ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1998/2017

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe sesizate

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția Contencios Administrativ și Fiscal,sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal și Biroul de Credit S.A., a solicitat, în baza art. 25 alin. (9) din Legea nr. 677/2001 coroborat cu art. 996 C. proc. civ., pe cale de ordonanță președințială, suspendarea prelucrării datelor sale cu caracter personal, prin dezvăluirea acestora participanților, în sistemul de evidență al Biroului de Credit S.A., inclusiv prelucrarea datelor de identificare, datelor pozitive prin evaluare individuală automată de tip SCORING FICO până la soluționarea definitivă a plângerii administrative înregistrată la Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (A.N.S.P.D.C.P.) sub nr. x și x/13.09.2017, cu termen soluționare efectivă la din data de 13.10.2017; obligarea pârâților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii a arătat că, în fapt, datele sale cu caracter personal au fost prelucrate în sistemul de evidență al Biroului de Credit S.A., fără respectarea dispozițiilor imperative prevăzute de lege.

A menționat că, prin procedura prealabilă s-a adresat operatorului, exercitându-și dreptul de intervenție și opoziție. A precizat că, potrivit învestirii sale prin Directiva 95/46/CE, ANSPDCP este titulara dreptului de constatarea și sancționare a nerespectării drepturilor cu privire la protecția datelor cu caracter personal, iar pe cale de consecință este și titulara dreptului de a aplica dispozițiile art. 25 alin. (7) și (8) din Legea nr. 677/2001.

Prin nesoluționarea în termen legal a plângerii cu care a fost învestită de "persoana vizată", ANSPDCP s-a dezînvestit, prin nesocotirea legii, urmând ca instanța de judecată să intervină cu efectivitate în aplicarea legii.

În drept, a invocat Legea nr. 677/2001, Decizia ANSPDCP nr. 105/2007, Directiva 95/46/CE, art. 996 noul C. proc. civ.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență.

Prin sentința nr. 3775 din 17 octombrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, a declinat competența soluționării cauzei formulată de reclamantul A., cu domiciliul ales la Serviciul de Asistență pentru Drepturile Omului, în Timișoara, str. x județul Timiș în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională De Supraveghere A Prelucrării Datelor Cu Caracter Personal și Biroul de Credit S.A., în favoarea Tribunalului București.

În argumentele prezente în susținerea soluției, instanța a reținut că din cuprinsul dispozițiile legale art. 25 alin. (9) din Legea nr. 677/2001 reiese că legiuitorul a instituit competența materială a Tribunalului București pentru soluționarea litigiilor ivite anterior emiterii unei decizii de către autoritatea de supraveghere, în procedura de soluționare a plângerii.

Conform art. 26 alin. (1) din același act normativ:

"Împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere în temeiul dispozițiilor prezentei legi operatorul sau persoana vizată poate formula contestație în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii, la instanța de contencios administrativ competentă. Cererea se judecă de urgență, cu citarea părților. Soluția este definitivă și irevocabilă."

Cererea reclamantului nu privește o decizie emisă de autoritatea de supraveghere, ci procedura de soluționare a plângerii, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 26 din Legea nr. 677/2001 pentru determinarea competenței de soluționare a cauzei.

Învestit cu soluționarea cauzei,Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 513/2018 din 31 ianuarie 2018, a admis excepția de necompetenta materială și, pe cale de consecință, a declinat competenta de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., și pe pârâtele Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, și Biroul de Credit S.A., către Curtea de Apel București, secția CAF., a constatat ivit conflictul negativ de competenta.

Totodată, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competenta.

Pentru a se pronunța astfel, instanța, în primul rând constatat că în cauză nu sunt aplicabile art. 25 și art. 26 din Legea nr. 677/2001 deoarece in speța nu exista nicio decizie a pârâtei ANSPDCP așa cum prevede art. 26 alin. (1) și nici in ipoteza art. 25 alin. (8) din legea nr. 677/2001 deoarece acțiunea nu este formulata de autoritatea de supraveghere așa cum indica teza alin. (8), ci acțiunea este formulata de o persoană fizică care a formulat o plângere pentru prelucrarea nelegala sau incorecta a datelor sale către pârâta ANSPDCP iar aceasta nu a soluționat in nici un fel cererea reclamantului.

Pe de alta parte, arată instanța, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Conchide instanța, în sensul că acțiunea de fond, obligarea pârâtei ANSPDCP - autoritate centrala de soluționare a cererilor sale și de a lua masuri pentru prelucrarea datelor personale ale reclamantului sunt de competenta de fond a instanței de contencios administrativ a Curții de Apel București, astfel că în baza art. 997 C. proc. civ. a admis excepția de necompetentă materiala și a declina competenta de soluționare a prezentei acțiuni către Curtea de Apel București, secția CAF in baza art. 997 C. proc. civ. raportat la art. 18 din legea nr. 677/2001 și art. 1 și 18 din legea nr. 554/2004.

