanța de fond a reținut din analiza probatoriului că apărarea inculpatului este neîntemeiată și că în cauză a fost probată vinovăția inculpatului sub forma intenției indirecte.

Conform art. 16 alin. (2) lit. b) C. pen., fapta este săvârșită cu intenție indirectă atunci când făptuitorul prevedere rezultatul faptei sale și, deși nu îl urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui.

Din împrejurările în care s-a săvârșit fapta, judecătorul cauzei pe fond a reținut că o persoană cu gradul de înțelegere a inculpatului A. a prevăzut faptul că îl transportă pe autorul infracțiunii și, astfel, îl ajută la săvârșirea infracțiunii. Aceasta a rezultat din faptul că inculpatul A. a efectuat cursele în timpul nopții, prin deplasări repetate de la locul faptei la locuința autorului, unde inculpatul observa că autorul infracțiunii descarcă bunurile. De asemenea, o deosebită relevanță sub aspectul vinovăției inculpatului a fost reprezentată de modul în care începeau cursele (după ce autorul descărca bunurile la adresa sa de domiciliu, inculpatul A. îl aducea înapoi la locul de unde erau sustrase bunurile, inculpatul A. mergea în stația de taxi din apropiere iar la scurt timp autorul infracțiunii venea la el și îl întreba dacă mai este liber pentru încă o cursă), din acest mod inculpatul A. putea deduce cu ușurință faptul că bunurile sunt sustrase. În acest context, instanța a reținut netemeinicia apărării inculpatului A. care a învederat că autorul C. a săvârșit celelalte fapte tot cu ajutorul unor taximetriști, deoarece elementul esențial al faptei din data de 31.01.2018 a fost faptul că inculpatul A. a efectuat mai multe curse de taxi, iar nu una singură, așa cum au efectuat ceilalți taximetriști la serviciile cărora a apelat inculpatul C.

Latura subiectivă a infracțiunii, faptul că inculpatul A. a prevăzut și a acceptat că acordă ajutor autorului unui furt, a fost recunoscută inclusiv de inculpat în declarația din fața judecătorului de drepturi și libertăți din data de 31.01.2018 («Precizez faptul că am avut suspiciunea că bunurile pe care C. le transporta erau sustrase, este vina mea că am acceptat să efectuez aceste curse, însă situația mea este precară, iar cei 40 de RON obținui pentru serviciul de taxi au reprezentat o sumă importantă »). Instanța a reținut că această declarație a fost administrată în fața judecătorului de drepturi și libertăți care judeca propunerea de arestare preventivă, astfel încât apărările inculpatului care a contestat declarațiile administrate de polițiștii care au instrumentat dosarul sunt lipsite de orice temei faptic în privința acestei declarații. Nici împrejurarea că inculpatul A. a emis bon fiscal pentru cursele efectuate nu a fost de natură să îl exonereze pe acesta de vinovăție. Activitatea de complicitate a acestuia a fost independentă de legalitatea serviciului de transport pe care îl presta inculpatul.

În acest context, instanța de fond a reținut că vinovăția inculpatului A. a fost probată dincolo de orice dubiu rezonabil fără a se ține seama de declarația inculpatului C. care în fața instanței a arăta că i-a spus coinculpatului A. că îl transportă pentru a fura respectivele bunuri (ceea ce ar proba intenția directă a complicelui A.), însă în condițiile în care declarațiile inculpatului pe parcursul procesului penal au fost oscilante în ceea ce privește aspectul menționat, instanța nu a ținut seama de această susținere contestată de inculpatul A.

