ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2124/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal și ulterior precizată reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele A.R.R. Arad și Autoritatea Rutieră Română, să i se recunoască dreptul pretins, respectiv refuzul nejustificat al pârâtului I de a elibera imprimatul de prelungire a autorizării pentru funcționarea școlii de conducători auto categoria A1, A și refuzul de a elibera autorizația de funcționare pentru categoriile A, A2 începând cu data de 02.01.2013.

Curtea de Apel Timișoara, prin sentința civilă nr. 409/01.10.2013 pronunțată în dosar nr. x/2013, a respins acțiunea considerând că în speță, potrivit noii legislații autorizarea solicitată de reclamantă este condiționată de agrearea vehiculelor utilizate în școlile de conducători auto de către Registrul Auto Român prin noi certificate de agreare, condiție pe care reclamanta nu a îndeplinit-o la data de 19.01.2013.

Împotriva acestei hotărârii a formulat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului și în rejudecare admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată.

Prin decizia civilă nr. 925/03.03.2015 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins excepția nulității recursului invocată de către intimatele pârâte; a admis recursul declarat de reclamantă, a casat sentința atacată și a trimis cauza la aceeași instanță spre rejudecare.

În considerentele deciziei ICCJ s-a reținut că cererea de chemare în judecată trebuia examinată de către prima instanță în raport de legislația în vigoare la data de depunerii acesteia, conform principiului tempus regit actum.

Cum instanța de fond nu a realizat o analiză a raportului juridic dedus judecății prin raportare la data intrării în vigoare a Legii nr. 203/2012, s-a considerat că au fost încălcate dispozițiile art. 1 C. civ. de la 1864 potrivit cărora legea civilă dispune numai pentru viitor și nu are putere retroactivă.

Astfel, instanța de recurs a dispus ca analiza acțiunii să se realizeze de către instanța de rejudecare prin prisma îndeplinirii condițiilor legii de la data depunerii cererii, respectiv 8.01.2013.

Prin sentința nr. 229 din data de 22 septembrie 2015 Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva pârâtei Autoritatea Rutieră Română - Agenția A.R.R. Arad și a obligat pârâta să elibereze imprimatul de autorizare pentru funcționarea școlii de conducători auto a reclamantei pentru categoriile: A, A1, B și Tr. , respingând în rest acțiunea.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Autoritatea Rutieră Română - pentru Agenția A.R.R. Arad, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, iar pe fond, în rejudecare, respingerea acțiunii reclamantei.

Criticile recurentei-pârâte au vizat, în esență, următoarele aspecte:

- în mod eronat a reținut instanța de fond că cererea intimatei-reclamante ar fi de prelungire a autorizației funcționării școlii de conducători auto pentru categoriile A, A1, B și Tr, în condițiile în care din cuprinsul OMTI nr. 1019/2009 rezultă că reglementarea legală se referă numai la autorizare;

- instanța de fond, interpretând greșit normele de drept material, a reținut eronat că se impune prelungirea certificatului de agreare pentru categoriile A, A1, B și Tr, în condițiile în care respectivele certificate sunt emise de către o altă autoritate, respectiv Registrul Auto Român, iar la data depunerii cererii la autoritatea reclamantă - 8.01.2013, aceste certificate nu mai erau valabile, conform răspunsului comunicat de instituția emitentă a certificatelor;

- nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de Ordinul nr. 1019/2009 incidente în materia dedusă analizei judiciare, în mod greșit instanța de fond a apreciat ca refuz nejustificat faptul că recurenta-pârâtă nu a eliberat autorizația școlii de conducători auto pentru categoriile A, A1, B și Tr, deși categoriile B și Tr au fost autorizate prin autorizația seria x nr. x.

Prin întâmpinarea depusă la data de 7.12.2015, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând coordonatele esențiale ale cauzei.

În opinia intimatei-reclamante, cererea depusă la data de 8.01.2013 însoțită de toate documentele prevăzute de legea în vigoare la data depunerii reprezenta o cerere de prelungire a valabilității autorizației de funcționare, întrucât până la data de 8.01.2013 intimata-reclamantă a funcționat în baza autorizației seria x nr. x, școala intimată fiind înființată în anul 1991.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 5.10.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 1.02.2018 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat admisibil recursul formulat, fixând, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., termen de judecată pe fond a recursului.

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimata-reclamantă a supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat al recurentei-pârâte de a-i elibera imprimatul de prelungire a autorizării pentru funcționarea școlii de conducători auto categoriile A1 și A, respectiv refuzul de a-i elibera autorizația de funcționare pentru categoriile A și A2 începând cu data de 2.01.2013.

În esență, prin cererea înregistrată sub nr. x/2013 la agenția teritorială a Autorității Rutiere Române din județul Arad, intimata-reclamantă a solicitat eliberarea autorizației pentru școală de conducători auto pentru categoriile A, A1, A2, B și Tr, cerere transmisă, împreună cu documentele anexate Autorității Rutiere Române București, competentă să soluționeze cererea.

Urmare a analizei efectuate, la data de 15.02.2013 a fost emisă autorizația școlii de conducători auto seria x nr. x, cu valabilitate 15.02.2013 - 14.02.2018 pentru categoriile B și Tr, iar pentru categoriile A1, A2 și A s-a respins cererea de autorizare, reținându-se lipsa certificatelor de agreare emise de Registrul Auto Român, precum și împrejurarea că prin intrarea în vigoare a Legii nr. 203/2012 la data de 19.01.2013, caracteristicile tehnice ale vehiculelor din categoria A și A1 și modalitatea de examinare a cursanților care doresc obținerea permisului de conducere pentru categoriile A, A2 și A1 sunt diferite față de reglementările existente până la data de 19.01.2013, impunându-se, așadar, emiterea unor noi certificate de agreare, precum și modificarea programei de școlarizare.

