ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3017/2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2014 pe rolul Curții de Apel București, SCAF, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și persoanele reclamante, pârâții Centrul de Transfuzie Sanguină a mun. București (CTSB) B., șef serviciu Birou Resurse Umane, Salarizare,Organizare, Juridic în cadrul Centrului de Transfuzie Sanguină a mun. București și C., șef secție Recoltare în cadrul Centrului de Transfuzie Sanguină a mun. București, a formulat contestație la Hotărârea nr. 741 din 11 decembrie 2013 emisă de CONSILIUL DIRECTOR al Consiliului Național pentru Combaterea solicitând modificarea hotărârii contestate, în sensul aplicării sancțiunii amenzii contravenționale pentru fapta de discriminare constatată la punctul 2 din hotărârea mai sus amintită, în sarcina persoanelor reclamate.

Solicită obligarea persoanelor reclamate la plata către subsemnata a daunelor morale în sumă de 20.000 RON. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Prin Sentința civilă nr. 2628 pronunțată în data de 19 septembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

"Admite excepția autorității de lucru cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Centrul de Transfuzie Sanguină al Municipiului București la plata daunelor morale (Dosar nr. x/2014) și respinge acest capăt de cerere formulat în contradictoriu cu acest pârât pentru existența autorității de lucru judecat.

Respinge ca neîntemeiată în rest excepția autorității de lucru judecat cu privire la același capăt de cerere formulat în contradictoriu cu pârâtele persoane fizice.

Respinge ca neîntemeiate excepțiile inadmisibilității, a lipsei de interes și a lipsei calității procesuale pasive.

Admite în parte contestația formulată în Dosarul nr. x/2014, de reclamanta-pârâtă A., în contradictoriu cu pârâtul reclamant Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului București, și pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, B. - șef Serviciu Resurse Umane, Salarizare, Organizare, Juridic din Cadrul CTSMB, și C. - șef secție recoltare din cadrul CTSMB.

Anulează în parte Hotărârea nr. 741 din 11 decembrie 2013 emisă de pârâtul CNCD cu privire la pct. 2 din dispozitivul acesteia, în sensul că dispune sancționarea pârâților Centrul de Transfuzie Sanguină al Municipiului București și B. cu amendă în cuantum de câte 2.500 RON și înlătură sancțiunea "Avertisment" aplicată prin aceeași hotărâre.

Obligă pârâta B. la plata către reclamantă a sumei de 2.000 RON cu titlu de daune morale.

Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta C. ca neîntemeiată.

Obligă pârâții Centrul de Transfuzie Sanguină al Municipiului București și B. la plata către reclamantă a sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, proporțional celor admise(onorariul de avocat).

Respinge în rest cererea reclamantei A. privind acordarea cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Respinge cererea conexă formulată în Dosarul nr. x/2014 de pârâtul reclamant Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului București, în contradictoriu cu reclamanta - pârâtă A. și pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată."

Împotriva Sentinței nr. 2628 din data de 19 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au formulat recursuri reclamanta-pârâtă A., pârâtul-reclamant Centrul de Transfuzie Sanguină de Municipiului București și pârâta B.

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea celor trei recursuri.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra celor trei recursuri, potrivit prevederilor art. 496 - 499 din C. proc. civ.

Recursul declarat de recurenta-reclamantă A.

Motivele de recurs invocate au fost încadrate de recurenta-reclamantă în dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se faptul că în parte sentința atacată este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, în raport de probele administrate.

Critica de nelegalitate a reclamantei vizează admiterea greșită a excepției autorității de lucru judecat cu privire la capătul de acțiune privind obligarea autorității pârâte Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului București la plata daunelor morale și al doilea aspect de nelegalitate privește modul de soluționare al cererii de acordare a daunelor morale atât sub aspectul calității pârâților care pot fi obligați la plata daunelor morale solicitate cât și sub aspectul cuantumului daunelor solicitate.

Recurenta-reclamantă arată că în mod nelegal a fost admisă excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea autorității pârâte la plata daunelor morale și respins acest capăt și admiterea cererii numai cu privire la pârâta B.