În drept, cu privire la inculpatul A. s-a apreciat că fapta inculpatului A., care în baza aceleiași rezoluții infracționale, în data de 31.01.2018, în intervalul 02.00 - 02.20, în urma unei înțelegeri prealabile cu inculpatul C., conducând un autoturism taxi cu număr de înmatriculare x, s-a deplasat în două rânduri la adresa din București, și apoi până la adresa din str. x, asigurându-i inculpatului C., care a sustras prima dată două baxuri de vată bazaltică minerală și un sa de adeziv de polistiren D. și a doua oară două baxuri de vată bazaltică minerală, transportul de la și către locul faptei, totodată inculpatul A. primind pentru ajutorul dat un sac de adeziv de polistiren D. Ulterior, inculpatul A. împreună cu inculpatul C., care a sustras patru baxuri de vată bazaltică minerală, pregătindu-le în vederea transportului, sens în care două baxuri le-a așezat lângă autoturismul taxi, iar pe celelalte două baxuri le-a așezat pe bancheta din spate a autoturismului taxi, moment în care au fost prinși de organele de poliție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat în formă continuată prev.de art. 48 alin. (1) rap. la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic.art. 35 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepsei inculpatului A. pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 74 C. pen. respectiv limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită, gradul de pericol social concret al faptei, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, este în vârstă de 54 de ani, are studii medii, un loc de muncă stabil - șofer de taxi la G. Deși împrejurările concrete ale faptei prezintă un grad cert de pericol social, la acest prim conflict cu legea penală a inculpatului (cazier judiciar), instanța a ținut seama în principal de circumstanțele favorabile inculpatului astfel încât a orientat pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită către minimul special prevăzut de lege.

Prin aplicarea la speță a acestor criterii, instanța a stabilit pentru inculpatul A. o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru infracțiunea de complicitate la furt calificat.

În ceea ce privește individualizarea executării pedepsei, în raport cu criteriile anterior menționate, ținând cont și de circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a apreciat că scopul pedepsei va putea fi atins doar cu impunerea unor măsuri de supraveghere.

Instanța a avut în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este de 5 ani, pedeapsa stabilită este sub 2 ani (1 an), inculpatul nu a mai fost condamnat anterior (după cum a rezultat din fișa de cazier judiciar), precum și faptul că, după cum s-a arătat, instanța a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, ci doar supravegherea pe o perioadă determinată a inculpatului.

Instanța a avut în vedere pentru această ultimă condiție faptul că inculpatul este încadrat în muncă și este la primul conflict cu legea penală, astfel instanța a reținut în raport cu aceste considerente că este îndeplinită inclusiv condiția prev. de art. 83 alin. (1) lit. d) C. pen.

În ceea ce privește latura civilă, instanța a reținut că persoana vătămată S.C. B. S.R.L. s-a constituit parte civilă cu suma de 4.830 RON, respectiv suma de 1.400 de RON pentru bunurile sustrase în data de 27.11.2017; 250 de RON pentru bunurile sustrase la data de 07.01.2018; 600 de RON pentru bunurile sustrase în data de 09.01.2018 și 1.140 de RON pentru bunurile sustrase în data de 31.01.2018. Instanța a reținut că în cauză au fost probate condițiile răspunderii civile delictuale, inculpatul C. recunoscând sustragerea bunurilor de la șantierul administrat de partea civilă.

În ceea ce privește fapta din data de 31.01.2018, instanța a reținut că la participarea faptei au participat autorul C. și complicele A., iar răspunderea civilă delictuală este solidară atunci când sunt mai mulți participanți. Astfel, instanța a obligat în solidar pe inculpații C. și A. (pentru fapta din data de 31.01.2018) la plata către partea civilă a sumei de 340 RON reprezentând daune materiale.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul A., solicitând în esență achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât lipsește latura subiectivă a infracțiunii, și fapta nu există.

Curtea de Apel București, examinând cauza atât prin prisma motivelor de apel dezvoltate de inculpat cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen. a constatat că apelul inculpatului este nefondat pentru următoarele considerente:

Inculpatul A. a solicitat prin motivele de apel achitarea sa, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la furt calificat prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b) C. pen., considerând că fapta nu există. Totodată a mai precizat că lipsește latura subiectivă a infracțiunii, el neavând cunoștință că bunurile transportate de inculpatul C. proveneau din infracțiunea de furt.

În primul rând, s-a observat că apărătorul inculpatului, prin argumentele invocate, a demonstrat că este în eroare cu privire la semnificația temeiurilor prevăzute de art. 16 C. proc. pen. pentru care se poate solicita o soluție de achitare.

Astfel, atunci când se reține cazul de la lit. a), respectiv că fapta nu există, codul are în vedere inexistența unei fapte în materialitatea ei și nu inexistența laturii subiective a infracțiunii, așa cum s-a invocat.

