ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.05.2019

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2708/2019

HOTĂRÂRE
22.05.2019
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2708/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Obiectul contestației în anulare

Prin Decizia nr. 2124 din 22 mai 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2013, a fost admis recursul declarat de Autoritatea Rutieră Română, pentru Agenția A.R.R. Arad, împotriva sentinței nr. 229 din 22 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a fost casată sentința recurată și, în rejudecare a fost respinsă acțiunea reclamantei S.C. A. S.R.L .,ca neîntemeiată.

În argumentele reținute în susținerea soluțuiei, Înalta Curte examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate a reținut că pentru autorizarea școlilor de conducători auto este necesar, pe lângă îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 6 și 7 din Anexa 2009 - cuprinzând Anexele nr. 1-5 la Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii pentru aprobarea Metodologiei privind atestarea instructorilor de pregătire practică și a profesorilor de legislație rutieră, a Normelor privind autorizarea școlilor de conducători auto, a Metodologiei privind autorizarea instructorilor de pregătire practică, a Programei de școlarizare și a Metodologiei de organizare și desfășurare a cursurilor de pregătire teoretică și practică în vederea obținerii permisului de conducere, ca autovehiculele utilizate la pregătirea practică să îndeplinească condițiile și să aibă dotarea minimă necesară prevăzută în anexa 1a și 1b și să fie agreate conform reglementărilor în vigoare.

Sub acest ultim aspect, instanța de control judiciar a reținut că, potrivit datelor comunicate de Registrul Auto Român, prin adresa nr. x/24.08.2015 pentru vehiculele destinate instruirii practice în conducerea auto în vederea obțineri permisului de conducere categoria A și subcategoria A1, certificatele de agreare au fost emise la data e 8.08.2013, respectiv 22.07.2013.

Așa fiind, Înalta Curtea a constatat că refuzul autorizării școlii de conducători auto pentru categoria A și subcategoria A1, în lipsa certificatelor de agreare emise conform reglementărilor în vigoare nu are caracter nejustificat, impunându-se respingerea cererii intimatei-reclamante ca neîntemeiată.

Motivele și temeiul legal al contestației în anulare

Împotriva Deciziei nr. 2124 din 22 mai 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2013, a promovat prezenta contestație în anulare, intimata S.C. A. S.R.L.

Invocând ca temei legal al contestației în anulate, art. 503 alin. (2) pct. 2, pct. 3 și pct. 4 din C. proc. civ. și reluând, apărările formulate în față instanței de recurs, în motivarea caii extraordinare de atac, contestatoarea a susținut următoarele:

Dezlegarea dată recursului este rezultatul erorii materiale, această eroare fiind de natură a genera o interpretare greșită, eronată cu privire la susținerile recurentei vizând valabilitatea certificatelor de agregare.

Precizează în continuare că instanța de recurs nu a respectat dispozițile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ.

Susține că procesul nu a fost echitabil și arată că soluțiile pronunțate în recurs se contrazic așa cum reiese din considerentele acestora.

A mai arătat că instanța de recurs în cele două faze procesuale nu a avut aceeași opinie juridică cu privire la administrarea probelor cu înscrisuri raportat la art. 249 C. proc. civ.

Față de toate acestea a solicitat admiterea contestației în anulare declarată împotriva Deciziei nr. 2124 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, anularea deciziei și, în rejudecare, respingerea recursului, ca nefondat.

Apărările formulate în cauză

Intimața Autoritatea Rutieră Română a formulat întâmpinare. Prin întâmpinare a înțeles să invoce excepția tardivității și inadmisibilității contestațieiei în anulare.

Contestatoarea a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, prin care a susținut că își menține punctele de vedere expuse prin motivele contestației în anulare.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra contestațieiei în anulare

La termenul de judecată din 22 mai 2019, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției tardivității declarării prezentei contestații în anulare invocată de intimata Autoritatea Autoritatea Rutieră Română, în raport de dispozițiile art. 506 C. proc. civ.

