ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 707/2014

Asupra recursului penal de față constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 113 din data de 22 mai 2013 pronunțată în Dosarul nr. 3300/97/2013, a Tribunalului Hunedoara s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul P.C.N. Pentru a pronunța această sentință a reținut Tribunalul Hunedoara că prin Adresa nr. 336 D/III/6 din 27 martie 2013, înregistrată la instanță sub nr. 3300/97 din 27 martie 2013, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Hunedoara a înaintat, împreună cu referatul de efectuare a actelor de cercetare, cererea prin care condamnatul P.C.-N. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 27 din 10 februarie 2011 a Tribunalului Hunedoara, iar în urma readministrării și reanalizării probațiunii, să se dispună achitarea sa pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, să se rețină în favoarea sa circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) - c) C. pen.

și să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei ce i-a fost aplicată. A menționat condamnatul că nu a făcut parte dintr-un grup infracțional organizat și nu a fost leader-ul niciunei grupări infracționale, că, deși a fost achitat pentru această faptă în primă instanță, instanța de prim control judiciar l-a condamnat în apel și pentru infracțiunea respectivă fără administrarea altor probe, schimbându-i totodată și modalitatea de executare a pedepsei. A adăugat revizuentul că nu a realizat sume de bani, vânzând doar ocazional ketamină și că avea o sursă constantă de venituri. Cazul de revizuire invocat este cel reglementat de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., condamnatul apreciind că s-au descoperit fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

În motivarea hotărârii sale a reținut Tribunalul Hunedoara că prin Sentința penală nr. 27 din 10 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 6269/97/2010, astfel cum a rămas definitivă prin Decizia nr. 3822 din 21 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, revizuentul P.C.N. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă, privativă de libertate, de 5 (cinci) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru comiterea, în forma concursului real simplu eterogen, reglementat de art. 33 lit. a) C. pen., a infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În sarcina revizuentului s-a reținut, în esență, că, în cursul anului 2010, a constituit un grup infracțional organizat, structurat, format din mai multe persoane, care au acționat în mod coordonat în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de droguri de risc, pentru a obține beneficii materiale. S-a mai reținut în sarcina revizuentului că, în perioada martie 2010 - august 2010, a vândut, transportat și distribuit, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, cantități mari de ketamină inculpaților I.P.M. și C.D.M., precum și investigatorului sub acoperire. Analizând motivele invocate de revizuent, Tribunalul Hunedoara a constatat că acesta nu se încadrează în situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., mai exact în speța de față nu există fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanța de fond și de cele de control judiciar la soluționarea cauzei. Revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. este dublu condiționată, în sensul că presupune descoperirea de fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi pot dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare a revizuentului. Expresia "fapte sau împrejurări", utilizată de legea procesual-penală în reglementarea acestei căi extraordinare de atac, se referă la probele propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter informativ, cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, și anume orice întâmplare, situație sau stare care, în mod autonom sau prin coroborare cu alte probe, poate să conducă la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare a revizuentului.

Constituie fapte sau împrejurări noi, în sensul dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., faptele sau împrejurările care nu au putut fi luate în considerare la soluționarea cauzei din lipsa posibilității dovedirii lor. Nu constituie fapte sau împrejurări noi, în sensul textului de lege menționat, apărările care au fost puse în discuție, analizate și lămurite prin probele administrate în primă instanță și în căile de atac promovate împotriva hotărârii primei instanțe. S-a constatat că, de fapt, revizuentul P.C.N. solicită, în calea extraordinară de atac a revizuirii, reinterpretarea probațiunii administrată și evaluată atât de instanța fondului, cât și de instanțele de control judiciar, care au examinat toate susținerile și apărările sale cu privire la acuzațiile aduse (a se vedea concluziile pe fond, în apel, dar și motivele de recurs depuse de revizuent: dosar apel, dosar recurs), apărări care formează și obiectul prezentei cauze.

În acest context factual, cererea de revizuire formulată de condamnatul P.C.N. fiind inadmisibilă în principiu, a fost respinsă ca atare, întemeiat pe dispozițiile art. 403 alin. (1) și (3) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuentul a fost obligat la plata sumei de 50 RON - cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuentul solicitând desființarea sentinței atacate și admiterea cererii sale de revizuire. Revizuentul apelant nu a motivat în scris cererea sa de revizuire dar, oral, în fața instanței de apel, acesta a făcut trimitere la starea de fapt din cauză, a susținut că nu a făcut parte dintr-un grup infracțional organizat și nici nu a fost liderul unui asemenea grup.

Prin Decizia penală nr. 133/A din 4 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondat apelul declarat de revizuentul P.C.N. împotriva Sentinței penale nr. 113 din 22 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 3300/97/2013. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul apelant P.C.N. să plătească suma de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru revizuent, în cuantum de 200 RON, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele: Prin Sentința penală nr. 27 din 10 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 6269/97/2010, astfel cum a rămas definitivă prin Decizia nr. 3822 din 21 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, revizuentul P.C.N.

a fost condamnat la pedeapsa rezultantă, privativă de libertate, de 5 (cinci) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru comiterea, în forma concursului real simplu eterogen, reglementat de art. 33 lit. a) C. pen., a infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În sarcina revizuentului s-a reținut, în esență, că, în cursul anului 2010, a constituit un grup infracțional organizat, structurat, format din mai multe persoane, care au acționat în mod coordonat în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de droguri de risc, pentru a obține beneficii materiale.