Aceasta deoarece recurenta-reclamantă a solicitate daune morale atât de la autoritate în calitate de angajator cât și de la toți pârâții persoane fizice care apreciază reclamanta au săvârșit acte de discriminare și i-au cauzat daune materiale.

Prin motivele de recurs se critică și cuantumul modic al daunelor morale la care a fost obligată pârâta B. în raport de cuantumul daunelor morale solicitate de la toți pârâți persoane fizice.

Se solicită admiterea recursului casarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în tot a acțiunii astfel cum a fost formulată completată și prevăzută față de toți pârâții chemați în judecată.

Recursul declarat de recurenta-pârâtă B.

Recursul a fost întemeiat de recurenta-pârâtă pe dispozițiile art. 499 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. respectiv pronunțarea unei hotărâri de către instanță prin depășirea atribuțiilor puterii judecătorești formulându-se critici în motivele de recurs și în ceea ce privește aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 18 și a O.U.G. nr. 137/2000 în raport de probatoriul administrat.

Se critică soluția instanței de fond prin care a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâților persoane fizice la plata daunelor morale și în ceea ce privește soluția pe fond dispusă de obligare a sa la plata unei amenzi în cuantum de câte 2.500 RON alături de autoritatea pârâtă Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului București și la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de daune morale către reclamantă.

Față de obligarea sa la plata sumei amenzii de câte 2.500 RON alături de autoritatea pârâtă Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului București recurenta-pârâtă B. invocă depășirea atribuțiilor puterii judecătorești apreciind că instanța de fond nu avea temei legal de a schimba sancțiunea "avertisment" stabilită de intimatul CNCD prin Hotărârea nr. 741 din 11 decembrie 2013 hotărâre prin care s-a dispus numai sancționarea reclamantului-pârât Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului București cu sancțiunea "avertisment" pentru săvârșirea faptei de discriminare reclamată în cauză.

Aceasta deoarece în raport de dispozițiile art. 19 alin. 1 lit. c) din H.G. nr. 137/2000 se apreciază că în cauză CNCD are atribuții exclusive privind constatarea și sancționarea faptelor de discriminare iar temeiul de drept reținut de prima instanță art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 nefiind aplicabil în raport de obiectul cauzei, apreciindu-se că instanța nu are competență a modifica sancțiunea aplicată.

În cadrul recursului se critică ca nelegală și netemeinică soluția de obligare a sa la plata unei amenzi și la plata daunelor morale aceasta în condițiile în care prin Hotărârea CNCD 741/2013 nu s-a reținut că recurenta-pârâtă B. a comis vreo faptă de discriminare față de reclamantă alături de alte persoane fizice nominalizate de reclamantă și în condițiile în care recurenta-reclamantă nu și-a probat cererea de acordare a daunelor morale solicitate aceasta cerere fiind nemotivată și arbitrar admisă de prima instanță.

Se solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate și respingerea acțiunii în ceea ce o privește pentru lipsa calității procesuale pasive și ca nefondată.

Recursul declarat de recurentul-pârât Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului București.

Recursul este întemeiat pe motivele de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 și pct. 8 C. proc. civ. invocându-se ca motive de care depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către prima instanță și aplicarea și interpretarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor O.G. nr. 137/2000 și a Legii nr. 554/2004 în ceea ce privește soluția pe fond dispusă de anularea în parte a Hotărârii CNCD nr. 741/2013 și de obligare a recurentului-pârât Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului București la plata unei amenzi de câte 2500 RON alături de recurenta-pârâtă B., prin înlocuirea sancțiunii "vertisment" dispusă de pârâtul-intimat CNCD.

Se invocă totodată faptul că soluția de respingere a cererii conexe care a format obiectul Dosarului nr. x/2014 nu este motivată, în raport de criticile arătate de recurentul-pârât Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului București față de Hotărârea CNCD nr. 741/2013.

