ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1866/2018

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 08 ianuarie 2015, reclamanta Întreprindere Individuală A., prin reprezentant A., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a solicitat:

Prin sentința civilă nr. 79 din 16 aprilie 2015, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta Întreprindere Individuală A., prin reprezentant A., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 79/16.04.2015, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta Întreprindere Individuală A., prin reprezentant A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

În susținerea recursului, recurentul-reclamant arată că sentința atacată a fost dată cu greșita aplicare a normelor de drept material incidente și cu nesocotirea probatoriului administrat.

Instanța de fond a analizat doar parțial motivele de nelegalitate invocate de reclamant, ignorând actele administrative anterioare procesului-verbal de nereguli, care au legătură directă cu semnarea contractului de finanțare în afara termenului prevăzut de normele comunitare.

De asemenea, nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere ale acțiunii, deși a avut toate elementele pentru a se pronunța în sensul desființării actelor administrative menționate la punctele 1, 2, 3 și 4 din cerere.

Instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii de chemare în judecată pe baza unor aspecte trunchiate, favorizând pârâta și nu a luat în considerare consecințele produse de respingerea acțiunii, prin prisma prejudiciilor pe care hotărârea le are asupra întreprinderii și familiei reclamantului.

Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a interpretat greșit prevederile Ghidului solicitantului, care stabilesc că data instalării tânărului fermier este data ultimei înregistrări operate, pentru sectorul vegetal, în Registrul Unic de Identificare de la APIA sau, pentru sectorul zootehnic, în Registrul Exploatației al ANSVSA, prin care se dovedește că dimensiunea exploatației agricole este cuprinsă între 6-40 UDE. Conform documentelor depuse la dosar, ultima înregistrare operată în Registrul Exploatației al ANSVSA a fost în data de 14.06.2012 conform extrasului din registru nr. 8149/26.06.2012 emis de DSVSA Botoșani.

La data primei notificări privind selectarea cererii de finanțare și adresării invitației pentru semnarea contractului -11.07.2013, nu se împlinise termenul de 18 luni. Nota de constatare a neîncheierii contractului de finanțare nr. x a fost nejustificată, bazându-se pe o interpretare eronată a sintagmei "data instalării tânărului fermier" din Ghidul solicitantului. Nu este responsabilitatea recurentului-reclamant că autoritatea a decis să adreseze o nouă notificare și invitație pentru semnarea contractului. De asemenea, momentul semnării contractului nu a depins de solicitant, căruia nu i se poate imputa înregistrarea acestei neregularități. Dacă s-ar fi semnat contractul de finanțare în urma primei invitații, data încheierii ar fi fost conformă normelor invocate de autoritatea pârâtă.

Deși instanța de fond a reținut culpa AFIR în ce privește nerespectarea termenelor procedurale și interpretarea eronată a datei instalării tânărului fermier, fapt care a dus la erori în lanț, care au determinat semnarea contractului de finanțare ulterior împlinirii termenului de 18 luni, a respins totuși acțiunea reclamantului. Punctarea corectă a datei instalării tânărului fermier ca fiind 14.06.2012 ar fi trebuit să conducă la admiterea cererii de anulare a actelor administrative. Instanța de fond s-a oprit la semnarea contractului de finanțare în afara termenului de 18 luni, fără să se aplece asupra împrejurărilor care au determinat întârzierea în încheierea contractului. Or, actele administrative a căror anulare s-a solicitat sunt într-o legătură organică care explică nerespectarea termenului de semnare a contractului de finanțare.

Neregula a fost săvârșită de către autoritatea contractantă, iar suma care constituie creanța bugetară este imposibil de restituit, fiind utilizată pentru implementarea proiectului.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 19 august 2015, intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că nu sunt aduse argumente pertinente de nelegalitate a sentinței recurate. Beneficiarul este în mod direct răspunzător de cunoașterea condițiilor de acordare a finanțării FEADR prin PNDR 2007-2013 și de solicitarea finanțării în concordanță cu aceste condiții. Răspunderea beneficiarului este generală și este antrenată independent de ideea de culpă.

Raportat la data instalării tânărului fermier - 14.06.2011 și la data adoptării deciziei individuale de acordare a ajutorului pentru instalarea tânărului fermier - 05.07.2013 (data raportului de selecție final) a fost depășit termenul de 18 luni prevăzut de art. 13 alin. (4) din Regulamentul Comisiei Europene nr. 1974/2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2005 al Consiliului Europei privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală, acordat din FEADR și de Ghidul solicitantului pentru accesarea Măsurii 112 "Instalarea tinerilor fermieri", versiunea 6 mai 2012, aprobat prin Ordinul MADR nr. 106/10.05.2012.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 5 aprilie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

La data de 17 mai 2017, recurenta-reclamantă a înregistrat la dosarul cauzei un punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 01 noiembrie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecarea lui pe fond.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pc. 6 C. proc. civ. se impune a fi înlăturat, având în vedere că hotărârea recurată cuprinde motivele pe care se sprijină, respectiv argumentele pentru care cererea reclamantei a fost respinsă, cu respectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

În schimb, criticile subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pc. 8 C. proc. civ., prin care se invocă greșita aplicare a normelor de drept material incidente, sunt fondate.