Oferind argumentelor faptice invocate de inculpat configurația juridică corectă, Curtea de Apel București a reținut că în esență inculpatul solicită achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II C. proc. pen., nefiind îndeplinite condițiile de tipicitate ale infracțiunii, cu referire la latura subiectivă.

Inculpatului A. i se reține în sarcină că ar fi acționat în calitate de complice la infracțiunea de furt calificat comisă de o terță persoană. Această infracțiune se pedepsește de lege doar în situația în care subiectul activ execută actele materiale cu intenție, directă sau indirectă.

Inculpatul se apără susținând că a efectuat cursele în calitate de șofer de taxi, facilitând inculpatului C. transportul unor baxuri de vată bazaltică minerală și unui sac de adeziv de polistiren, însă nu a cunoscut că bunurile respective proveneau din comiterea unei infracțiuni de furt.

Din punct de vedere juridic, inculpatul invocă așadar, că nu a comis infracțiunea cu forma de vinovăție prevăzută de lege.

Astfel cum în mod corect a subliniat și prima instanță, conform art. 16 alin. (2) lit. b) C. pen., fapta este săvârșită cu intenție indirectă atunci când făptuitorul prevedere rezultatul faptei sale și, deși nu îl urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui.

Efectuând un examen propriu al materialului probator administrat în cauză, în cursul urmăririi penale, în faza de judecată și în faza apelului, Curtea de Apel București a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta supusă analizei există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpatul A..

Relevant sub aspectul probațiunii este procesul-verbal din data de 31.01.2018 întocmit de secția 13 Poliție, în jurul orei 02:18, din care rezultă că agenții de ordine publică din cadrul secției 13 Poliție au fost sesizați prin S.N.U.A.U. 112, cu privire la faptul că în spatele blocului x, doi indivizi cu un taxi sustrag materiale de construcții, aceștia fiind deja la a treia cursă.

S-a mai consemnat în mijlocul de probă invocat că în jurul orei 02:51 la fața locului a sosit un autoturism taxi x cu nr. de înmatriculare x în care se aflau doi indivizi, care a parcat în apropierea locului unde se aflau depozitate materialele de construcții. În continuare, ocupantul locului dreapta fața a coborât din mașină, s-a deplasat la materialele de construcții de unde a luat două baxuri de vată minerală bazaltică pe care le-a așezat pe bancheta din spate a autoturismului taxi închizând portiera, după care s-a deplasat din nou la locul de depozitare al materialelor de unde a luat încă două baxuri similare pe care le-a poziționat lângă alt autoturism în vederea transportării mai facile la un următor transport și după aceea s-a urcat în taxi pentru a părăsi locul faptei. Cei doi au fost opriți de organele de poliție fiind identificați în persoana inculpaților C. și A. - șoferul autoturismului taxi.

Așadar o persoană obiectivă anonimă, privind din exterior a înțeles că cele două persoane sustrag materiale de construcții, fiind la a treia cursă, motiv pentru care a simțit nevoia să apeleze 112 pentru a aduce la cunoștința organelor de poliție această împrejurare.

Pornind de la această informație, instanța de apel, în acord cu prima instanță, a apreciat că din împrejurările în care s-a săvârșit fapta, o persoană cu gradul de înțelegere a inculpatului A. ar fi putut să prevadă faptul că în concret transportă pe autorul unei infracțiuni de furt și, astfel, îl ajută la săvârșirea infracțiunii.

Relevant este, într-adevăr, că inculpatul A. a efectuat cursele în timpul nopții la o oră foarte târzie la care marea majoritate a oamenilor dorm (orele 02:00). Este în aceste condiții, nerezonabil a se afirma că inculpatul ar fi putut să creadă că C. dorea să ia anumite materiale de construcții pe care le avea depozitate la un șantier la care lucra.

Totodată repetarea curselor de două ori de la locul faptei la locuința autorului, unde inculpatul observa că autorul infracțiunii descarcă bunurile precum și intenția de a efectua și a treia cursă este o împrejurare de fapt care putea trezi suspiciuni oricărei persoane de bună credință cu o capacitate de înțelegere rezonabilă.