Înalta Curte ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

În cauza dedusă soluționării, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal și Biroul de Credit S.A., în temeiul art. 25 alin. (9) din Legea nr. 677/2001 coroborat cu art. 996 C. proc. civ., pe cale de ordonanță președințială, a solicitat suspendarea prelucrării datelor sale cu caracter personal, prin dezvăluirea acestora participanților, în sistemul de evidență al Biroului de Credit S.A., inclusiv prelucrarea datelor de identificare, datelor pozitive prin evaluare individuală automată de tip SCORING FICO până la soluționarea definitivă a plângerii administrative înregistrată la A.N.S.P.D.C.P. sub nr. x și 20349/13.09.2017, cu termen soluționare efectivă la din data de 13.10.2017; obligarea pârâților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

Așadar, este de menționat contrar celor reținute de Tribunalul București că, pe de parte, cererea reclamantului privește procedura de soluționare a plângerii, iar pe de altă parte, reclamantul și-a întemeiat cererea pe disopozițiile art. 25 alin. (9) din Legea nr. 677/2001 coroborat cu art. 996 C. proc. civ.

Or, conform principiului disponibilității reclamantul este cel dintâi care recurge la acest principiu și își materializează intenția de a deduce judecății o anumită cauză, instanța fiind obligată să se pronunțe doar asupra a ceea ce i s-a cerut și în limitele a ceea ce i s-a cerut de către părți.

Mai mult decât atât, trebuie avut în vedere și prevederile art. 22 alin. (5) Cod procedură civilă care prevăd că:"cu toate acestea, judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părțile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică și motivele de drept asupra cărora au înțeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora".

Așadar, conform art. 25 din Legea nr. 677/2001:

"(1) În vederea apărării drepturilor prevăzute de prezenta lege persoanele ale căror date cu caracter personal fac obiectul unei prelucrări care cade sub incidența prezentei legi pot înainta plângere către autoritatea de supraveghere. Plângerea se poate face direct sau prin reprezentant. Persoana lezată poate împuternici o asociație sau o fundație să îi reprezinte interesele. (2) Plângerea către autoritatea de supraveghere nu poate fi înaintată dacă o cerere în justiție, având același obiect și aceleași părți, a fost introdusă anterior. (3) În afara cazurilor în care o întârziere ar cauza un prejudiciu iminent și ireparabil, plângerea către autoritatea de supraveghere nu poate fi înaintată mai devreme de 15 zile de la înaintarea unei plângeri cu același conținut către operator. (4) În vederea soluționării plângerii, dacă apreciază că este necesar, autoritatea de supraveghere poate audia persoana vizată, operatorul și, dacă este cazul, persoana împuternicită sau asociația ori fundația care reprezintă interesele persoanei vizate. Aceste persoane au dreptul de a înainta cereri, documente și memorii. Autoritatea de supraveghere poate dispune efectuarea de expertize. (5) Dacă plângerea este găsită întemeiată, autoritatea de supraveghere poate decide oricare dintre măsurile prevăzute la art. 21 alin. (3) lit. d). Interdicția temporară a prelucrării poate fi instituită numai până la încetarea motivelor care au determinat luarea acestei măsuri. (6) Decizia trebuie motivată și se comunică părților interesate în termen de 30 de zile de la data primirii plângerii. (7) Autoritatea de supraveghere poate ordona, dacă apreciază necesar, suspendarea unora sau tuturor operațiunilor de prelucrare până la soluționarea plângerii în condițiile alin. (5). (8) Autoritatea de supraveghere se poate adresa justiției pentru apărarea oricăror drepturi garantate de prezenta lege persoanelor vizate. Instanța competentă este Tribunalul Municipiului București. Cererea de chemare în judecată este scutită de taxa de timbru. (9) La cererea persoanelor vizate, pentru motive întemeiate, instanța poate dispune suspendarea prelucrării până la soluționarea plângerii de către autoritatea de supraveghere. (10) Prevederile alin. (4) - (9) se aplică în mod corespunzător și în situația în care autoritatea de supraveghere află pe orice altă cale despre săvârșirea unei încălcări a drepturilor recunoscute de prezenta lege persoanelor vizate."

Din cuprinsul dispozițiile legale sus-menționate reiese că legiuitorul a instituit competența materială a Tribunalului București pentru soluționarea litigiilor ivite anterior emiterii unei decizii de către autoritatea de supraveghere, în procedura de soluționare a plângerii.

Înalta Curte, cu referire art. 25 alin. (9) din Legea nr. 677/2001, va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâtele Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal și Biroul de Credit S.A. în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 mai 2018.