ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2268/2013

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 136 din 25 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Călărași, în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul S.I.C. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen., interzicându-i-se exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la terminarea executării pedepsei.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa pronunțată perioada reținerii și a arestării preventive.

În baza art. 118 lit. b), lit. c), lit. f) C. pen., au fost confiscate un notebook marca A., montaje electronice, camere video miniaturale, acumulatori, măști tip gură de bancomat, mulaje din silicon, baghete din material plastic, cabluri de date, recipiente de rășină, tuburi de vopsea, cutie sacâz, set pile, pistoale de lipit, șubler electronic, bunuri aflate la camera de corpuri delicte a I.P.J. Călărași.

S-a dispus restituirea către inculpat a sumei de 1.433 RON, ridicată de la domiciliul acestuia și depusă la Trezoreria Municipiului Călărași, conform chitanței X.

Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat, în cuantum de 3.000 RON.

Din probele administrate în cauză, în cursul urmăririi penale, respectiv: declarații de inculpat, declarații de martori, percheziții efectuate la domiciliu, procese-verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor purtate de inculpat în perioada ianuarie-mai 2012, constatarea tehnico-științifică realizată de Institutul pentru tehnologii avansate, S.R.I., probe însușite de inculpat prin declarația dată în fața instanței de fond mai înainte de începerea cercetării judecătorești, în conformitate cu prevederile art. 320

1

C. proc. pen., Tribunalul a reținut că inculpatul în perioada ianuarie-mai 2012, la diferite intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a fabricat și deținut în domiciliul său din localitatea M., județul C., mai multe echipamente destinate falsificării instrumentelor de plată electronică cu scopul de a le vinde persoanelor interesate, care acționează în aria fraudelor cu carduri bancare pe diverse continente.

Echipamentele ilicite au fost confecționate artizanal de către inculpat folosind componente din echipamente ce au fost achiziționate de pe piața on-line și recepționate prin intermediul societăților de curierat rapid.

În perioada supusă anchetei, S.I.C. a fost contactat de către mai multe persoane, majoritatea cetățeni străini, cu care a purtat conversații privind vânzarea unor echipamente destinate fraudării cardurilor bancare sau a unor componente ce pot fi folosite la construcția acestora. Majoritatea comunicărilor s-au realizat prin intermediul poștei electronice, iar o parte dintre acestea prin apeluri telefonice.

Inculpatul a primit prin transfer bancar sume mari de bani de la „clienți”, banii fiind ridicați, de cele mai multe ori, de prietenul său, S.T.

Instanța de fond, analizând materialul probator administrat în cauză a reținut că acesta demonstrează, cu certitudine și fără putință de tăgadă, vinovăția inculpatului și săvârșirea faptei de către acesta, motiv pentru care a admis cererea inculpatului de judecare a cauzei în baza dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Instanța de fond a conchis că, în drept, faptele săvârșite de inculpatul S.I.C. care, în perioada ianuarie-mai 2012, la diferite intervale de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a fabricat și deținut la domiciliul său mai multe echipamente, destinate falsificării instrumentelor de plată electronică, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere circumstanțele personale ale acestuia, faptul că este tânăr, având 24 de ani, cu studii liceale, fără ocupație, fără antecedente penale, poziția sinceră de recunoaștere și de regret al faptelor precum și prevederile art. 320

1

C. proc. pen.

Instanța, în individualizarea pedepsei, a apreciat că pe baza ansamblului de circumstanțe atenuante avute de inculpat, se impunea aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție într-un cuantum coborât sub minimul legal prevăzut de lege.

În sfârșit, prima instanță asupra confiscării în baza art. 118 lit. b), lit. c), lit. f) C. pen., asupra sumei ridicată de la inculpat ce se impunea a fi restituită și asupra obligării la plata cheltuielilor judiciare.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul S.I.C., criticând-o pentru netemeinicie constând în greșita individualizare a pedepsei prin cuantumul stabilit, ca și prin modalitatea de executare, privativă de libertate.

Apelantul a solicitat desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei hotărâri prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai ușoară, situată sub limita minimului special ca urmare a aplicării art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., prin reținerea de circumstanțe atenuante, conform art. 74-art. 76 C. pen., a cărei executare să fie suspendată condiționat sau sub supraveghere.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 304 din 8 noiembrie 2012, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de inculpatul S.I.C. împotriva sentinței penale nr. 136 din 25 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Călărași, în Dosarul nr. 2223/116/2012.

A desființat, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:

În temeiul art. 86

1

C. pen., a dispus ca pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare să fie suspendată sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86

2

C. pen.

Potrivit art. 86

3

alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor masuri de supraveghere:

a) să se prezinte lunar la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași la datele stabilite de acest Serviciu;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de munca;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Conform art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului S.I.C., de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 31 mai 2012, emis de Tribunalul Călărași, dacă nu este arestat în altă cauză.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Cheltuielile judiciare din apel au fost lăsate în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a constatat că apelul inculpatului este întemeiat numai în ceea ce privește

individualizarea modalității de executare a pedepsei, sub acest aspect, apreciind că raportat la situația și antecedentele inculpatului executarea pedepsei închisorii în regim de detenție ar fi o măsură excesiv de aspră, în discordanță cu profilul său socio-moral.

În același timp însă, observând

comportamentul inculpatului ușor predispus către comiterea de fapte antisociale în sfera criminalității de tip informatic, instanța a considerat că nu este

oportună acordarea

beneficiului suspendării condiționate a pedepsei conform

86

1

C. pen., ci aceea a executării pedepsei sub supraveghere conform art. 86

1

C. pen.,

care permite

monitorizarea atentă a conduitei inculpatului, pe perioada termenului de încercare, de către Serviciul de probațiune căruia îi va fi încredința probațiunea

.

Împotriva acestei din urmă decizii, inculpatul a declarat recurs, susținând că, greșit, i s-a refuzat aplicarea suspendării condiționate a pedepsei prevăzute de art. 81 C. pen., deși însăți instanța de apel, constată că inculpatul, prin circumstanțele avute, îndeplinește toate condițiile pentru aplicarea acestei modalități de executare, neprivativă de libertate.

Recursul inculpatului este nefondat.

Analiza actelor și probelor dosarului învederează, într-adevăr, că strict formal inculpatul îndeplinește condițiile pentru a i se fi putut aplica și beneficiul suspendării condiționate a pedepsei, în temeiul art. 81 C. pen. Acest lucru nu este însă obligatoriu pentru instanță, atât în timp cât aceasta constată că poate fi un risc oricât de mic pentru săvârșirea în viitor a unei alte fapte penale.

Or, în speță, acest risc derivă din faptul că inculpatul nu are un loc de muncă care să-i asigure existența, situație ce face necesară monitorizarea aleasă în mod corect de curtea de apel, prin modalitatea de executare aleasă și aplicată.

În raport cu cele arătate, curtea va trebui să privească recursul declarat de inculpatul S.I.C. împotriva deciziei penale nr. 304 din 8 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat, menținând, astfel, hotărârea atacată.

Văzând și reglementarea cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I.C. împotriva deciziei penale nr. 304 din 8 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 iunie 2013.