Se constată că procesul-verbal de nereguli înregistrat sub nr. x a reținut neregula constând în adoptarea deciziei individuale de acordare a ajutorului financiar pentru întreprinderea individuală reclamantă cu depășirea termenului maxim de 18 luni de la instalarea tânărului fermier. Acest termen este prevăzut de art. 13 alin. (4) din Regulamentul Comisiei Europene nr. 1974/2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2005 al Consiliului Europei privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală acordat din FEADR.

La calcularea termenului menționat s-a reținut ca dată de instalare a tânărului fermier data de 14.06.2011, iar ca dată de adoptare a deciziei individuale de acordare a ajutorului pentru instalarea tânărului fermier data de 05.07.2013 (care este data raportului de selecție final), constatându-se, astfel, depășirea termenului de 18 luni, respectiv adoptarea deciziei individuale la 24 de luni și 21 de zile față de data instalării tânărului fermier.

Cele două date sunt menționate constant de către autoritatea pârâtă (atât în procesul-verbal de nereguli cât și, implicit, în decizia de soluționare a contestației administrative, precum și, cu titlu de apărare, pe parcursul judecății, inclusiv în recurs).

Cu toate acestea, procesul-verbal de nereguli amintește și prevederile Ghidului solicitantului pentru accesarea Măsurii 112 "Instalarea tinerilor fermieri", versiunea 6 mai 2012, aprobat prin Ordinul MADR nr. 106/10.05.2012, care se referă la data adoptării deciziei individuale de acordare a sprijinului de instalare a tânărului fermier ca fiind data semnării contractului de finanțare de către ambele părți, care, de asemenea, nu poate depăși termenul de 18 luni de la data instalării tânărului fermier.

Instanța de fond a reținut că data instalării tânărului fermier, în cazul întreprinderii individuale reclamante este 14.06.2012 (iar nu 14.06.2011, cum a stabilit autoritatea pârâtă), aceasta fiind data ultimei înregistrări operate în Registrul Exploatației al ANSVSA, prin care se dovedește dimensiunea exploatației agricole cuprinsă între 6-40 UDE, conform adresei nr. x/2012 a ANSVSA -DSVSA Botoșani.

Raportat la această dată, instanța de fond a constatat că nu au fost încălcate dispozițiile art. 13 alin. (4) din Regulamentul Comisiei Europene nr. 1974/2006, raportul de selecție a proiectului datând din 05.07.2013, în interiorul termenului de 18 luni prevăzut de Regulamentul european.

Motivul respingerii cererii a fost acela al nerespectării, la încheierea contractului de finanțare, a dispozițiilor Ghidului solicitantului, potrivit căruia inclusiv data încheierii contractului de finanțare ar fi trebuit să se încadreze în termenul maxim de 18 luni. Or, contractul nr. x a fost încheiat abia la data de 21.02.2013.

Autoritatea intimată -pârâtă nu a exercitat calea de atac a recursului față de hotărârea pronunțată în fond, raportat la unul dintre motivele esențiale ale sentinței, reprezentat de data reținută ca fiind data instalării tânărului fermier.

Pe cale de consecință, această chestiune litigioasă tranșată de instanța de fond a intrat în puterea de lucru judecat. De altfel, data instalării tânărului fermier a fost corect reținută ca fiind 14.06.2012, întrucât această dată este definită de Ghidul solicitantului pentru accesarea Măsurii 112 "Instalarea tinerilor fermieri", versiunea 6 mai 2012, aprobat prin Ordinul MADR nr. 106/10.05.2012 (al cărui scop este stabilirea regulilor de acordare a finanțării și a procedurii de selecție a proiectelor) ca fiind data ultimei înregistrări operată pentru sectorul vegetal în Registrul Unic de identificare de la APIA sau, pentru sectorul zootehnic, în Registrul Exploatației al ANSVSA, prin care se dovedește că dimensiunea exploatației agricole este cuprinsă între 6-40 UDE. Or, în cauză, proba acestei date relevante a cauzei a fost făcută prin extrasul din Registrul Exploatațiilor al DSVSA Botoșani .

În acord atât cu autoritatea pârâtă, cât și cu instanța de fond, Înalta Curte constată că data deciziei individuale de aprobare a sprijinului financiar, la care se referă art. 13 alin. (4) din Regulamentul Comisiei Europene nr. 1974/2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2005 al Consiliului Europei privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală, acordat din FEADR este data raportului de selecție final din 05.07.2013.