În raport de motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești în recurs se susține că instanța nu avea temei legal pentru a dispune anularea în parte a Hotărârii CNCD nr. 741/2013 și a înlocui sancțiunea "avertisment" cu sancțiunea amenzii de 2.500 RON aplicată recurentului-pârât pentru săvârșirea faptei de discriminare reținută în hotărârea CNCD și în cadrul litigiului de muncă soluționat definitiv care a formulat obiectul Dosarului nr. x/2012 al Tribunalului București. Se susține faptul că prin soluția dispusă instanța de judecată și-a depășit competența și a aplicat o sancțiune, subrogându-se nelegal competenței exclusive a CNCD care a apreciat și a aplicat, în urma procedurii jurisdicționale desfășurate sancțiunea "avertisment".

Recurentul-pârât apreciază că prima instanță nu avea competența legală de a schimba sancțiunea aplicată, nefiind aplicabile dispozițiile art. 18 alin. (1) și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 indicate ca temei de prima instanță.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurentul-pârât invocă greșita respingere a excepției inadmisibilității și a lipsei de interes a cererii privind anularea Hotărârea CNCD nr. 741/2013 și nelegala anulare în parte a acestei hotărâri prin înlocuirea sancțiunii aplicate invocându-se interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 18 alin. (6) și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și a dispozițiilor art. 20 alin. (9) raportat la art. 29 din O.U.G. nr. 137/2000.

Se arată că în condițiile în care prin Sentința civilă nr. 4459 din 5 mai 2015 a Tribunalului București sentință rămasă definitivă s-a constatat existența unei fapte de discriminare din partea angajatorului recurentului-pârât și au fost plătite drepturile bănești salariale cuvenite în cauză este nelegală aplicarea unei amenzi în condițiile în care reclamanta nu a uzat de dispozițiile art. 27 din O.U.G. nr. 137/2000 în măsura în care avea noi pretenții față de aceeași faptă.

Se solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate în sensul respingeri ca nefondate a contestației reclamantei și admiterea contestației din acțiunea conexă formulată împotriva pct. 2 din Hotărârea CNCD nr. 741/2013.

La dosar reclamanta-recurentă A. a formulat întâmpinare față de recursurile declarate în cauză solicitând respingerea acestora.

Recurentul-pârât Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului București a formulat întâmpinare față de recursul declarat de reclamanta-recurentă solicitând în principal constatarea nulității acestuia și pe fond respingerea ca nefondat.

Intimata - pârâtă C. a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta-reclamantă ca nefondat.

Curtea analizând excepția nulității recursului reclamantei invocată de recurentul-pârât Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului București o va aprecia ca nefondată și o va respinge pentru următoarele motive.

Conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) aplicabile și în recurs, iar dispozițiile art. 488 C. proc. civ. enumeră motivele de casare pentru care se poate solicita casarea unei hotărâri.

Conform art. 489 C. proc. civ. (1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).

Potrivit alin. (2) Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

În cauză recursul reclamantei a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Curtea constatând că aspectele de nelegalitate, invocate de reclamantă prin cererea de recurs, depusă în termen pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. invocându-se greșita interpretare și aplicare a legii, respectiv a dispozițiile Legii nr. 554/2004 în ceea ce privește soluționarea capătului de acțiune având ca obiect plata daunelor morale.

Va respinge excepția nulității recurentului reclamantei urmând a fi analizat pe fond recursul declarat de reclamanta-recurentă.

Recursul declarat de recurenta-reclamantă este apreciat de Curte ca nefondat, în cauză, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în ceea ce privește soluționarea cererii de acordare a daunelor morale, dar numai în ceea ce privește soluțiile contestate de aceasta și anume: soluția de admitere a excepției autorității de lucru judecat cu privire la capătul de acțiune având ca obiect obligarea recurentului-pârât Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului București la plata daunelor morale și soluția de respingere a cererii de obligare la plata daunelor morale, cuantumul având caracter subsidiar a tuturor părților - persoane fizice chemați în judecată inclusiv a pârâtei C.

Cu ocazia verificării legalității recursului declarat de recurenta-pârâtă B. față de aspectele de nelegalitate invocate Curtea va aprecia pe fond asupra legalității și temeiniciei obligării numai a acestei părți - persoană fizică la plata daunelor morale solicitate și în plus obligarea sa la plata unei amenzi contravenționale alături de autoritatea pârâtă față de care s-a constatat prin Hotărârea CNCD nr. 741/2013 și prin Sentința civilă nr. 4459 din 5 mai 2015 definitivă existența faptei de discriminare față de care se solicită de reclamantă obligarea la plata daunelor morale.

