ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 681/2017

Decizia nr. 681/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, reorganizată sub denumirea de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și cu Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 1 Nord - Est Iași, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 19 decembrie 2013, emis de C.R.P.D.R.P. Iași și a Deciziei nr. 5492 din 18 februarie 2014 de soluționare a contestației administrative prealabile, precum și suspendarea actului administrativ contestat, până la judecata definitivă și irevocabilă a cauzei.

Prin Sentința nr. 197 din 10 noiembrie 2014, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SC "A." SRL, în contradictoriu cu Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 1 Nord - Est Iași și ca inadmisibilă cererea de suspendare a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 19 decembrie 2013, emis de CRPDRP 1 N - E Iași.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că pentru antrenarea răspunderii beneficiarului, autoritatea contractantă nu era obligată să solicite rezoluțiunea contractului, dreptul de a efectua evaluări pe toată durata executării fiind recunoscut pârâtei prin art. 8 din Anexa nr. 1 la contract, în timp ce dreptul de a lua măsuri de stabilire a creanței bugetare este reglementat de art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, nefiind necesară parcurgerea vreunei alte proceduri administrative sau judiciare.

A mai reținut prima instanță că și în situația obținerii reeșalonării datoriilor, pe care însăși reclamanta recunoaște că le are față de bugetul de stat și față de banca finanțatoare, acest fapt este lipsit de semnificație și urmări juridice, în ceea ce privește legalitatea actelor administrative contestate, întrucât principala neregulă reținută în sarcina beneficiarului este încălcarea de către acesta a condițiilor de eligibilitate, asumate de solicitantul finanțării, printre care se numără și lipsa de viabilitate a proiectului, ca rezultat al pierderilor financiare înregistrate pe parcursul derulării acestuia.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat, în esență, următoarele:

- instanța nu a răspuns tuturor criticilor formulate în acțiune, reținând în mod generic că sancțiunea restituirii sumelor alocate ca ajutor nerambursabil este întemeiată, iar lipsa de viabilitate a proiectului este dovedită, în condițiile în care proiectul a fost implementat 100%, iar societatea se menține în funcțiune nefiind în incapacitate de plăți;

- hotărârea cuprinde motive contradictorii, în sensul în care instanța a reținut că sancțiunea a fost aplicată ca urmare a constatării unei neregularități a contractului cadru încheiat la data de 9 octombrie 2006, fără însă să indice în ce constă neregularitatea și prejudiciul rezultat;

- hotărârea este pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011 în privința sancțiunilor aplicate, deși în speță nu a fost dovedită existența vreunei nereguli; instanța a reținut o situație nereală față de cea dovedită în cauză; datoriile către bugetul de stat nu numai că au fost eșalonate dar au fost și achitate la zi, conform certificatului de atestare fiscală atașat la dosar.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, arătând că:

- criticile recurentei cu privire la lipsa indicării de către instanță a neregularității constatate prin raportare la clauzele contractuale și normele legale încălcare, sunt lipsite de fundament.

- în ceea ce privește susținerea recurentei cu privire la viabilitatea economică, se subliniază faptul că, în cauză, nu are relevanță faptul că proiectul a fost implementat 100%, ci faptul că, pe perioada derulării contractului de finanțare, beneficiarul a înregistrat pierderi financiare.

- trebuie avut în vedere că în baza memoriului justificativ și a planului de afaceri pe care beneficiarul, SC A. SRL, le-a depus la dosarul Cererii de Finanțare, acestuia i s-a acordat un punctaj prin care a fost declarat eligibil și selectat în detrimentul altor solicitanți. Potrivit declarațiilor sale atașate cererii de finanțare, beneficiarul s-a angajat să desfășoare proiectul pe proprie răspundere, cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat.

- neîndeplinirea unuia dintre criteriile de eligibilitate și selecție pe toată durata contractului de finanțare reprezintă încălcări ale clauzelor contractului de finanțare și ale legii specifice în domeniu, pentru acestea fiind stipulată sancțiunea de declarare ca neeligibilă a cheltuielilor aferente și declanșarea procedurii de constituire și recuperare de debit potrivit legislației aplicabile creanțelor bugetare.

Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2) - (3) C. proc. civ., a fost comunicat părților în baza încheierii din data de 20 iulie 2016, conform alin. (4) al aceluiași articol.

Prin încheierea din 27 octombrie 2016, completul de filtru a admis recursul în principiu și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, în condiții de contradictorialitate, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, Decizia nr. 5492 din 18 februarie 2014 emisă de intimatul-pârât, prin care s-a respins ca nefondată contestația formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 19 decembrie 2013, emis de Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 1 Nord - Est Iași.

Prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată, motiv pentru care reclamanta a formulat prezentul recurs, invocând în drept, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se referă la situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Motivarea unei hotărâri este necesară pentru ca părțile să cunoască temeiurile, fundamentele soluției adoptate de judecător, iar instanța de control judiciar să poată aprecia asupra legalității și temeiniciei acesteia.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținute de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

În cauza de față, recurenta susține că hotărârea cuprinde motive contradictorii, în sensul în care instanța a reținut că sancțiunea a fost aplicată ca urmare a constatării unei neregularități a contractului cadru, fără însă să indice în ce consta neregularitatea și prejudiciul rezultat.