Pe cale de consecință, așa cum a reținut și instanța de fond, data adoptării deciziei individuale de acordare a sprijinului de instalare a tânărului fermier s-a încadrat în termenul de 18 luni prevăzut de Regulament, din acest punct de vedere neexistând vreo neregulă.

Neregula a fost reținută de instanța de fond raportat la data încheierii contractului de finanțare, 21.02.2014. Întârzierea în semnarea contractului de finanțare, față de data raportului final de selecție, s-a datorat poziției oscilante a autorității contractante, care, la data de 11.07.2013, a invitat titularul întreprinderii individuale reclamante la semnarea contractului de finanțare, în considerarea rezultatelor selecției, la data de 26.08.2013 a constatat că nu poate fi încheiat contractul de finanțare (reținând data eronată a instalării tânărului fermier 14.06.2011), la data de 10.09.2013 a respins contestația administrativă a reclamantei îndreptată împotriva refuzului de încheiere a contractului de finanțare, pentru ca la data de 13.01.2014 să revină asupra propriei decizii de neîncheiere a contractului, transmițând reclamantei o nouă invitație la încheierea contractului.

Încadrarea în termenul de 18 luni anterior menționat și a datei încheierii contractului de finanțare este impusă de Ghidul solicitantului, care definește data adoptării deciziei individuale de acordare a ajutorului la care se referă art. 13 alin. (4) din Regulamentul anterior citat ca fiind data semnării contractului de finanțare de către ambele părți, ce nu poate depăși 18 luni de la data instalării tânărului fermier.

Ghidul solicitantului este un instrument de selecție a aplicanților pentru ajutor financiar prin FEADR/PNDR, al cărui scop este să stabilească unitar condițiile de finanțare și procedura de evaluare și selecție.

Clauza menționată este una cu caracter reglementar. Având în vedere că termenul imperativ de 18 luni în care este necesar să fie acordat sprijinul, financiar este stabilit de Regulamentul Comisiei Europene, în respectarea principiului legalității, Ordinul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 106/2012 care aprobă Ghidul solicitantului ar trebui să concorde cu Regulamentul, ca act normativ cu forță juridică superioară.

Or, Regulamentul CE nr. 1974/2006 al Comisiei se referă, în art. 13 alin. (4), la decizia individuală de acordare a ajutorului pentru instalarea tinerilor agricultori, iar nu la încheierea contractului de finanțare propriu-zis. Conform aceluiași art. 13 din Regulament, numai data instalării este cea care este definită de dispozițiile în vigoare în statele membre.

În cauză, plecând chiar de la poziția exprimată de autoritatea contractantă în actele administrative prin care a fost retrasă finanțarea (respectiv procesul-verbal de nereguli nr. x/30.09.2014 și decizia de soluționare a contestației administrative nr. 40709/26.11.2014) și reținută și de către instanța de fond, data adoptării deciziei individuale de acordare a sprijinului nu este reprezentată de data încheierii contractului de finanțare, ci de data raportului final de selecție, care s-a situat în interiorul termenului imperativ prevăzut de Regulament.

Înalta Curte constată că Ghidul solicitantului, prin intermediul unei clauze reglementare care nu este în acord cu prevederile Regulamentului nr. 1974/2006, impune o condiție suplimentară vizând legalitatea acordării finanțării, care se impune a fi înlăturată, în respectarea principiului ierarhiei actelor normative.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că neregula reținută prin procesul-verbal, a adoptării deciziei individuale de acordare a ajutorului cu depășirea termenului de 18 luni prevăzut de art. 13 alin. (4) din Regulamentul CE nr. 1974/2006 al Comisiei, nu se confirmă.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de către reclamanta Întreprinderea Individuală A., va casa sentința atacată și, rejudecând, va admite, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și va anula Decizia de soluționare a contestației nr. 40709/26.11.2014 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/30.09.2014, emise de pârâtă.

Va respinge, însă, în rest, cererea, ca neîntemeiată, respectiv capetele de cerere prin care s-a solicitat anularea actelor administrative anterioare emise de AFIR, respectiv notificarea de respingere a contestației nr. 27806/10.09.2013 și nota de constatare a neîncheierii contractului înregistrată sub nr. x, constatând că însăși autoritatea pârâtă a revenit asupra deciziei administrative conținute în aceste acte referitoare la neîncheierea contractului de finanțare, prin notificarea nr. x Prin aceasta, a invitat întreprinderea individuală reclamantă la semnarea contractului, iar la data de 21.09.2014 contractul de finanțare a fost încheiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de către reclamanta Întreprinderea Individuală A. împotriva sentinței civile nr. 79 din 16 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând:

Admite, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală A., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Anulează Decizia de soluționare a contestației nr. 40709/26.11.2014 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/30.09.2014, emise de pârâtă.

Respinge, în rest, cererea, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 mai 2018.