Curtea pe recursul reclamantei apreciază că soluțiile pronunțate de prima instanță în parte privind daunele morale solicitate sunt date cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile.

În mod corect în prezenta cauză prima instanță a făcut aplicarea art. 431 - 432 C. proc. civ. și a respins capătul de acțiune subsidiar având ca obiect obligarea pârâtului Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului București la plata daunelor morale către reclamantă pentru existența contrarietății de lucru judecat.

Conform art. 431 alin. (2) C. proc. civ. Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

Iar în cauză față de pârâtul Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului București există o sentință definitivă anterioară soluționării prezentei cauze definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 71 din 29 ianuarie 2016 decizie prin care soluționându-se un litigiu de muncă născut din cauza faptei de discriminare de natură salarială relevantă de recurenta-reclamantă s-a stabilit definitiv că există o faptă de discriminare referitor la acordarea măsurii de salariu pentru reclamantă într-un cuantum mai mic decât colegii acestuia, având aceeași funcție vechime și grad principal pe motiv că reclamanta ar fi avut prea mult concediu medical.

Prin aceeași sentință definitivă a fost obligat pârâtul Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului București în calitate de angajator la plata tuturor drepturilor bănești cuvenite aferente perioadei de care s-a constatat diferențierea salarială apreciată discriminatorie 1 noiembrie 2011 - 1 decembrie 2014 și au respins restul pretențiilor ca neîntemeiate.

În cadrul pretențiilor apreciate ca neîntemeiate și respinse ca atare este inclusă și cererea de acordare a daunelor morale solicitate de reclamantă de la pârâtul-recurent Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului București în calitate de angajator și autor a discriminării salariale la care a fost supus.

Fiind soluționată definitiv prin respingere problema litigioasă a daunelor morale solicitate de la angajator în mod corect și legal prima instanță a făcut aplicarea 432 C. proc. civ. și a admis excepția autorității de lucru judecat pentru acest capăt de cerere în contradictoriu cu pârâtul Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului București.

În ceea ce privește soluția de respingere pe fond a cererii de obligare a pârâtei C. la plata daunelor morale solicitate Curtea o apreciază ca legală în cauză nefiind îndeplinite condițiile cumulative pentru ca această pârâtă să fie obligată la plata daunelor morale.

Această pârâtă nu a avut nicio calitate în fața CNCD prin Hotărârea CNCD nr. 741/2013, și prin hotărâre definitivă a Tribunalului București nu s-a reținut vreo implicare a sa în comutarea faptei de discriminare reținută în hotărârea CNCD și hotărârea Tribunalului București astfel încât față de această pârâtă nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii generale pentru a fi întemeiată o cerere subsidiară de daune respectiv existența unei fapte de discriminare comisă cu rea credință și producerea unui prejudiciu moral pentru reclamantă respectiv legătura de cauzalitate dintre faptă și daunele morale solicitate.

Iar în cauză Curtea apreciază că în mod corect prima instanță pronunțându-se pe capătul de acțiune privind daunele morale solicitate de la pârâta C. l-a respins ca nefondat în baza art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Iar cererea de obligare a tuturor pârâților persoane fizice și cuantumul modic al daunelor morale acordate sunt apreciate de Curte ca nefondate în cauză nefiind îndeplinite pe fond condițiile de acordare a daunelor morale.

Cu ocazia verificării legalității sentinței recurate pe recursul declarat de recurenta-pârâtă B. Curtea îl va aprecia ca fondat, în parte, în ceea ce privește admiterea acțiunii reclamantei față de pârâta B. soluția recurată fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, aspectele de nelegalitate invocate încadrându-se în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Dat fiind strânsa legătură dintre cereri, unele considerente pentru care recursul declarat de reclamant a fost apreciat ca nefondat sunt valabile pentru a susține recursul declarat de recurenta-pârâtă B., dat fiind că prin sentința atacată această pârâtă persoană fizică a fost obligată atât la plata unei amenzi în cuantum de câte 2.500 RON alături de recurentul-pârât Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului București în calitate de angajator cât și la daune morale către reclamantă în cuantum de 2.000 RON.

