ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3338/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 10.10.2014, reclamanta societatea A. S.R.L., prin administrator special B., în contradictoriu cu pârâtele Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP) și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Iași (CRPDRP Iași), a solicitat anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 21 martie 2014 emis de CRPDRP Iași și anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 16532 din 20 mai 2014 emisă de APDRP.

Prin sentința civilă nr. 38 din 4 martie 2015, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta societatea A. S.R.L., prin administrator special B. și prin administrator judiciar C., în contradictoriu cu pârâtele Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fostă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit) și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Iași (CRPDRP Iași) și, în consecință, a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 21 martie 2014 emis de CRPDRP Iași și Decizia de soluționare a contestației nr. 16532 din 20 mai 2014 emisă de APDRP.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (prin reorganizarea fostei Agenții pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, conform O.U.G. nr. 41/2014), întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și în rejudecare, respingerea acțiunii formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, în esență, pentru următoarele motive:

În mod greșit instanța de fond a reținut că insolvența nu este o neregulă, contrar prevederilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011.

Modificările substanțiale la un proiect sunt acelea care afectează condițiile de implementare, care pot rezulta dintr-o schimbare în natura proprietății, a amplasamentului, a unor elemente inițiale caracteristice proiectului, etc., iar starea de insolvență este considerată neregulă, conform prevederilor art. 36 din O.U.G. 66/2011, motiv pentru care, echipa de control a procedat la emiterea procesului-verbal de constatare a cărui anulare se solicită.

Având în vedere prevederile Anexei I la contractul de finanțare și faptul că reclamanta se află în procedura generală de insolvență, s-a constatat că suma decontată de autoritatea contractantă a devenit neeligibilă, sens în care, a fost emis procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

Intrarea în stare de insolvență a beneficiarului de fonduri prin Programul SAPARD, precum și înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul proiectului finanțat (achiziționate, construite, modernizate) reprezintă nereguli - încălcări ale clauzelor contractului de finanțare și ale legii speciale în domeniu, fiind stipulată sancțiunea de declarare ca neeligibile a cheltuielilor aferente și declanșarea procedurii de constituire și recuperare de debit, potrivit legislației aplicabile creanțelor bugetare.

Având în vedere dispozițiile legale și contractuale asumate de debitoare, rezultă că schimbarea situației financiare a beneficiarului reprezintă o neîndeplinire a criteriului de eligibilitate referitor la situația financiară a societății, în raport cu declarațiile pe proprie răspundere făcute de solicitant la momentul depunerii cererii de finanțare.

În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) și art. 40 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, autoritatea publică era obligată să procedeze la verificarea proiectului, iar în cazul de față, este evident că emiterea actelor administrative a căror anulare s-a solicitat, este consecința nerespectării de către reclamantă a dispozițiilor legale și contractuale asumate, beneficiarul fiind singurul răspunzător în fața autorității contractante pentru implementarea proiectului.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-reclamantă societatea A. S.R.L., sub supravegherea administratorului judiciar C., a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând apărările formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 februarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 31 mai 2017, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ. și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat.

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este neîntemeiat, sentința recurată reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Intimata-reclamantă societatea A. S.R.L. a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ, Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 21 martie 2014, emis de Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Iași, privind proiectul "Modernizarea combinatului de vinificație", prin care s-a stabilit în sarcina societății reclamante o creanță bugetară în cuantum de 2.351.020,88 RON, precum și Decizia nr. 16532 din 20 mai 2014, emisă de autoritatea publică pârâtă, prin care a fost respinsă contestația administrativă formulată de societate împotriva procesului-verbal de constatare mai sus menționat.

În fapt, între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în calitate de autoritate contractantă și societatea A. S.R.L., în calitate de beneficiar, a fost încheiat la data de 04.01.2007, Contractul de finanțare nr. x, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către autoritatea contractantă, pentru punerea în aplicare a Proiectului intitulat:

"Modernizarea combinatului de vinificație", valoarea totală eligibilă fiind de 5.104.000 RON.

În baza Notei de descoperire a unei nereguli și de fundamentare pentru desfășurarea unui control IRD 01 nr. 4623 din 11 februarie 2014 aprobată de Directorul General al Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca urmare a analizării bazei de date a Oficiului Național al Registrului Comerțului, s-a procedat de urgență la punerea în aplicare a dispozițiilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, respectiv, la demararea activității de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru beneficiarii aflați în procedura de insolvență.

Din cuprinsul Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 21 martie 2014 și a Deciziei nr. 16532 din 20 mai 2014, rezultă că motivul de fapt care a stat la baza emiterii acestor acte administrative îl constituie deschiderea procedurii generale de insolvență în privința beneficiarului societatea A. S.R.L.