Prin decizia nr. 925/3.03.2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, reținând că raportul juridic constând în dreptul intimatei-reclamante de a cere reautorizarea și obligația recurentei-reclamante de a se pronunța asupra cererii a luat naștere la 8.01.2013, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 203/2013, a stabilit că această lege și actele infralegislative ulterioare nu sunt aplicabile în soluționarea cauzei.

În rejudecare, instanța de fond, raportându-se la condițiile impuse prin Ordinul nr. 1019/2009 în vigoare la data depunerii cererii de către intimata-reclamantă, a obligat autoritatea recurentă să elibereze imprimatul de autorizare pentru funcționarea școlii de conducători auto pentru categoriile A, A1, B și Tr, a respins ca neîntemeiat petitul referitor la eliberarea autorizației pentru categoriile AM și A, reținând că aceste categorii au fost introduse prin legea nouă, nefiind prevăzute de legislația în vigoare la data depunerii cererii.

Instanța de control judiciar nu împărtășește soluția adoptată de către judecătorul fondului, întrucât reflectă o abordare superficială a raportului juridic dedus judecății.

Astfel, din probele administrate în cauză rezultă că autoritatea recurentă a emis, încă din data de 15.02.2013, autorizația școlii de conducători auto a societății intimate seria x nr. x cu valabilitate 15.02.2013-14.02.2018 pentru categoriile B și Tr.

Referitor la autorizarea categoriilor A și A1, Înalta Curte reține că potrivit art. 6 alin. (1) și (3) lit. a din Anexa 2009 - cuprinzând Anexele nr. 1-5 la Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii pentru aprobarea Metodologiei privind atestarea instructorilor de pregătire practică și a profesorilor de legislație rutieră, a Normelor privind autorizarea școlilor de conducători auto, a Metodologiei privind autorizarea instructorilor de pregătire practică, a Programei de școlarizare și a Metodologiei de organizare și desfășurare a cursurilor de pregătire teoretică și practică în vederea obținerii permisului de conducere:

"(1)Autorizarea școlilor de conducători auto, se face de către Autoritatea Rutieră Română -A.R.R., numai dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții referitoare la:

a) onorabilitate;

b) bază materială;

c) competență profesională.

(…)

(3) Se consideră îndeplinita condiția prevăzută la alin. (1) lit. b, dacă solicitantul face dovada că:

a) deține cu drept de proprietate sau cu contract de leasing un număr minim de 2 vehicule pentru categoria B, cu excepția școlilor de conducători auto prevăzute la art. 5 lit. a, care pot deține un singur vehicul pentru categoria B; în cazul în care solicită autorizarea și pentru alte categorii, trebuie să dețină minim un vehicul pentru fiecare categorie/subcategorie. Vehiculele utilizate la pregătirea practică trebuie să îndeplinească condițiile și să aibă dotarea minimă necesară prevăzute în anexele nr. 1a și nr. 1b la prezentele norme, să fie agreate conform reglementărilor în vigoare, având inspecția tehnică periodică efectuată în condițiile legii, și să fie asigurate pentru daune cauzate terților, inclusiv persoanelor care se află în interiorul acestora cu ocazia pregătirii practice în vederea obținerii permisului de conducere."

De asemenea, conform anexei 1 la Normele privind autorizarea școlilor de conducători auto care reglementează condițiile pe care trebuie să le îndeplinească vehiculele destinate instruirii practice în conducerea auto în vederea obținerii permisului de conducere, referitor la categoria A și subcategoria A1 prevede următoarele: "Categoria A - accesul progresiv: motocicletă fără ataș, cu o capacitate cilindrică mai mare de 120 cmc, și care atinge o viteză de cel puțin 100km/h; accesul direct: motocicletă fără ataș cu putere de cel puțin 35kw.

Subcategoria A1 - motocicletă fără ataș cu o capacitate cilindrică de cel puțin 75 cmc."

Din dispozițiile legale sus menționate rezultă că pentru autorizarea școlilor de conducători auto este necesar, pe lângă îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 6 și 7 din Anexa 2009 - cuprinzând Anexele nr. 1-5 la Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii pentru aprobarea Metodologiei privind atestarea instructorilor de pregătire practică și a profesorilor de legislație rutieră, a Normelor privind autorizarea școlilor de conducători auto, a Metodologiei privind autorizarea instructorilor de pregătire practică, a Programei de școlarizare și a Metodologiei de organizare și desfășurare a cursurilor de pregătire teoretică și practică în vederea obținerii permisului de conducere, ca autovehiculele utilizate la pregătirea practică să îndeplinească condițiile și să aibă dotarea minimă necesară prevăzută în anexa 1a și 1b și să fie agreate conform reglementărilor în vigoare.

Sub acest ultim aspect, instanța de control judiciar reține că, potrivit datelor comunicate de Registrul Auto Român prin adresa nr. x/2015 pentru vehiculele destinate instruirii practice în conducerea auto în vederea obțineri permisului de conducere categoria A și subcategoria A1, certificatele de agreare au fost emise la data e 8.08.2013, respectiv 22.07.2013.

Așa fiind, Înalta Curte constată că refuzul autorizării școlii de conducători auto pentru categoria A și subcategoria A1, în lipsa certificatelor de agreare emise conform reglementărilor în vigoare nu are caracter nejustificat, impunându-se respingerea cererii intimatei-reclamante ca neîntemeiată.

Pentru considerentele arătate, constatând fondate criticile autorității recurente, Înalta Curte, în baza art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Autoritatea Rutieră Română, pentru Agenția A.R.R. Arad, împotriva sentinței nr. 229 din 22 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și rejudecând:

Respinge acțiunea reclamantei S.C. A. S.R.L. ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2018.