S-a mai reținut în sarcina revizuentului că, în perioada martie 2010 - august 2010, a vândut, transportat și distribuit, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, cantități mari de ketamină inculpaților I.P.M. și C.D.M., precum și investigatorului sub acoperire. S-a arătat că revizuentul a formulat prezenta cerere de revizuire, fundamentată în drept pe dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. în motivarea cererii s-a că nu a fost liderul și nu a făcut parte dintr-un grup infracțional organizat, nu a obținut bani din distribuția de ketamină, la data faptelor avea o sursă sigură de venituri. A apreciat revizuentul că se pot reține -circumstanțe atenuante în favoarea sa și că pedeapsa poate fi suspendată condiționat.

Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că din interpretarea dispozițiilor art. 393 și art. 394 C. proc. pen. rezultă că revizuirea este un mijloc procesual prin folosirea căruia pot fi înlăturate erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, erori determinate de necunoașterea de către instanțele care au soluționat cauza a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu adevărul. Din analiza dispozițiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen. rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată, în sensul că: - trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; - faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Cu privire la înțelesul expresiei "fapte sau împrejurări", în literatura de specialitate, ca și în practica judiciară, s-a considerat că semnifică probele propriu-zise, adică elementele de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, respectiv, orice întâmplare, situație, stare care în mod autonom sau în coroborare cu alte probe poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare. Așa cum a stabilit încă din 1976 Tribunalul Suprem (Decizia nr. 1643/1976), textul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. se referă la "fapte și împrejurări", deci la fapte probatorii și nu la mijloace de probă noi, căci altfel revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea, situație de natură a afecta principiul securității raporturilor juridice aplicabil și în materie penală, ca parte a procesului echitabil.

Fără îndoială că noile fapte sau împrejurări urmează a fi dovedite de mijloace de probă noi. Dar elementele de probă noi la care se referă art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. trebuie să fie de natură a demonstra fie că faptul constatat nu a existat, fie că cel condamnat nu a luat parte la comiterea lui. Nu pot fi, însă, considerate "probe noi" în sensul cerut de lege dovezile care aduc numai un surplus de argumente noi, care completează mijloacele de probă deja administrate, jurisprudența în materia revizuirii fiind bine stabilită în ceea ce privește inadmisibilitatea cererilor prin care se tinde la prelungirea probatoriului sau reexaminarea materialului probator pe baza căruia a fost pronunțată hotărârea inițială.

Este adevărat că necunoașterea faptelor sau împrejurărilor de către instanță nu trebuie înțeleasă în mod absolut, în sensul că despre faptele sau împrejurările respective nu s-a amintit nimic în actele și lucrările dosarului, ci în sensul că ele nu au putut fi luate în considerare la soluționarea cauzei din lipsa posibilității dovedirii lor. Raportat la aceste considerente de natură teoretică și la situația concretă din prezenta cauză, Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că în mod corect Tribunalul Hunedoara a respins ca și inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul F.V. În mod corect a constatat Tribunalul Hunedoara că nici unul dintre motivele invocate de revizuent nu se încadrează în ipoteza avută în vedere de textul art. 394 lit. a) C. proc.

pen. Argumentele invocate de revizuent, argumente legate de reindividualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare a acesteia nu pot justifica admiterea unei cereri de revizuire. Pe calea revizuirii nu se poate ajunge la prelungirea probatoriului sau reexaminarea materialului probator pe baza căruia a fost pronunțată hotărârea inițială și nici la reindividualizarea pedepsei sau a modalității sale de executare. Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că în mod corect prima instanță a respins cererea revizuentului ca inadmisibilă. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs revizuentul condamnat P.C.N., fără să prezinte motivele de casare. Astăzi în ședință publică, recurentul revizuent P.C.N.

a arătat că își retrage recursul formulat împotriva hotărârii instanței de apel, solicitând să se ia act de manifestarea sa de voință. Potrivit dispozițiilor art. 385 4 alin. (2) C. proc. pen., părțile își pot retrage recursul în condițiile art. 369 care prevede că retragerea trebuie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către conducerea locului de deținere. În speță, recurentul revizuent, prezent în fața instanței de recurs a declarat că își retrage recursul formulat împotriva hotărârii instanței de apel. Constatând că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 385 4 alin. (2) C. proc.

pen., Înalta Curte va lua act de retragerea recursului declarat de revizuentul condamnat P.C.N. împotriva Deciziei penale nr. 133/A din 4 septembrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de revizuentul P.C.N. împotriva Deciziei penale nr. 133/A din 4 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 27 februarie 2014. Procesat de GGC - CL