ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1912/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. - Întreprindere Individuală a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea titlului de creanță reprezentat de Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, încheiat la data de 15 mai 2014, privind proiectul "Crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală din zona localității Sfântul Gheorghe, jud. Ialomița, prin dotarea cu utilaje și echipamente agricole a microîntreprinderii A., și a Deciziei de soluționare a contestației înregistrată sub nr. 20316 din 19 iunie 2014.

Totodată, s-a solicitat suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea definitivă a cauzei.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 1073 din 16 aprilie 2015, a respins cererea privind suspendarea executării.

A respins acțiunea formulată de reclamantul A. - Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței civile nr. 1073 din 16 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A. - Întreprindere Individuală, doar în ceea ce privește soluția de respingere a acțiunii în anulare, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivului prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

În susținerea cererii de recurs, recurentul dezvoltă critici vizând încălcarea și interpretarea greșită a normelor de drept material aplicabile speței.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 decembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din 19 aprilie 2016, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul reclamantului A. - Întreprindere Individuală îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

Cu privire la fondul recursului

Analiza motivelor de casare invocate

Critica din cererea de recurs vizează doar în parte soluția instanței de fond, o mare parte a acesteia conținând argumente referitoare la admiterea cererii introductive.

În concret prin recurs se aduc critici referitoare la greșita apreciere a legăturilor între SC B. SRL, C. și SC G. SRL, în ceea ce privește angajarea de către primele trei entități menționate de foști lucrători de la ultima societate.

Recurentul arată că doar doi astfel de salariați se regăsesc în cadrul societății sale dintr-un număr de șase.

În realitate, analiza realizată de către intimata-pârâtă nu poate fi realizată doar prin prima raporturilor sale cu SC G. SRL, întrucât după cum s-a reținut și în procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 15 mai 2014 s-au constatat o serie de legături existente între beneficiarii SC B. SRL, A. și C., legături care indică faptul că reprezentanții entităților juridice beneficiare ale Programului FEADR, au acționat concertat împreună cu SC G. SRL spre realizarea obiectivelor și scopului unei entități juridice unice. Conduita beneficiarilor constituie o încălcare a dispozițiilor legale și comunitare care reglementează "ajutorul de minimis" și a urmărit depășirea plafonului maxim nerambursabil de 200.000 euro de care poate beneficia un solicitant în decursul a trei ani fiscali, prin crearea de entitate juridică care au accesat simultan Măsura 312.

Astfel câtă vreme este vorba despre accesarea simultană a aceleiași Măsuri constatându-se acționarea concertată, analiza celor trei beneficiari ai măsurii se impune a fi realizată global deci și în legătură cu angajații celorlalte entități SC B. SRL și C., pentru a nu se mai menționa și angajarea în mod încrucișat a unor salariați, precum D. cu fostul loc de muncă la SC B. SRL.

Cât privește invocarea Hotărârii CJUE C434/2 din 12 septembrie 2013, cu referire la atingerea de către societate a obiectivelor stabilite prin cererea de locuri de muncă, situația este contrazisă, cum de altfel a reținut și instanța de fond, de caracterul nereal al acesteia, respectiv aceea de a nu fi în realitate noi locuri de muncă create.

Alte susțineri de gen precum că faptul ca societatea subscrisa își desfășoară activitatea pe aceeași piața cu C., SC B. SRL și SC G. SRL nu este un lucru interzis, iar faptul că au existat raporturi comerciale, este un lucru firesc, având în vedere cererea și oferta din zonă, și nu există interdicție în ceea ce privește efectuarea de servicii și desfășurarea de relații comerciale cu alți beneficiari ai fondurilor europene, nu pot fi nici ele primite, obiectul sancționării nefiind cel indicat.

De altfel, critica din recurs se circumscrie nedovedirii de către AFIR a creării de condiții artificiale atingându-se chiar ideea unei culpe a acesteia care nu a observat-o la momentul acordării finanțării.

În realitate constatându-se că: "societăți deținute și administrate de același grup de persoane (E., C. și F.), - cele trei societăți (beneficiare proiecte FEADR) au același loc de implementare al proiectului (com. Sfântu Gheorghe, jud. Ialomița), spațiile fiind închiriate de la dl. F.; - societățile își desfășoară activitatea de comun acord sub coordonarea aceleași persoane sau aceluiași grup de persoane, pe același segment de piață sau un segment de piață adiacent, majoritatea prestărilor de servicii efectuate de cele trei societăți beneficiare de proiecte FEADR fiind către SC G. SRL; - din datele furnizate de ITM Ialomița, rezultă că, marea majoritate a salariaților care sunt încadrați în prezent la SC B. SRL, A., C. se regăsesc ca foști angajați ai SC G. SRL; - din analiza extraselor de cont depuse la dosarele cererilor de plată de către cele trei societăți beneficiare ale Programului FEADR, echipa de control constată faptul că plătitorul consultantei pentru SC B. SRL și A. este dl. F., iar pentru C. plătitorul echipamentelor achiziționate este dna. E.; - analiza dosarelor depuse de SC B. SRL, A., C. la momentul procedurii de achiziție, reiese că în componența comisiilor de evaluare și atribuire a ofertelor sunt aceiași membrii, doar președintele acestora fiind diferit (în persoana responsabilului legal al proiectului).

