ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 707/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 707/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului
penal de față constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 113 din data de 22
mai 2013 pronunțată în Dosarul nr. 3300/97/2013, a Tribunalului Hunedoara s-a
respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul P.C.N.
Pentru a pronunța
această sentință a reținut Tribunalul Hunedoara că prin Adresa nr. 336 D/III/6
din 27 martie 2013, înregistrată la instanță sub nr. 3300/97 din 27 martie
2013, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Hunedoara a înaintat, împreună cu
referatul de efectuare a actelor de cercetare, cererea prin care condamnatul
P.C.-N. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 27 din 10 februarie 2011 a
Tribunalului Hunedoara, iar în urma readministrării și reanalizării
probațiunii, să se dispună achitarea sa pentru infracțiunea prev. de art. 7 din
Legea nr. 39/2003, să se rețină în favoarea sa circumstanțele atenuante prev.
de art. 74 alin. (1) lit. a) - c) C. pen. și să se dispună suspendarea
condiționată a executării pedepsei ce i-a fost aplicată.
A menționat
condamnatul că nu a făcut parte dintr-un grup infracțional organizat și nu a
fost leader-ul niciunei grupări infracționale, că, deși a fost achitat pentru
această faptă în primă instanță, instanța de prim control judiciar l-a
condamnat în apel și pentru infracțiunea respectivă fără administrarea altor
probe, schimbându-i totodată și modalitatea de executare a pedepsei. A adăugat
revizuentul că nu a realizat sume de bani, vânzând doar ocazional ketamină și
că avea o sursă constantă de venituri.
Cazul de revizuire
invocat este cel reglementat de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.,
condamnatul apreciind că s-au descoperit fapte și împrejurări ce nu au fost
cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
În motivarea
hotărârii sale a reținut Tribunalul Hunedoara că prin Sentința penală nr. 27
din 10 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr.
6269/97/2010, astfel cum a rămas definitivă prin Decizia nr. 3822 din 21
noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,
revizuentul P.C.N. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă, privativă de
libertate, de 5 (cinci) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a
și b) C. pen., pentru comiterea, în forma concursului real simplu eterogen,
reglementat de art. 33 lit. a) C. pen., a infracțiunilor de inițiere și
constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr.
39/2003 și trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr.
143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În sarcina
revizuentului s-a reținut, în esență, că, în cursul anului 2010, a constituit
un grup infracțional organizat, structurat, format din mai multe persoane, care
au acționat în mod coordonat în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de
droguri de risc, pentru a obține beneficii materiale.
S-a mai reținut în
sarcina revizuentului că, în perioada martie 2010 - august 2010, a vândut,
transportat și distribuit, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții
infracționale, cantități mari de ketamină inculpaților I.P.M. și C.D.M., precum
și investigatorului sub acoperire.
Analizând motivele
invocate de revizuent, Tribunalul Hunedoara a constatat că acesta nu se
încadrează în situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 394 alin. (1)
lit. a) C. proc. pen., mai exact în speța de față nu există fapte sau
împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanța de fond și de cele de
control judiciar la soluționarea cauzei.
Revizuirea întemeiată
pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. este dublu
condiționată, în sensul că presupune descoperirea de fapte sau împrejurări noi,
ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar faptele sau
împrejurările noi pot dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare a
revizuentului. Expresia "fapte sau împrejurări", utilizată de legea
procesual-penală în reglementarea acestei căi extraordinare de atac, se referă
la probele propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter informativ, cu privire
la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, și anume orice
întâmplare, situație sau stare care, în mod autonom sau prin coroborare cu alte
probe, poate să conducă la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare a
revizuentului.
Constituie fapte sau
împrejurări noi, în sensul dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.
pen., faptele sau împrejurările care nu au putut fi luate în considerare la
soluționarea cauzei din lipsa posibilității dovedirii lor.
Nu constituie fapte
sau împrejurări noi, în sensul textului de lege menționat, apărările care au
fost puse în discuție, analizate și lămurite prin probele administrate în primă
instanță și în căile de atac promovate împotriva hotărârii primei instanțe.
