ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2256/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Fetești a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea deciziei nr. 3687/02.02.2015 și a procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/27.11.2014.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3290 din 9 decembrie 2015, a respins acțiunea formulată de reclamantul municipiul Fetești, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Municipiul Fetești, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 488 alin. (1)pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurentul-reclamant susține, în esență, că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a clauzelor contractuale prevăzute la Anexa 1 a contractului de finanțare (art. 17 alin. (5).

Se arată că instanța de fond a făcut o interpretare extrem de restrictivă și în contradicție cu situația reală și prevederile contractului de finanțare, apreciind că există o responsabilitate exclusivă a autorității reclamante.

I. Analiza cererii de recurs

Un prim motiv de recurs se raportează la obligația de diligență a respectării claselor contractuale prevăzute de art. 17 alin. (5) din Anexa 1 din contractul de finanțare. În acest sens se apreciază că existența culpei exclusiv în sarcina reclamantei este greșită.

Or, referitor la faptul că nu a avut cunoștința de existența tronsoanelor de drum din beton de 500 ml pe DE 222 și 100 ml pe DE 233 se reține că: existența tronsoanelor de drum din beton de 500 ml pe DE 222 și 100 ml pe DE 233, trebuiau observate și menționate în studiul de fezabilitate și proiectul tehnic, în urma vizitelor la teren și a întocmirii studiilor topografice și geotehnice pentru elaborarea documentațiilor tehnice, precum și în caietul de sarcini și reflectate în devizele ofertă, din oferta câștigătoare a licitației de execuție de lucrări de construcții.

La momentul la care beneficiarul a solicitat în tranșa a-Il-a de plată (depusă la structurile AFIR în data de, 28.10.2013) decontarea cheltuielilor pentru execuția structurii rutiere pe întreaga lungime a drumurilor DE 222 și DE 233, respectiv de 4 cm strat uzură BA 16, 5 cm strat de legătură BAD 25, 15 cm strat de piatră spartă și 20 cm balast, Primăria Municipiului Fetești, dirigintele de șantier, proiectantul și constructorul aveau cunoștință de faptul ca pe tronsoanele de 500 ml pe DE 222 și 100 ml pe DE 233, structura rutieră a fost realizată doar parțial (4 cm strat uzură BA 16, 5 cm strat de legătură BAD 25), situație recunoscută ulterior de aceștia având în vedere că au emis diverse adrese și factură storno pentru contravaloarea lucrărilor decontate și neexecutate pe tronsoanele de drum menționate.

Faptul că reclamantul nu a sesizat și nu a verificat anterior transmiterii înscrisurilor necesare pentru plata tranșelor de plată aferente contractului de finanțare realitatea lucrărilor și cheltuielilor efectuate de constructor, reprezintă exclusiv culpa recurentei reclamante Municipiul Fetești, interpretarea instanței fiind în conformitate cu clauzele contractuale invocate atât în cuprinsul întâmpinării, cât și în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x din data 27.11.2014.

Un secund motiv se raportează la prevederile art. 1 alin. (1)(4) din Anexa 1 la contractul de finanțare arătând că a depistat neregula efectuată de constructor fapt ce a făcut să se emită facturi storno nr. 416482 din 05.08.2014 și virarea sumei de 181.705,92 iei de către constructor in contul Municipiului Fetești pe data de 08.08.2014 ceea ce nu reprezintă decât o îndeplinire din partea recurentei a clauzei din Anexa nr. 1 a contractului de finanțare, art. 1, alin. (1) (4), fapt care certifica caracterul excesiv al imputatiei în sarcina noastră și interpretarea extrem de restrictiva a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 de către echipa de control.

Or, a sancționa Municipiul Fetești conform O.U.G. nr. 66/2011, in condițiile in care a depistat abaterea constructorului și nu a cuprins in cererea de plata nr. 4 suma de 181.705,92 RON este o măsura excesiva și care încălca principiul oportunității actelor administrative și a principiul bunei- credințe in derularea convențiilor, fapt care se impune a fi corectat prin mijloacele legale.

Chiar și din acest aspect al stornării (restituirii) sumei de către constructor către recurentul-reclamant reiese neîndoielnic obligația acestuia de a restitui celui care i-a pus-o la dispoziția AFIR. Apare astfel de neînțeles poziția reclamantei care recunoscând prejudiciul în conținutul său solicită a nu fi obligat la restituire ci a fi compensat cu plăți ulterioare. În fapt, însuși temeiul plăților ulterioare reduse era existența certă a unei obligații de plată.

Acest aspect rezultă de altfel și din Nota de control a DLAF privind proiectul x care concluzionează că prin semnarea documentelor suport depuse la cererea de plată nr. 2 (centralizatorul cheltuielilor pe obiectiv, liste cu cantități de lucrări pe categorii de lucrări, liste cuprinzând consumurile privind transporturile, liste cuprinzând consumurile de ore de funcționare a utilajelor de construcții, liste cuprinzând consumurile cu mâna de lucru, liste cuprinzând consumurile de resurse materiale), atât numitul A. (diriginte de șantier), cât și numitul B. (responsabil tehnic din partea S.C. C. SRL) au certificat date necorespunzătoare adevărului cu privire la cantitățile de lucrări și materiale utilizate pentru amenajarea DE 222 și DE233.

Aceste înscrisuri, asupra cărora există indicii temeinice că reprezintă înscrisuri false, au fost prezentate de Beneficiar la Autoritatea Contractantă AFIR (fostă APDRP) în cadrul Cererii de plată nr. 2, obținându-se pe nedrept contravaloarea unor lucrări neexecutate în cuantum de 117.229,62 RON - contribuție UE. Facem precizarea că documentele Cererii de plată nr. 2 au fost semnate de numitul D., în calitate de primar al UAT Fetești și manager de proiect. Din verificări nu s-a putut stabili dacă acesta avut cunoștință cu privire la făptui că documentele suport anterior menționate nu reflectau întocmai realitatea din teren.

Până la depunerea Cererii de plată nr. 4, respectiv data de 14.10.2014, constructorul S.C. C. S.R.L. a returnat în conturile Beneficiarului UAT Fetești suma de 181.705,92 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor neexecutate pe DE 222 și DE 233 (finanțare nerambursabilă în cuantum de 146.537,03 RON și TVA în cuantum de 35.168,89 RON).

Totodată, la data de 23.12.2014 Beneficiarul - UAT Fetești a plătit AFIR contravaloarea acestor lucrări, înainte de finalizarea verificărilor pentru ultima cerere de plată și de efectuarea ultimei plăți cu privire la contract.

Un ultim motiv reia aspectul nemotivării Deciziei 3687/2.02.2013 a intimatei AFIR .

Or, decizia nu este un act administrativ strict seno, ci reprezintă soluționarea contestației împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la 27.11.2014 de către AFIR înscris amplu atât în ceea ce privește partea discriptivă, cât și a motivării în fapt și drept.

Procesul-verbal de constatare reprezintă conform O.U.G. nr. 66/2011 și H.G. nr. 875/2011, titlu de creanță executoriu, astfel că obligația motivării se raportează la acest înscris.

Decizia dată în contestație ar fi fost supusă aceleiași obligații doar în cazul în care este admisă, total sau parțial.

În concluzie, hotărârea apare ca fiind temeinică și legală.

Cum în raport de motivele invocate, recursul nu se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. urmează a-l respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul Fetești împotriva sentinței nr. 3290 din 9 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 mai 2018.