Din analiza și coroborarea tuturor acestor indicatori și pe baza a diverse dovezi materiale rezultă evident că aceste societăți nu reprezintă microîntreprinderi de sine-stătătoare, apte să realizeze obiectivul general al măsurii 312 (elementele obiective) - acela de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă și de a consolida astfel structura economică în zona rurală (Art. 52 (a)(ii) R1698/2005), ci societăți care au scopul clar de a obține în mod artificial o intensitate mai mare a sprijinului financiar nerambursabil, deoarece:

- nu se poate considera că au fost create noi locuri de muncă în condițiile în care angajații beneficiarilor de finanțare nerambursabilă sunt "preluați" de la societatea care controlează în fapt partenerul contractual al subscrisei;

- nu se poate considera că s-a consolidat structura economică în zonă, în condițiile în care relațiile comerciale s-au desfășoară între beneficiar și entități ce au aceeași asociați/administratori, iar mai mult sunt membrii ai aceleași familii, fiind astfel distrusă din fașă posibilitatea ca un eventual solicitant de finanțare nerambursabilă sau chiar un beneficiar de finanțare comunitară existent să poată încerca a concura pe acest segment de piață în condițiile în care acest flux tehnologic poate fi controlat, ca și prețuri practicate/volum de activitate, de un singur grup.

Așadar, s-a constatat că art. 4(8) din Regulamentul Comisiei (UE) nr. 65/2011 se poate aplica luându-se în calcul motivul determinant - faptul că un proiect de investiții nu este independent din punct de vedere funcțional sau faptul că există o legătură de ordin juridic între solicitanții acestui tip de sprijin, cu luarea în considerare a tuturor celorlalte elemente subiective reale existente în cazul respectiv.

Totodată, cu referire la culpa intimatei, relevanță prezintă art. 8(5) din Anexa 1 la contractul de finanțare, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond și care prevede ca:

"în cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, se constată că Beneficiarul nu-I mai respectă condițiile de implementare, respectiv nu mai sunt îndeplinite obiectivele proiectului, Autoritatea Contractantă va proceda după caz (funcție de gradul de afectare, gravitatea faptelor, etc.);

a) fie la recuperarea integrală a ajutorului financiar nerambursabil plătit cu rezilierea contractului de finanțare, b) fie la recuperarea parțială, respectiv aferent componentei/componentelor sau acțiunii/acțiunilor afectate de neregulă, care nu mai îndeplinesc condițiile menționate, nefiind influențată integral eligibilitatea generală a proiectului, respectiv utilitatea în considerarea căreia s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil."

De asemenea conform art. 3 (1) din Contractul de finanțare:

"Beneficiarul se obligă să respecte pe toata durata contractului, criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanțare. De asemenea, pe o perioadă de 5 ani de la ultima plată efectuată de Agenție, Beneficiarul se obligă să nu modifice substanțial proiectul.

Modificările substanțiale sunt acelea care îi afectează natura sau condițiile de punere în aplicare sau creează un avantaj nejustificat unei întreprinderi sau unei colectivități publice sau care rezultă fie dintr-o modificare a naturii proprietății unei infrastructuri, fie din încetarea sau delocalizarea unei activități productive.

Dacă APDRP constată că obiectivele finanțate nu sunt folosite conform scopului destinat sau în cazul în care acestea au fost vândute sau închiriate pe o perioadă de 5 ani după finalizarea proiectului (data ultimei plăți) își rezervă dreptul de a recupera sprijinul acordat." Un ultim aspect menționat în cererea de recurs indică faptul că nu s-ar fi săvârșit o neregulă în înțelesul dispozițiilor art. 2 alin. (1) O.U.G. nr. 66/2011, întrucât nu s-ar fi produs prejudicierea bugetului UE.

Un ultim aspect menționat în cererea de recurs indică faptul că nu s-ar fi săvârșit o neregulă înțelesul dispozițiilor art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 întrucât nu s-ar fi produs prejudicierea bugetului UE.

În realitate după cum instanțele judecătorești au stabilit jurisprudențial pornind de la art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului U.E "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Prin urmare, pentru a se constata o neregulă, în sensul celor de mai sus, trebuie să existe o abatere, care constă în acțiunea/inacțiune beneficiarului prin care s-au încălcat prevederile legale în vigoare și ale contractului de finanțare, precum și un prejudiciu ce constă în suma plătită necuvenit. Prejudiciul însă nu trebuie să fie efectiv, ci doar prezumat, neregula trebuie să fie în măsură să creeze un prejudiciu, aspect ce denotă din chiar exprimarea legiuitorului "care poate prejudicia bugetul"; "ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general".

Așadar, nu este necesară dovedirea unui prejudiciu concret, ci doar capacitatea abaterii constatate de a avea un efect prejudiciabil la adresa bugetului comunitar. Este de necontestat că încălcarea contractului de finanțare și legislației achizițiilor publice, atrage caracterul neeligibil al sumelor solicitate ca finanțare nerambursabilă indiferent dacă a fost probată sau nu producerea vreunei pagube, obligația de aplicare a corecțiilor financiare există în toate cazurile de constatare a unor fraude sau nereguli, fără a fi necesară probarea existenței vreunui prejudiciu.

În aceste condiții în raport de argumentele aduse, hotărârea instanței de fond apare ca temeinică și legală.

Cum în raport de analiza mai sus, argumentele din recurs nu se încadrează în prevederile limitative ale art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. - Întreprindere Individuală împotriva Sentinței civile nr. 1073 din 16 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 mai 2017.

Procesat de GGC - CL