S-a constatat că, de
fapt, revizuentul P.C.N. solicită, în calea extraordinară de atac a revizuirii,
reinterpretarea probațiunii administrată și evaluată atât de instanța fondului,
cât și de instanțele de control judiciar, care au examinat toate susținerile și
apărările sale cu privire la acuzațiile aduse (a se vedea concluziile pe fond,
în apel, dar și motivele de recurs depuse de revizuent: dosar apel, dosar
recurs), apărări care formează și obiectul prezentei cauze.
În acest context
factual, cererea de revizuire formulată de condamnatul P.C.N. fiind
inadmisibilă în principiu, a fost respinsă ca atare, întemeiat pe dispozițiile
art. 403 alin. (1) și (3) C. proc. pen.
În baza art. 192
alin. (2) C. proc. pen., revizuentul a fost obligat la plata sumei de 50 RON -
cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel revizuentul solicitând desființarea sentinței atacate și
admiterea cererii sale de revizuire.
Revizuentul apelant
nu a motivat în scris cererea sa de revizuire dar, oral, în fața instanței de
apel, acesta a făcut trimitere la starea de fapt din cauză, a susținut că nu a
făcut parte dintr-un grup infracțional organizat și nici nu a fost liderul unui
asemenea grup.
Prin Decizia penală
nr. 133/A din 4 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția
penală și pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondat apelul declarat de
revizuentul P.C.N. împotriva Sentinței penale nr. 113 din 22 mai 2013
pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 3300/97/2013.
În baza art. 192
alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul apelant P.C.N. să plătească
suma de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Onorariul
apărătorului desemnat din oficiu pentru revizuent, în cuantum de 200 RON, va fi
avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța
această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin Sentința penală
nr. 27 din 10 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr.
6269/97/2010, astfel cum a rămas definitivă prin Decizia nr. 3822 din 21
noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,
revizuentul P.C.N. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă, privativă de
libertate, de 5 (cinci) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a
și b) C. pen., pentru comiterea, în forma concursului real simplu eterogen,
reglementat de art. 33 lit. a) C. pen., a infracțiunilor de inițiere și
constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr.
39/2003 și trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr.
143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În sarcina
revizuentului s-a reținut, în esență, că, în cursul anului 2010, a constituit
un grup infracțional organizat, structurat, format din mai multe persoane, care
au acționat în mod coordonat în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de
droguri de risc, pentru a obține beneficii materiale.
S-a mai reținut în
sarcina revizuentului că, în perioada martie 2010 - august 2010, a vândut,
transportat și distribuit, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale,
cantități mari de ketamină inculpaților I.P.M. și C.D.M., precum și
investigatorului sub acoperire.
S-a arătat că
revizuentul a formulat prezenta cerere de revizuire, fundamentată în drept pe
dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. în motivarea cererii s-a că nu a
fost liderul și nu a făcut parte dintr-un grup infracțional organizat, nu a
obținut bani din distribuția de ketamină, la data faptelor avea o sursă sigură
de venituri. A apreciat revizuentul că se pot reține -circumstanțe atenuante în
favoarea sa și că pedeapsa poate fi suspendată condiționat.
Curtea de Apel Alba
Iulia a reținut că din interpretarea dispozițiilor art. 393 și art. 394 C.
proc. pen. rezultă că revizuirea este un mijloc procesual prin folosirea căruia
pot fi înlăturate erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o
hotărâre judecătorească definitivă, erori determinate de necunoașterea de către
instanțele care au soluționat cauza a unor împrejurări de care depindea
adoptarea unei hotărâri conforme cu adevărul.
Din analiza
dispozițiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen. rezultă că revizuirea întemeiată
pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată, în sensul
că:
- trebuie să fie
vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de
instanță la soluționarea cauzei;
- faptele sau
împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de
încetare a procesului penal ori de condamnare.
