ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4626/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. x/2017, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Ploiești, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună:

Prin Încheierea nr. 2333 din 3 noiembrie 2017, Judecătoria Ploiești a admis excepția necompetenței teritoriale a acesteia, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Vălenii de Munte.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 240 din 15 februarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Judecătoria Vălenii de Munte a disjuns capătul de cerere având ca obiect anularea titlului de creanță reprezentat de Procesul-verbal nr. x din 17 februarie 2017 încheiat de intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene și a dispus formarea unui dosar separat, a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Vălenii de Munte și a declinat competența de soluționare a respectivei cauze în favoarea Tribunalului Prahova.

Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Vălenii de Munte a reținut, în esență, că, prin contestația la executare formulată, contestatoarea a solicitat și anularea Procesului-verbal nr. x din 17 februarie 2017 încheiat de către Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene, care reprezintă un titlu de creanță conform art. 21 alin. (20) din O.U.G. nr. 66/2011.

Competența soluționării deciziilor pronunțate în condițiile de mai sus este stabilită, potrivit art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, în favoarea instanței judecătorești de contencios administrativ.

2.2. Prin Sentința civilă nr. 817 din 12 aprilie 2018, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Tribunalul a reținut că obiectul învestirii instanței de contencios administrativ, prin sentința de declinare a competenței, îl reprezintă acțiunea în anulare a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a unor creanțe bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență privind proiectul "Modernizarea activității de producție a SC A. SRL" cod smis 44438 nr. 8437 din 17 februarie 2017, emis de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală de Programe Europene Competitivitate în temeiul dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011.

Potrivit prevederilor art. 21 alin. (19) din Ordonanța de urgență menționată, "Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare este act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.".

Potrivit prevederilor art. 10 alin. (1

1

) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, "toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel."

2.3. La rândul său, prin Sentința nr. 195 din 19 noiembrie 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de reclamantă și, în consecință, a declinat cauza având ca obiect "anulare act administrativ" în favoarea Judecătoriei Vălenii de Munte.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționare.

Curtea de Apel a constatat că reclamanta nu a învestit instanța de judecată cu acțiune clasică întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 prin care să solicite anularea actului administrativ vătămător, ci a formulat contestație la executare în temeiul dispozițiilor art. 712 și urm. din C. proc. civ. solicitând în principal anularea actelor de executare pornite în baza Procesului-verbal nr. x din 17 februarie 2017, acesta fiind titlul executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea silită.

În plus, la termenul de judecată în fața Curții, fiind interpelată încă o dată cu privire la natura capătului de cerere privind anularea procesului-verbal, reclamanta a învederat expres că nu dorește judecarea prezentei cauzei în contencios administrativ, ci doar ca apărare în cadrul contestației la executare.

Potrivit art. 9 C. proc. civ., procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat. Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților. Principiul disponibilității constă în posibilitatea părților de a dispune de obiectul procesului-dreptul material, precum și de mijloacele procesuale de apărare a acestui drept-dreptul procesual.

Conform art. 22 alin. (6) judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii. Așadar, judecătorul nu poate, chiar cu respectarea principiului contradictorialității-prin punerea în discuție a unui alt obiect, să schimbe obiectul stabilit de părți prin cererile lor. Doar dacă formulările cuprinse în cerere sunt improprii, și nu se poate determina exact obiectul, instanța are obligația, în baza rolului activ, să-i ceară părții să facă precizările necesare. Prin cererea introductivă reclamantul a ales și cauza, temeiul juridic al pretențiilor sale.

În cazul de față, în baza principiului disponibilității, Curtea nu poate schimba temeiul juridic (disp art. 712 și urm. C. proc. civ.) ales de reclamant prin cererea introductivă, și reiterat în fața instanței, ci este obligat să se pronunțe asupra temeiniciei cererii de chemare în judecată analizată prin prisma temeiului de drept invocat.

În sprijinul acestui raționament vine și faptul că în speță a fost invocată de pârâtă excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea procesului-verbal în cadrul contestației la executare conform dispozițiilor art. 713 alin. (2) C. proc. civ., arătând că titlul executoriu prevedea o cale specială de atac. Or, apare ca ilogică soluționarea unei astfel de excepții de o altă instanță decât instanța de executare, ba mai mult de chiar instanța care ar fi fost competentă în mod obișnuit să soluționeze calea de atac specială la care face referire pârâta.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că în speță, în raport de obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În speță, instanța de fond a fost învestită cu o cerere de chemare în judecată intitulată de reclamantă "contestație la executare" având ca obiect anularea unor acte de executare, anume titlul executoriu nr. x din 5 septembrie 2017 și Somația nr. 23420 din 5 septembrie 2017, emise pentru suma totală de 1.030.083,00 RON, precum și anularea Procesului-verbal nr. x din 17 februarie 2017 de constatare a neregulilor și de stabilire a unor creanțe bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergența privind proiectul "Modernizarea activității de producție a SC A. SRL", cod SMIS 44438, prin care Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a apreciat că, la data semnării Contractului de finanțare (23 ianuarie 2014), societatea A. SRL se încadra în categoria întreprinderilor mari, nefiind eligibilă pe operațiunea dedicată pentru IMM-uri și a stabilit în sarcina acesteia un debit în valoare de 1.030.083,22 RON.

Declinându-și competența, Curtea de Apel Ploiești a concluzionat că în cauză se solicită anularea actelor de executare pornite în baza Procesului-verbal nr. x din 17 februarie 2017, iar reclamantul a formulat contestație la executare în cuprinsul căreia a formulat și apărări referitoare la acest act, instanța de executare fiind singura competentă să se pronunțe cu privire la admisibilitatea unor astfel de cereri.

Înalta Curte constată însă că, potrivit dispozițiilor art. 713 alin. (2) C. proc. civ., forma în vigoare la data înregistrării acțiunii,"în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui."

Mai reține și că, potrivit art. 99 alin. (1) C. proc. civ., "când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența."

În speță, așa cum a reținut și Tribunalul Prahova, titlul în temeiul căruia se realizează executarea, este reprezentat de Procesul-verbal nr. x din 17 februarie 2017 de constatare a neregulilor și de stabilire a unor creanțe bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergența privind proiectul "Modernizarea activității de producție a SC A. SRL", cod SMIS 44438, emis de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene în temeiul dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 30 iunie 2011, cu modificările și completările ulterioare.

Prin capătul 2 de cerere, reclamanta a solicitat expres anularea acestui act. Acest demers nu poate fi calificat ca o simplă apărare în cadrul contestației la executare, ci este o cerere prin care se urmărește desființarea procesului-verbal menționat.

Contestarea actelor emise în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 este supusă regimului juridic atras de aceasta, iar potrivit prevederilor art. 21 alin. (19) din Ordonanță, "procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare este act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare."

Conform art. 10 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, "toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel" (alin. (1

1

)).

Astfel, potrivit dispozițiilor legale citate, de la care părțile nu pot deroga, competența materială de soluționare a prezentului litigiu aparține, indiscutabil, curții de apel.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a prezentei cauze, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul regiunii Ploiești, Ministerul Fondurilor Europene și ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația pentru Contribuabili Mijlocii, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 decembrie 2018.

Procesat de GGC - LM