Curtea pentru următoarele considerente apreciază acest recurs ca fondat, în cauză în mod nelegal fiind admisă acțiunea reclamantei față de această pârâtă, în cauză nefiind îndeplinite condițiile aplicării amenzii contravenționale și condițiile acordării daunelor morale solicitate, sentința atacată fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. nu este fondat în cauză neputându-se reține că hotărârea instanței este dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, aceasta fiind pronunțată în limitele competenței sale și în raport de obiect și de dispozițiile art. 20 - 22 din O.G. nr. 137/2000 urmând a verifica legalitatea hotărârii CNCD nr. 741/2013 contestată de reclamantă în acțiunea principală și de recurentul-pârât Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului București pe cererea conexă legalitate care urmează a fi verificată de instanța de contencios competentă în speță secția contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Pe cererea reclamantei instanța s-a pronunțat în baza art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și asupra cererii de acordare a daunelor morale pe care a admis-o numai în ceea ce o privește pe pârâta-recurentă B.

Pe recursul acesteia Curtea apreciază că în partea soluția recurată este nelegală, în cauză nefiind îndeplinite condițiile pentru ca acțiunea reclamantei față de această pârâtă să fie întemeiată atât sub aspectul obligării la plata amenzii contravenționale cât și sub aspectul obligării la plata daunelor morale.

Prin Hotărârea nr. 741/2013 intimatul CNCD la pct. 2 din hotărâre a pronunțat următoarea soluție.

A constatat săvârșirea unei fapte de discriminare de către conducerea Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului București potrivit art. 2 alin. (1) și art. 6 lit. c) din O.G. nr. 137/2000 și s-a dispus sancționarea Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului București în calitate angajator cu avertisment cu recomandarea că aceasta (conducerea) să remedieze situația reclamantei.

Fapta de discriminare a constatat în acordarea măririi de salariu către reclamant A. în cuantum mai mic în raport cu colegii săi cu aceeași funcție, vechime și grad principal pe motiv că reclamanta A. a avut prea mult concediu medical acest criteriu de diferență fiind apreciat discriminatoriu.

Curtea constată că în mod nelegal prima instanță a aplicat recurentei persoană fizică B. o sancțiune constând în amendă în cuantum de 2.500 RON în condițiile în care în sarcina acestei pârâte nu s-a constatat săvârșirea vreunei fapte de discriminare sau a unui act de discriminare față de recurenta-reclamantă. Atât din cuprinsul Hotărârii CNCD nr. 741/2013 cât și din sentința definitivă pronunțată de Tribunalul București nu rezultă vreo implicare directă a recurentului-pârât în ceea ce privește situația de discriminare reținută în aceste hotărâri.

Însăși recurenta-reclamantă nu arată în concret în ce a costat implicarea recurentei-pârâte în comiterea acestei fapte în exercitarea atribuțiilor de serviciu ale pârâtei, iar Curtea constată că fișele de evaluare și acordarea calificativului pe anului 2010 care au determinat acordarea unui salariu mai mic pe motiv de concediu medical nu au fost întocmite de recurenta-pârâtă ci de alte persoane care nu au calitatea de părți în prezenta cauză.

Curtea apreciază că în raport de lipsa în sarcina recurentei-pârâte a săvârșirii vreunei fapte de discriminare față de recurenta-reclamantă în cauză este nelegală aplicarea sancțiunii amenzii nefiind aplicabile dispozițiile normei speciale respectiv dispozițiile art. 19 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 137/2000 cu atât mai mult dispoziția normei generale invocate nelegal de prima instanță respectiv dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește obligarea recurentei-pârâte la plata daunelor morale aceasta este nelegală în opinia Curții în condițiile în care nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale pentru acordarea de daune morale în favoarea recurentei-reclamante. În cauză lipsește existența unei fapte sau acțiuni discriminatorie comisă de recurenta-pârâtă persoană fizică de natură a produce vreun prejudiciu moral reclamantei-recurente, iar pe de altă parte recurenta-reclamantă nu a probat în concret daunele morale solicitate solicitând majorarea cuantumului daunelor, în lipsa probării acestui prejudiciu moral pretins.

