ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2444/2017

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel - Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 08 iulie 2013, Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Miercurea Ciuc a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației, anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 26.10.2012 precum și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 03.04.2013, ambele privitoare la contractul de finanțare nr. x, proiect cod SMIS 7729 cu titlul "Reabilitarea și modernizarea clădirilor destinate serviciilor special:Centru pentru tineret - Faza I" anularea Deciziilor nr. 3/07.01.2013 și nr. 29/05.06.2013 prin care au fost respinse contestațiile împotriva Notelor de constatare; obligarea pârâtei la plata sumei de 104.676,85 RON (95.441,94 RON + 9.234,91 RON) valoarea corecției financiare de 10% aplicată, sumă care a fost restituită în întregime de pârâtă din valoarea cheltuielilor solicitate la rambursare; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 373/26.11.2013, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal: - a admis în parte, acțiunea formulată de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Miercurea Ciuc (UAT), cu sediul în Miercurea Ciuc str. x nr. 1, județul Harghita, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP), cu sediul în București, str. x nr. 17, latura nord. - a anulat în parte Nota de constatare nr. x din 26.10.2012 și Decizia nr. 3/07,01.2013 în sensul că la Contractul de lucrări nr. x/26.07.2011 se aplică o corecție de 5% din valoarea de 1.734.342,75 RON fără TVA a contractului cu modificările corespunzătoare a pct. 10 și 11 din nota de constatare. - a anulat integral Nota de constatare nr. x și Decizia nr. 29/05.06.2013. - a obligat pârâtul la restituirea sumelor reținute peste valoarea corecției de mai sus din valoarea cheltuielilor solicitate la rambursare. Motivele de casare invocate în cauză

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Miercurea Ciuc (numită în continuare UAT Miercurea Ciuc) cât și pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (în prezent Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, denumit în continuare MDRAPFE). Ambii recurenți au invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Reclamanta recurentă solicită casarea în parte a sentinței, arătând că aceasta este nelegală numai în măsura în care reține că nota justificativă nr. 6305/16.05.2011 nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006. Susține că atât condiția referitoare la vechimea minimă în specialitate a șefului de șantier (10 ani) cât și condiția referitoare la forma contractuală a personalului cheie (60% cu contracte individuale de muncă și 40% alte forme contractuale) sunt pe deplin justificate.

Pârâtul recurent critică sentința sub două aspecte. În primul rând arată că instanța a diminuat corecția financiară de la 10% la 5% deși reclamanta nu a formulat o cerere în acest sens. În al doilea rând, susține că și dacă o astfel de cerere ar fi fost formulată, reducerea ar fi nejustificată deoarece UAT Miercurea Ciuc a săvârșit mai multe nereguli și raportat la ansamblul acestora corecția a fost legal stabilită. Analiza motivelor de casare

Examinând sentința recurată prin raportare la motivele de casare invocate în cauză (art. 488 pct. 8 C. proc. civ.), luând în considerare argumentele părților, actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt neîntemeiate deoarece, raportat la criticile formulate, sentința a fost dată cu respectarea normelor de drept material.

Astfel, instanța de fond a admis în parte acțiunea și a anulat în parte Nota de constatare nr. x din 26.10.2012 și Decizia nr. 3/07.01.2013 (diminuând de la 10% la 5% cuantumul corecției aplicate la valoarea contractul de lucrări nr. x/26.07.2011) cu motivarea că reclamanta a săvârșit numai două din cele trei nereguli reținute în sarcina sa de autoritatea de control. A reținut că atât condiția referitoare la vechimea în specialitate de minim 10 ani în domeniul construcțiilor civile cerută pentru șeful de șantier cât și condiția referitoare la forma contractuală a personalului cheie (respectiv 60% contracte individuale de muncă și 40% alte forme contractuale) sunt restrictive și încalcă dispozițiile art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 deoarece nota justificativă nr. x/16.05.2011 nu motivează necesitatea acestor cerințe. În schimb, a observat că cea de-a treia presupusă neregulă, respectiv cea referitoare la distorsionarea rezultatului evaluării prin confuzia dintre criteriile de calificare și selecție și criteriile de evaluare și atribuire, nu este susținută de actele și lucrările dosarului deoarece, în fapt, raportat la condițiile concrete ale procedurii de achiziție publică desfășurată de reclamantă, nu s-a produs nicio distorsionare în condițiile în care la etapa finală a evaluării a ajuns un singur participant, asocierea S.C. A. S.R.L. - S.C. B. S.R.L. Ambele recursuri critică, din perspective diferite, aceste constatări.

Recursul exercitat de recurenta UAT Miercurea Ciuc este neîntemeiat deoarece atât condiția referitoare la vechimea în specialitate a șefului de șantier cât și cea referitoare la forma contractuală a personalului cheie sunt restrictive, împiedicând în mod evident participarea la procedură a agenților economici care nu le îndeplinesc cumulativ. Împrejurarea că o condiție este restrictivă nu reprezintă prin ea însăși o neregularitate atâta vreme cât ea este justificată. Or, așa cum bine arată instanța de fond, nota justificativă nr. x/16.05.2011 întocmită de reclamanta recurentă este pur formală și nu motivează necesitatea instituirii niciuneia din cele două condiții. Așa fiind, dispozițiile de drept material incidente, detaliate în cuprinsul sentinței și, în special, art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, au fost pe deplin respectate în raport cu criticile formulate de reclamantă.

De asemenea, tot neîntemeiat este și recursul exercitat de pârâtul MDRAPFE deoarece, raportat la argumentele cuprinse în cererea de recurs, Înalta Curte nu observă vreo neregularitate în raționamentul instanței de fond. Într-adevăr, deși în principiu confuzia dintre criteriile de calificare și selecție și criteriile de evaluare și atribuire poate distorsiona rezultatul evaluării, mai ales atunci când în această fază sunt implicați mai mulți operatori economici, recurentul nu arată în ce a constat distorsionarea în condițiile concrete ale procedurii de achiziție publică desfășurate de reclamantă, cu atât mai mult cu cât evaluarea a privit un singur participant (asocierea amintită).

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 488 alin. (1), (8) și art. 497 C. proc. civ., va respinge ambele recursuri.