Critica este nefondată, întrucât susținerile părții vizează aplicarea dispozițiilor legale la situația de fapt reținută și nu existența unei contradicții între considerente și dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acțiunea este întemeiată, iar din altă parte că nu este întemeiată, astfel că nu se poate știi ce anume a decis instanța. De asemenea, nu există contradicție între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că este întemeiată.

Cel de-al doilea motiv de recurs invocat de recurentă este prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și are în vedere situația în care hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, prima instanță aplicând în mod corect dispozițiile legale.

Astfel, din actele și documentele aflate la dosar, rezultă că între Agenția SAPARD, în calitate de autoritate contractantă și recurenta SC A. SRL, în calitate de beneficiar, s-a încheiat, la data de 9 octombrie 2006, contractul de finanțare nr. x, având ca obiect acordarea unui ajutor financiar nerambursabil pentru realizarea proiectului intitulat "Construire pensiune agro-turistică A.".

După realizarea investiției, o echipă de control din cadrul APDRP a procedat la verificarea menținerii eligibilității proiectului "Construire pensiune agro-turistică A."al cărui beneficiar este SC A. SRL, pentru co-finanțarea comunității, în sensul că nu a suferit o modificare substanțială pe o perioada de 5 ani de la data plății finale realizate de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (fosta SAPARD), conform contractului de finanțare din 9 octombrie 2006.

Se impunea ca recurenta SC A. SRL, beneficiar al contractului de finanțare, să demonstreze viabilitatea economico-financiară a investiției, însă s-a constatat că înregistrează pierdere în bilanțul contabil pentru perioada 2010, 2011 și 2012.

Aceste neregularități au fost consemnate în procesul-verbal de constatare înregistrat la A.P.D.R.P. sub nr. x din 19 decembrie 2013, întocmit în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 și H.G. nr. 875/2011, prin care s-a constituit în sarcina recurentei un debit în cuantum de 336.393,83 lei la care se adaugă penalitățile de întârziere și dobânzile calculate potrivit legislației aplicabile.

Contractul de finanțare menționat s-a încheiat în baza Legii nr. 316/2001 pentru ratificarea Acordului multianual de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunităților Europene, semnat la Bruxelles la 2 februarie 2001, stabilind cadrul administrativ, legal și tehnic de implementare a Programului special de preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală SAPARD, adoptat prin Reglementarea Comisiei (CE.) nr. 1.268/1999 din 21 iunie 1999 privind suportul Comunității pentru măsurile de preaderare în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale în țările candidate din centrul și estul Europei în perioada de preaderare.

Înalta Curte are în vedere faptul că scopul declarat al finanțării nerambursabile a fost acela de sprijinire a unei activități viabile, eficiente, aducătoare de profit, care în cauză nu a fost îndeplinit.

Autoritatea a demarat procedura la care o obligă legea, constatând neregula reprezentată de încălcarea prevederilor legale și contractuale asumate, neregulă pentru care a reținut justificat culpa beneficiarului contractului.

Instanța de control judiciar reține că prima instanță a analizat fiecare din aspectele susținute de recurent drept temei legal al nelegalității actelor administrative atacate.

Potrivit art. 1. (2) din contractul-cadru nr. x, beneficiarul trebuie să implementeze proiectul cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență, în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat și în concordanță cu acest contract.

De asemenea, la condițiile de eligibilitate generale și specifice (EG 2) se prevede că beneficiarul trebuie să demonstreze viabilitate economico-financiară.

Nu în ultimul rând se impune a preciza că beneficiarul a depus la cererea de finanțare o prognoză a veniturilor și cheltuielilor pe o perioadă de 5 ani, din care a rezultat profit, în baza căreia a devenit eligibil proiectul său, în detrimentul altor proiecte. Or, în situația prezentării unei prognoze din care să rezulte pierdere netă a rezultatului financiar, contractul de finanțare nu ar mai fi fost încheiat.

Prin urmare, neprofitabilitatea investiției finanțate din surse nerambursabile reprezintă o neregulă, încălcându-se principiul eficienței utilizării fondurilor prevăzut de art. 14 din Legea nr. 316/2001 și de pct. 1 parag. 5 Cap. I din Anexa IV cuprinzând Instrucțiuni de achiziții din contractul de finanțare.

Art. 16 alin. (1) din Anexa I - Prevederi generale la contractul de finanțare definește neregula ca orice abatere de la legalitate și orice nerespectare a prevederilor contractului de finanțare.

Potrivit Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iunie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Sociale European și Fondul de coeziune, statele membre sunt responsabile în prevenirea, detectarea și corectarea neregularităților, precum și în recuperarea sumelor plătite în mod necorespunzător. Deci, structurile de control din sistemul național de management și control al fondurilor europene au obligația de a constata neregulile apărute în utilizarea fondurilor comunitare și de cofinanțare aferente, potrivit O.U.G. nr. 66/2011.

Noțiunea de neregulă este definită, de asemenea, în art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006, dispoziții care au aplicabilitate directă în legislația națională, ca fiind "orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui ofertant economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al UE, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general".

Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinței nr. 197 din 10 noiembrie 2014 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinței nr. 197 din 10 noiembrie 2014 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2017.

Procesat de GGC - CL