Curtea apreciază că în cauză lipsesc elementele esențiale pentru antrenarea răspunderii pentru recurenta-pârâtă respectiv inexistența unei fapte de discriminare comisă de către recurenta-pârâtă cu rea credință de natură a crea un prejudiciu moral pentru reclamantă care să poată fi acordat de către instanța de control administrativ în condițiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Față de cele expuse mai sus Curtea apreciază că în mod nelegal a fost admisă acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta recurentă B.. În urma admiterii recursului sentința atacată va fi casată în parte în sensul că va fi respinsă acțiunea în contradictoriu cu pârâta B. ca nefondată atât în ceea ce privește aplicare amenzii pe motiv că nu există fapta de discriminare săvârșită de pârâtă cât și în ceea ce privește cererea de acordare a daunelor morale în cauză nefiind îndeplinite condițiile antrenării răspunderii civile delictuale pentru a putea fi aplicate pe cererea subsidiară dispozițiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Recursul declarat de reclamantul-pârât Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului București în raport de motivele de recurs invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ. în ceea ce privește soluția dispusă pe acțiunea principală și soluția dispusă prin cererea conexă.

Pe acțiunea principală formulată de reclamanta-recurentă acțiunea care a formulat obiectul Dosarului nr. x/2014 a fost admisă în parte fiind anulată în parte Hotărârea CNCD nr. 741 din 11 decembrie 2013 cu privire la pct. 2 în sensul că a fost schimbată sancțiunea "avertisment" dispusă prin pct. 2 al acestei hotărâri cu sancțiunea amenzii în cuantum de 2.500 RON la care au fost obligați pârâții recurenți Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului București în calitate de angajator și recurenta-pârâtă ca persoană fizică B.

Cu ocazia analizei recursului declarat de pârâta B. Curtea a arătat considerentele pentru care acest recurs a fost apreciat ca fondat și înlăturată sancțiunea aplicată față de această pârâtă și obligarea sa la plata daunelor morale.

Prin sentința atacată a fost respinsă și cererea conexă formulată în Dosarul nr. x/2014 cererea conexă în care pârâtul-reclamant Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului București a solicitat anularea Hotărârii CNCD nr. 741/2013 prin care s-a constatat existența situației de discriminare și a fost aplicată sancțiunea "Avertisment".

Curtea nu va reține aspectul de nelegalitate invocat în recurs privind nemotivarea respingerii acțiunii conexe.

În mod corect prima instanță a reținut în considerentele sentinței atacată că motivele pentru care s-a apreciat că în parte Hotărârea CBNCD nr. 741/2013 este nelegală sunt comune și reprezintă argumente pentru care acțiunea conexă a fost apreciată ca neîntemeiată și respinsă ca atare. Aceasta în condițiile în care instanța de fond a argumentat și a aplicat corect dispozițiile legale în ceea ce privește situația premisă care privește reținerea situației de discriminare de natură salarială la care a fost supusă reclamanta și care a vizat perioada 1 noiembrie 2011 - 1 decembrie 2012, situație reținută definitiv și irevocabil, cu putere de lucru judecat în cadrul Dosarului x/2012 al Tribunalului București.

În ceea ce privește motivele de recurs invocate care au fost încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ. Curtea apreciază că prima instanță prin hotărârea pronunțată nu a depășit limitele puterii judecătorești și a aplicat corect dispozițiile legale în cadrul individualizării sancțiunii aplicate recurentului-pârât în calitate de angajator, respectiv schimbarea sancțiunii din "Avertisment" aplicată prin Hotărârea CNCD în sancțiunea amenzii 2.500 RON.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. nu este fondat, prima instanță pronunțând hotărârea fără a depăși atribuțiile puterii judecătorești.

Critica vizează în principal faptul că prima instanță ca instanță de contencios administrativ nu avea competența de a modifica sancțiunea dispusă de CNCD prin Hotărârea nr. 741/2013, deoarece în baza art. 19 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 137/2000 numai CNCD are competența ca autoritate să aplice amenzile prevăzute de actul normativ special.

