ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 1114/C/2012 din 2 iulie 2012 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de I.A. în calitate de președinte fondator al A. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă în Dosarul nr. 48/P/2012 al D.N.A., secția de combatere a corupției.

Pentru a pronunța această rezoluție s-au reținut următoarele:

La data de 18 ianuarie 2012, I.A. a adresat Tribunalului București o sesizare intitulată și petiție, respectiv plângere penală cuprinzând 23 de puncte (și mai multe subpuncte).

În esență, acest demers exprimă nemulțumirea petentului față de modul în care au fost soluționate cererile, petițiile și plângerile anterioare de către instanțele/instituțiile cărora le-au fost adresate. De asemenea, se formulează plângere penală împotriva mai multor magistrați care au soluționat aceste cauze.

Prin sentința penală nr. 92/F din 6 februarie 2012, Tribunalul București a dispus trimiterea plângerii Ia D.N.A. În motivarea hotărârii se specifică faptul că aspectele consemnate în plângere impun efectuarea de cercetări care atrag competența D.N.A. Plângerea a stat la baza înregistrării Dosarului nr. 48/P/2012 al secției de combatere a corupției. În cadrul actelor premergătoare începerii urmăririi penale, la data de 25 mai 2012, i s-a solicitat petentului să facă precizări cu privire la faptele, persoanele și mijloacele de probă vizate prin plângere. Cu acest prilej, I.A. a declarat ca „referitor la actele și faptele de corupție (...) este în posesia unor hotărâri definitive și executorii care nu sunt respectate, atât organele de urmărire penală cât și instanțele judecătorești dar în special judecătorul M.I., au dat dovadă de pasivitate, prin aceasta acoperind infracțiunile comise și care au ținte sau obiective de corupție”.

De asemenea, petentul a declarat că nu deține alte probe, că refuză consemnarea unei declarații până la momentul în care îi vor fi fost soluționate toate cererile, plângerile și memoriile și a solicitat ca ofițerul de poliție judiciară (delegat cu efectuarea actelor premergătoare începerii urmăririi penale) să se abțină (fără să precizeze motivele).

Prin rezoluția din data de 29 mai 2012, procurorul șef, al secției de combatere a corupției, a dispus neînceperea urmăririi penale fața de judecătorii M.I., M.S.C., G.G., I.P. și grefierul C.R., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen.

Împotriva soluției a formulat plângere I.A., invocând următoarele aspecte:

Procurorul de caz nu l-a ascultat pe petent în calitate de reprezentant al Asociației „C.E.”. Critica invocată de petent este neîntemeiată deoarece, prin ordonanța din 28 februarie 2012, procurorul de caz a desemnat un ofițer de poliție judiciară să efectueze această activitate. La data de 25 mai 2012, petentul a fost ascultat de ofițerul de poliție judiciară, iar susținerile sale au fost consemnate în procesul-verbal aflat la dosarul cauzei.

Ascultarea petentului s-a desfășurat în condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 43/2002, iar ofițerul de poliție judiciară era delegat, în condițiile legii, pentru a efectua audierea.

Aceste aspecte sunt vizate și prin obiecțiunile formulate la pct. 1.12, pct. Vl și pct. 1.14.

Cu ocazia soluționării cauzei, procurorul „s-a referit numai la o parte din cele 22 capete de cerere înregistrate la Tribunalul București, secția I penală”.

Din examinarea plângerii rezultă că celelalte „capete de cerere” nu priveau solicitări propriu-zise, ci exprimau nemulțumirea față de modul în care au fost soluționate cererile sau plângerile anterioare (se remarcă prezentarea repetitivă a acelorași aspecte).

De asemenea, din motivarea sentinței penale nr. 92/F din 6 februarie 2012 a Tribunalului București, secția I penală, rezultă că trimiterea plângerii la D.N.A. s-a dispus în vederea efectuării de cercetări „în raport cu infracțiunile de corupție imputate la filele din dosar”, singurele care atrăgeau competența D.N.A.