Autoritatea publică pârâtă a concluzionat că societatea reclamantă a intrat sub incidența Legii nr. 85/2006, ceea ce constituie o neregulă, conform prevederilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, motiv pentru care, a demarat procedura de recuperare a ajutorului financiar nerambursabil acordat în baza contractului de finanțare.

Contrar susținerilor recurentei și în acord cu opinia exprimată de judecătorul fondului, instanța de control judiciar apreciază că pârâta a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât simpla deschidere a procedurii insolvenței în privința reclamantei, nu reprezintă în sine o neregulă, care determină automat restituirea ajutorului financiar nerambursabil acordat societății.

Așa cum a reținut Curtea Constituțională în considerentele Deciziei nr. 342 din 24 septembrie 2013, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, textul legal enunțat instituie în sarcina autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor europene ca o primă obligație, demararea activității de constatare a eventualelor neregulilor apărute în derularea contractului de finanțare, în ipoteza deschiderii procedurii de insolvență a beneficiarului, și subsecvent, declanșarea activității de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din nereguli, dacă au fost descoperite astfel de nereguli. Aplicarea acestor dispoziții procedurale trebuie să aibă loc fără a se prezuma că intrarea în insolvență reprezintă de plano o neregulă, care prejudiciază bugetul Uniunii Europene și/sau fondurile publice naționale aferente acestora.

Astfel, activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din nereguli urmărește să stabilească dacă există astfel de nereguli, raportat la clauzele contractului de finanțare, produse ca urmare a intrării în insolvență, iar această activitate se realizează, astfel cum a arătat și Curtea Constituțională, cu aplicarea principiului proporționalității, ținându-se seama de natura și gravitatea neregulii constatate, precum și de amploarea și implicațiile financiare ale acesteia.

Conținutul activității de constatare a neregulilor, astfel cum acest termen este definit de art. 2 alin. (1) lit. h) din O.U.G. nr. 66/2011, nu poate fi redus la activitatea desfășurată în speță de către recurenta-pârâtă, care în urma consultării Buletinului Procedurilor de Insolvență de pe portalul Oficiului Național al Registrului Comerțului, din data de 03.02.2014, constatând că reclamanta se află sub incidența Legii nr. 85/2006, a demarat procedura de recuperare a ajutorului financiar nerambursabil.

În raport cu probele administrate în cauză, se constată că procedura generală de insolvență a fost deschisă la cererea reclamantei, care și-a declarat intenția de reorganizare a activității pe bază de plan, continuându-și activitatea sub supravegherea administratorului judiciar.

Prin încheierea din 14 decembrie 2012, pronunțată în dosar nr. x/2010 al Tribunalului Vaslui, a fost confirmat planul de reorganizare a activității debitorului S.C. A. S.R.L. Acest plan de reorganizare a fost pus în aplicare începând cu data de 01.01.2013, iar începând cu 01.01.2015, s-a intrat în anul trei de plată.

În perioada supusă reorganizării, intimata-reclamantă nu a schimbat natura proprietății bunurilor ce fac obiectul proiectului finanțat, nu a modificat amplasamentul și elementele inițiale caracteristice proiectului, iar obiectivele finanțate au fost folosite conform scopului destinat și nu au fost înstrăinate, singurele active propuse la vânzare fiind terenuri libere, în mare parte situate în alte localități.

În acest sens, se reține că proiectul a fost finalizat, investiția este funcțională și este utilizată de intimată în procesul de producție, împrejurare în care, dificultățile financiare temporare întâmpinate de societatea reclamantă, nu justifică retragerea ajutorului financiar nerambursabil, ce ar reprezenta o măsură disproporționată, de natură să afecteze scopul finanțării.

Prin urmare, din analiza concretă a activității beneficiarului contractului de finanțare, distinct de simplul fapt al deschiderii procedurii insolvenței, se constată că ajungerea intimatei în această situație financiară nu s-a datorat unor încălcări ale obligațiilor asumate prin contractul de finanțare, nefiind incidentă niciuna dintre situațiile prevăzute la art. 14 alin. (2) din Anexa I la contract, sancționate cu neeligibilitatea proiectului.

În contextul prezentat, reținându-se că deschiderea procedurii de insolvență nu reprezintă prin ea însăși o neregulă, în sensul art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, iar în cazul intimatei-reclamante nu s-au înregistrat nereguli de natură să prejudicieze bugetul Uniunii Europene și/sau fondurile publice naționale aferente acestora, în acord cu opinia exprimată de prima instanță, se constată că demersul recurentei-pârâte de constatare a neregulii și de stabilire a creanței bugetare este nelegal, având drept consecință anularea actelor administrative contestate.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței civile nr. 38 din 4 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 noiembrie 2017.