Curtea apreciază că instanța de contencios administrativ în limitele controlului de legalitate de deplină jurisdicție pe care o realizează la cerere în baza art. 20 din O.G. nr. 137/2000 are deplina competență de a verifica hotărârea CNCD sub toate aspectele de legalitate, inclusiv în ceea ce privește sancțiunea aplicată.

Iar în baza acestui control de legalitate, al hotărâri CNCD ca act administrativ jurisdicțional, emis în urma unei proceduri administrativ jurisdicționale instanța de contencios competentă potrivit art. 1 și 10 din Legea nr. 554/2004 poate verifica legalitatea în tot a acestei hotărâri, inclusiv sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate.

În cauză temeiul indicat de prima instanță art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu este aplicabil, dar indicarea unui temei greșit nu reprezintă un motiv de nelegalitate față de motivul de recurs invocat. Există o practică unitară și constantă a ÎCCJ, secția contencios administrativ și fiscal în sensul că instanța de contencios administrativ are competența, în cadrul controlului de legalitate exercitat în baza art. 1, 8 și 18 din Legea nr. 554/2004, să se pronunțe pe toate aspectele de nelegalitate contestate având competența ca în cadrul procedurii de verificare a legalității aplicării sancțiunii să o individualizeze în sensul aplicării, modificării sau înlăturării. Aceasta competență vizează nu numai actele administrative emise în urma unei proceduri administrative jurisdicționale cum este cazul Hotărârii CNCD nr. 741/2013 verificată conform O.G. nr. 137/2000 cât și actele administrative emise de autorității administrative în limitele competențelor sale cum este cazul CNA Consiliul Concurenței sau alte autorități de reglementare.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat în cauză prima instanță făcând o interpretare și aplicare corectă a legii în ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicată recurentului-pârât Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului București în calitate de angajator.

Individualizarea sancțiunii aplicată a fost corectă în raport de situația de fapt și ținând cont de toate circumstanțele comiterii faptei de discriminare reținută corect și legal la pct. 2 din dispozitivul Hotărârii CNCD nr. 741/2013.

În mod corect și argumentat prima instanță a schimbat sancțiunea aplicată recurentului-pârât în calitate de angajator din "avertisment" în amendă de 2.500 RON în condițiile în care a reținut că fapta de discriminare a fost comisă în cadrul unui raport de muncă, a vizat pe recurenta-reclamantă care a primit pentru o perioadă îndelungată 1 noiembrie 2011 - 1 decembrie 2014 un salariu mai mic decât colegii săi pentru un motiv discriminatoriu nejustificat obiectiv și în principal această situație a fost generată de recurentul-pârât în calitate de angajator care este o instituție publică. Iar această instituție avea obligația de a asigura egalitatea de tratament în ceea ce o privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.

Iar această faptă de discriminare reținută definitiv și în cadrul litigiului de muncă a fost apreciată ca fiind gravă de prima instanță apreciere care motivat a determinat în mod legal individualizarea sancțiunii aplicate de CNCD.

Faptul că au fost plătite drepturile bănești cuvenite reclamantei reprezintă în fapt o executare a sentinței pronunțate în cadrul litigiului de muncă, dar aceasta nu înlătură fapta și gravitatea acesteia, aspecte de natură a justifica modificarea sancțiunii aplicate de către prima instanță.

Față de cele expuse mai sus pe recursurile declarate Curtea în baza art. 496 - 497 C. proc. civ. va dispune:

Va admite recursul formulat de recurenta-pârâtă B. și va casa în parte sentința atacată și, rejudecând va respinge acțiunea reclamantei A. în contradictoriu cu pârâta B., ca nefondată.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Va respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenta-reclamantă-pârâtă A. și de recurentul-pârât-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului formulat de reclamanta-pârâtă A., astfel cum a fost invocată de pârâtul-reclamant Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului București, ca nefondată.

Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă B. împotriva Sentinței civile nr. 2628 din 19 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea în contradictoriu cu pârâta B., ca nefondată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Respinge recursurile formulate de recurenta-reclamantă-pârâtă A. și de recurentul-pârât-reclamant Centrul de Transfuzie Sanguină a Municipiului București împotriva Sentinței civile nr. 2628 din 19 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2019.

Procesat de GGC - LM