Examinând excepția tardivității declarării contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 506 C. proc. civ., a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 506 C. proc. civ.,

"(1) Contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.

(2) Contestația se motivează în termenul de 15 zile prevăzut la alin. (1), sub sancțiunea nulității acesteia."

De asemenea, potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decădere a din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

Mai mult, decizia ce se solicită a fi retractată este o decizie definitivă, conform dispozițiilor art. 634 C. proc. civ.. Ea reprezintă o decizie definitivă care nu se aduce la îndeplinire pe cale de executare silită, deoarece nu cuprinde vreo dispoziție de stabilire a unei obligații principale, în sarcina vreuneia din părți, susceptibilă de executare silită, în sensul art. 628 C. proc. civ.

Așadar, art. 506 C. proc. civ. instituie două termene pentru exercitarea căii de atac a contestației în anulare și anume un termen subiectiv de 15 zile, care începe să curgă de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre și un termen obiectiv de 1 an, care curge de la data când hotărârea a rămas definitivă.

Reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței sale, a condițiilor de exercitare a unui drept subiectiv sau procedural, inclusiv prin instituirea unui termen reprezintă o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.

Cu alte cuvinte, dacă termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii a fost depășit, contestația va fi privită ca tardivă, chiar dacă la data introducerii sale nu se epuizase termenul de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În anumite situații, hotărârea care se atacă este deja definitivă de la data pronunțării, dacă, prin ipoteză, comunicarea acesteia va avea loc după mai mult de un an de la această dată, atunci partea nu ar mai putea introduce contestație în anulare, prevalându-se de termenul de 15 zile de la data comunicării.

Conform înscrisului atașat de la dosarul cauzei, rezultă că acesta a primit un exemplar al acesteia, la data de 17 septembrie 2018.

Termenul de 15 zile prevăzut de art. 509 C. proc. civ. s-a împlinit deci la data de 4 octombrie 2018, iar prezenta contestație a fost formulată la data de 27 noiembrie 2018.

Drept urmare sunt incidente prevederile art. 506 teza ultimă C. proc. civ., contestația în anulare fiind tardiv formulată, față de data luării la cunoștință de către contestatoare a deciziei atacate și data formulării prezentei contestații în anulare.

Temeiul legal al soluției adoptate

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în raport art. 506 și art. 185 C. proc. civ., va admite excepția tardivității contestației în anulare, invocată de intimata Autoritatea Rutieră Română și va respinge contestația în anulare, ca tardiv formulată, fără a mai analiza excepția inadmisibilității și aspectele invocate de contestatoare în cuprinsul contestației, privitoare la aspectele menționate analiza acestora fiind de prisos în raport de efectele admiterii excepției tardivității contestației.

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva Decizia nr. 2124 din 22 mai 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2013, ca tardiv formulată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 mai 2019.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-03-31
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2006/2021
Ședința publică din data de 31 martie 2021 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată
ÎCCJ 2018-05-22
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2124/2018
anterior intrării în vigoare a Legii nr. 203/2013, a stabilit că această lege și actele infralegislative ulterioare nu sunt aplicabile în soluționarea cauzei. În rejudecare, instanța de fond, raportându-se la condițiile impuse prin Ordinul
ÎCCJ 2018-11-15
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3954/2018
Asupra cererii de revizuire de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Procedura derulată în primul ciclu procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contenci
ÎCCJ 2015-05-20
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2097/2015
profesorilor de legislație rutieră și a instructorilor de conducere auto; programa de școlarizare și metodologia de organizare și desfășurare a cursurilor de pregătire teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de c
ÎCCJ 2015-10-16
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3191/2015
ție au fost expuse argumentele pentru casarea hotărârii primei instanțe, precizându-se că intimatul-reclamant nu a indicat nici un temei de nelegalitate pentru Ordinul nr. 733 din 25 aprilie 2013 și nici împrejurări legate de starea de fapt
Sursă