Un argument a fortiori a acestui raționament este faptul că inculpat a recunoscut în declarația din fața judecătorului de drepturi și libertăți din data de 31.01.2018 că "am avut suspiciunea că bunurile pe care C. le transporta erau sustrase, este vina mea că am acceptat să efectuez aceste curse, însă situația mea este precară, iar cei 40 de RON obținui pentru serviciul de taxi au reprezentat o sumă importantă" .

Fiind întrebat în fața instanței de control judiciar, inculpatul a arătat că sunt valabile în continuare afirmațiile făcute în fața judecătorului de drepturi și libertăți, reiterând apărările privind situația sa financiară precară și nevoia de a efectua cât mai multe curse pe tură.

Instanța de apel a reținut că aceste apărări nu sunt de natură a înlătura răspunderea penală a inculpatului, putând fi valorificate doar cu ocazia individualizării judiciare a pedepsei, după stabilirea vinovăției dincolo de orice dubiu.

S-a constatat că instanța de fond a înlăturat în mod corect argumentul inculpatului privind emiterea bonurilor fiscale, care în opinia sa dovedesc lipsa vinovăției, legalitatea serviciului de transport pe care îl presta inculpatul neavând nici un fel de relevanță din perspectiva răspunderii penale pentru transporturile efectuate.

Instanța de apel a cenzurat apărările inculpatul care se bazează generic pe o conspirație din partea organelor de anchetă și pe modalitatea în care au debutat cercetările penale, pe de o parte pentru că aceste aspecte pot face obiectul verificărilor doar în faza de cameră preliminară iar pe de altă parte pentru că nu au niciun fel de suport probator, fiind simple afirmații ale inculpatului.

Având în vedere toate aceste argumente, în acord cu opinia instanței de fond, instanța de apel a constatat că vinovăția inculpatului A. a fost probată dincolo de orice dubiu rezonabil, fiind justificată antrenarea răspunderii sale penale.

În concret probele administrate au demonstrat că inculpatul a prevăzut că ajută o persoană care comite o faptă prevăzută de legea penală, prin transportarea unor bunuri sustrase de la locul faptei și, deși nu a urmărit acest rezultat, dorind doar să își efectueze cursele necesare unei ture de noapte, a acceptat posibilitatea că prin modalitatea în care a acționat asigură împlinirea respectivei fapte penale.

S-a observat că prima instanță a efectuat în mod judicios și individualizarea pedepsei, punând în balanță atât circumstanțele concrete de comitere a faptei dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, este în vârstă de 54 de ani, are studii medii, un loc de muncă stabil - șofer de taxi la G.

Astfel în mod just s-a apreciat că, deși împrejurările concrete ale faptei prezintă un grad cert de pericol social, la acest prim conflict cu legea penală a inculpatului se poate ține seama în principal de circumstanțele favorabile inculpatului, astfel încât pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită a fost orientată către minimul special prevăzut de lege.

De asemenea, s-a apreciat că este corectă și alegerea modalității de executare, prima instanță având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este de 5 ani, pedeapsa stabilită este sub 2 ani (1 an), inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, precum și faptul că, aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, ci doar supravegherea pe o perioadă determinată a inculpatului.

Pentru toate aceste argumente, constatând că sentința apelată este atât legală dar și temeinică în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 168/05.03.2019 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București în Dosarul nr. x/2018.

Împotriva Deciziei penale nr. 621/A din 7 mai 2019 a Curții de Apel București, secția I penală, inculpatul A. a exercitat o cale de atac intitulată "recurs".

Calea de atac formulată a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, ca și "apel" sub nr. x/2018.

La termenul fixat în cauză, 12 septembrie 2019, Înalta Curte a pus în discuție admisibilitatea apelului.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În cauză, Înalta Curte a fost învestită cu soluționarea apelului exercitat de inculpatul A. împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi ordinare de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 621/A din 7 mai 2019 a Curții de Apel București, secția I penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în sumă de 868 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 621/A din 7 mai 2019 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în sumă de 868 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 septembrie 2019.

Procesat de GGC - NN