Se analizează critic unele dintre formulările din cuprinsul rezoluției, fără ca aceste obiecțiuni să poată fi reținute ca argumente privind aspecte de nelegalitate sau netemeinicie.

Se contestă, ca neadevărată, mențiunea potrivit căreia plângerile penale nu conțin descrierea faptelor și indicarea mijloacelor de probă.

Din examinarea plângerii rezultă că faptele de corupție ce se reclamă că ar fi fost săvârșite de judecătorul M.I. constau în:

- „nu a manifestat interes în aflarea motivelor” pentru care firma SC T.M. SRL nu și-a onorat obligațiile contractuale;

- „a refuzat să comunice intimatei debitoare SC T.M. SRL București interogatoriul propus de A.”;

- „a obligat abuziv” asociația la plata taxei judiciare;

- „a refuzat abuziv să transfere spre soluționare 3 cereri de recuzare formulate în acest dosar”;

- „a refuzat să înainteze toate recursurile”;

- „timp de sute de zile a refuzat să se pronunțe asupra excepțiilor ridicate”;

- „a refuzat să analizeze, cum se cuvine” un memoriu;

- „a respins abuziv multe cereri de suspendare a judecății”.

În acest context, asociația ar fi fost „prigonită și obligată să renunțe la dreptul la apărare”.

Enumerarea mai sus-prezentată evidențiază lipsa elementelor de fapt care să furnizeze indicii privind săvârșirea unor fapte determinate de corupție, fiind mai mult exprimarea unor nemulțumiri legate de soluțiile instanței.

Cu privire la judecătorii I.P., M.S.C., G.G. și grefierul C.R., faptele de corupție constau în „escamotarea adevărului” prin pretinderea neadevărată că asociația ar fi solicitat judecarea unei cauze comerciale în lipsă, precum și în respingerea, „cu rea-credință”, a recursului. Nici în acest caz nu sunt precizate elementele de fapt care se circumscriu faptelor de corupție prevăzute de lege.

În aceeași modalitate echivocă sunt formulate și obiecțiunile de la pct. 1.10, pct. 1.10.1 ș.a.

Pe lângă aceste critici, se fac obiecțiuni și cu privire la formulările folosite de procuror în redactarea rezoluției, considerându-se că sunt de natură să îi acopere pe infractori.

O ultimă categorie de obiecțiuni se referă la veridicitatea afirmațiilor procurorului (apreciată, în raport de diferite paragrafe, ca fiind între 50-66% „viciate de neadevăr”).

Față de aspectele mai sus-arătate, constat că nu sunt motive de nelegalitate sau de netemeinicie care să justifice infirmarea rezoluției din data de 29 mai 2012 dispusă în Dosarul nr. 48/P/2012 și în baza dispozițiilor art. 175-art. 178 C. proc. pen. și art. 22

2

alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002.

Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere reprezentantul petiționarei, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 29 C. proc. pen. ce reglementează competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, această instanță judecă în primă instanță:

a) infracțiunile săvârșite de senatori, deputați și europarlamentari;

b) infracțiunile săvârșite de membrii Guvernului;

c) infracțiunile săvârșite de judecătorii Curții Constituționale;

d) infracțiunile săvârșite de membrii Consiliului Superior al Magistraturii;

e) infracțiunile săvârșite de judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

f) infracțiunile săvârșite de mareșali, amirali, generali și chestori;

g) alte cauze date prin lege în competența sa.

Cum prin rezoluția nr. 48/P/2012 din 29 mai 2012 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., secția de combatere a corupției, a dispus neînceperea urmăririi penală față de magistrații judecători din cadrul Tribunalului București M.I., M.S.C., G.G., I.P., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., Înalta Curte va trimite plângerea formulată de reprezentantul petiționarei A. la Curtea de Apel București spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Trimite plângerea formulată de petiționara A. împotriva rezoluției nr. 1114/C/2012 din 2 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. la Curtea de Apel București, spre competentă soluționare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 februarie 2013.