Cu privire la
înțelesul expresiei "fapte sau împrejurări", în literatura de specialitate,
ca și în practica judiciară, s-a considerat că semnifică probele propriu-zise,
adică elementele de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie
dovedit în calea de atac a revizuirii, respectiv, orice întâmplare, situație,
stare care în mod autonom sau în coroborare cu alte probe poate duce la
dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal
sau de condamnare.
Așa cum a stabilit
încă din 1976 Tribunalul Suprem (Decizia nr. 1643/1976), textul art. 394 alin.
(1) lit. a) C. proc. pen. se referă la "fapte și împrejurări", deci
la fapte probatorii și nu la mijloace de probă noi, căci altfel revizuirea s-ar
transforma într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua
probațiunea, situație de natură a afecta principiul securității raporturilor
juridice aplicabil și în materie penală, ca parte a procesului echitabil. Fără
îndoială că noile fapte sau împrejurări urmează a fi dovedite de mijloace de
probă noi. Dar elementele de probă noi la care se referă art. 394 alin. (1)
lit. a) C. proc. pen. trebuie să fie de natură a demonstra fie că faptul
constatat nu a existat, fie că cel condamnat nu a luat parte la comiterea lui.
Nu pot fi, însă, considerate "probe noi" în sensul cerut de lege
dovezile care aduc numai un surplus de argumente noi, care completează
mijloacele de probă deja administrate, jurisprudența în materia revizuirii
fiind bine stabilită în ceea ce privește inadmisibilitatea cererilor prin care
se tinde la prelungirea probatoriului sau reexaminarea materialului probator pe
baza căruia a fost pronunțată hotărârea inițială.
Este adevărat că
necunoașterea faptelor sau împrejurărilor de către instanță nu trebuie
înțeleasă în mod absolut, în sensul că despre faptele sau împrejurările
respective nu s-a amintit nimic în actele și lucrările dosarului, ci în sensul
că ele nu au putut fi luate în considerare la soluționarea cauzei din lipsa
posibilității dovedirii lor.
Raportat la aceste
considerente de natură teoretică și la situația concretă din prezenta cauză,
Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că în mod corect Tribunalul Hunedoara a
respins ca și inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul F.V.
În mod corect a constatat Tribunalul Hunedoara că nici unul dintre motivele
invocate de revizuent nu se încadrează în ipoteza avută în vedere de textul
art. 394 lit. a) C. proc. pen. Argumentele invocate de revizuent, argumente
legate de reindividualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare
a acesteia nu pot justifica admiterea unei cereri de revizuire. Pe calea
revizuirii nu se poate ajunge la prelungirea probatoriului sau reexaminarea
materialului probator pe baza căruia a fost pronunțată hotărârea inițială și
nici la reindividualizarea pedepsei sau a modalității sale de executare.
Pentru aceste
considerente, Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că în mod corect prima
instanță a respins cererea revizuentului ca inadmisibilă.
Împotriva deciziei
instanței de apel a declarat recurs revizuentul condamnat P.C.N., fără să
prezinte motivele de casare.
Astăzi în ședință
publică, recurentul revizuent P.C.N. a arătat că își retrage recursul formulat
împotriva hotărârii instanței de apel, solicitând să se ia act de manifestarea
sa de voință.
Potrivit
dispozițiilor art. 385
4
alin. (2) C. proc. pen., părțile își pot
retrage recursul în condițiile art. 369 care prevede că retragerea trebuie
făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în
stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un
proces-verbal de către conducerea locului de deținere.
În speță, recurentul
revizuent, prezent în fața instanței de recurs a declarat că își retrage
recursul formulat împotriva hotărârii instanței de apel.
Constatând că în
cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 385
4
alin. (2) C.
proc. pen., Înalta Curte va lua act de retragerea recursului declarat de
revizuentul condamnat P.C.N. împotriva Deciziei penale nr. 133/A din 4
septembrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu
minori.
În baza art. 192
alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia
act de retragerea recursului declarat de revizuentul P.C.N. împotriva Deciziei
penale nr. 133/A din 4 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia,
secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul
revizuent la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 27 februarie 2014.
Procesat de GGC - CL