ÎCCJ, Secția penală

Deliberând

asupra plângerii.de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele;

La 13 aprilie 2013, sub nr. 258/P/2013

a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, plângerea penală

formulată de numitul S.L. împotriva intimaților R.A.P., I.M., T.G., M.G. și G.B.,

plângere prin care se solicita cercetarea acestora sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de neglijență în serviciu, faptă prevăzută de art. 248 C. pen.

În motivarea

plângerii sale, petentul a arătat că, prin decizia penală nr. 13 din 24

noiembrie 2011, pronunțată în Dosarul 286/1/2011, intimații „au hotărât în mod

infracțional și au legalizat furtul și distrugerea făcute de Ministerul

Apărării Naționale”.

Prin

rezoluția nr. 258/P/2013 din 30 noiembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a

dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de intimații R.A.P., I.M., T.G., M.G. și G.B.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu, faptă prevăzută

de art. 248 C. pen.

Pentru a adopta

această soluție, procurorul de caz a reținut că împrejurarea că persoana vătămată

nu este mulțumită de modul cum magistrații au soluționat cauza nu este de natură

să conducă la concluzia că în cauză a fost săvârșită o faptă de natură penală. S-a

mai arătat că fapta nu există în materialitatea ei cât timp nu se poate dovedi că

a fost săvârșită cu intenție și că prin aceasta s-a cauzat o vătămare intereselor

legale ale persoanei.

Rezoluția nr.

258/P/2013 din 30 mai 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a fost comunicată petentului

la 6 iunie 2013.

La 19 iunie 2013

(data poștei), petentul S.L. a formulat plângere împotriva rezolutei nr. 258/P/2013

din 30 mai 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de urmărire penală și criminalistică, plângere care a fost îndreptată Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, unde a fost înregistrată sub nr. 3685/1/2013.

Este adevărat

că, potrivit, dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., după respingerea

plângerii făcute conform art. 275-art. 278, împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale sau ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere

de sub urmărire sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată,

precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate

pot

face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror

a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la instanța căreia i-ar reveni,

potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Dar, prin

art. 278 alin. (1) C. proc. pen., legiuitorul a instituit o procedură prealabilă,

esențial obligatorie, în lipsa căreia nu se poate face plângere la instanță, și

anume „plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror plângere

care se rezolvă de prim procurorul parchetului sau după caz de procurorul general

al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul șef de secție al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție”.

Așa fiind, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că petentul S.L. a omis procedura prealabilă

prevăzută de art. 278 C. proc. pen., plângere la procurorul ierarhic superior, și

s-a adresat cu plângere direct instanței de judecată.

În consecință

în temeiul art. 278

1

alin. (13) C. proc. pen., Înalta Curte va trimite

plângerea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

urmărire penală și criminalistică, spre competentă soluționare, adică procurorului

„ierarhic superior” [în înțelesul alin. (1) al art. 278 C. proc. pen.].

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

În baza art. 278

alin. (13) C. proc. pen. trimite plângerea formulată de petentul S.L. împotriva

rezoluției nr. 258/P/2013 din 30 mai 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, la Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, spre competentă soluționare.

Cheltuielile judiciare

rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 4 decembrie 2013.