ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3954/2018

Asupra cererii de revizuire de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei. Procedura derulată în primul ciclu procesual

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, și ulterior precizată reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtele A.R.R. Arad și Autoritatea Rutieră Română, să i se recunoască dreptul pretins, respectiv refuzul nejustificat al pârâtului I de a elibera imprimatul de prelungire a autorizării pentru funcționarea școlii de conducători auto categoria A1, A și refuzul de a elibera autorizația de funcționare pentru categoriile A, A2 începând cu data de 02.01.2013.

Curtea de Apel Timișoara, prin Sentința civilă nr. 409 din 01.10.2013 pronunțată în Dosar nr. x/2013, a respins acțiunea considerând că în speță, potrivit noii legislații autorizarea solicitată de reclamantă este condiționată de agrearea vehiculelor utilizate în școlile de conducători auto de către Registrul Auto Român prin noi certificate de agreare, condiție pe care reclamanta nu a îndeplinit-o la data de 19.01.2013.

Împotriva acestei hotărârii a formulat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului și în rejudecare admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată.

Prin Decizia civilă nr. 925 din 03.03.2015 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins excepția nulității recursului invocată de către intimatele pârâte; a admis recursul declarat de reclamantă, a casat sentința atacată și a trimis cauza la aceeași instanță spre rejudecare.

Hotărârea Curții de apel pronunțată în al doilea ciclu procesual

Prin Sentința nr. 229 din data de 22 septembrie 2015 Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL împotriva pârâtei Autoritatea Rutieră Română - Agenția A.R.R. Arad și a obligat pârâta să elibereze imprimatul de autorizare pentru funcționarea școlii de conducători auto a reclamantei pentru categoriile: A, A1, B și Tr. , respingând în rest acțiunea.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Autoritatea Rutieră Română - pentru Agenția A.R.R. Arad, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, iar pe fond, în rejudecare, respingerea acțiunii reclamantei.

Prin Decizia nr. 2.124 din 10 mai 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Autoritatea Rutieră Română, pentru Agenția A.R.R. Arad, împotriva Sentinței nr. 229 din 22 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și rejudecând: a respins acțiunea reclamantei SC A. SRL ca neîntemeiată.

Motivele și temeiul legal al cererii de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire îndreptate împotriva Deciziei nr. 2.124 din 10 mai 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2018, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., expunând, în esență, criticile arătate în continuare.

A susținut revizuenta că, în instanța de control judiciar pentru emiterea Deciziei nr. 2.124 din 10.05.2018, trebuia să judece acțiunea prin prisma îndeplinirii condițiilor existente la data depunerii cererii care a luat naștere la data de 8.01.2013, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 203/2013.

În consecință, a solicitat revizuenta să fie declarată admisibilă calea extraordinară de atac promovată pe rolul instanței competente și, în rejudecarea recursului, să se admită cererea sa de chemare în judecată astfel cum a fost formulată în fața primei instanțe.

Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire formulată în cauză

Examinând cererea de revizuire formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul admisibilității și al faptelor pe care se întemeiază, prin prisma motivului invocat de revizuentă, respectiv a dispozițiilor art. 509 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru considerentele arătate în continuare.

Argumente de fapt și de drept relevante

Potrivit prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

Din perspectiva motivului de revizuire invocat de titularul revizuirii, cel prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se rețin considerentele de inadmisibilitate, având în vedere că, înțelegând a se folosi de înscrisuri noi, SC A. SRL nu a dovedit îndeplinirea cumulativă a cerințelor prevăzute de temeiul de drept indicat pentru ca respectivele înscrisuri să poată fi avut în vedere sub aspect probator.

În cauza dedusă judecății, se constată că revizuenta a invocat drept înscrisuri noi, certificatele de agreare emise la data de 22.07.2013, respectiv 08.08.2013, depuse chiar de către aceasta la dosarul cauzei în ședința publică din data de 17.09.2013, la Curtea de Apel Timișoara.

Observând înscrisurile invocate de către revizuentă în susținerea căii de atac de față, se constată că acestea nu îndeplinesc cumulativ condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 5 în condițiile în care aceste înscrisuri au fost depuse deja la dosarul cauzei, încă din data de 17.09.2013, chiar de revizuentă.

În acest context, nu se poate cere revizuirea unei hotărâri pe baza unor înscrisuri depuse chiar de revizuentă la dosarul cauzei, textul referindu-se exclusiv la situația în care înscrisul exista în momentul judecării pricinii finalizate prin hotărârea atacată, concluzie desprinsă din împrejurarea că art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vorbește de descoperirea înscrisului care a fost reținut de adversar sau care nu a putut fi înfățișat dintr-o cauză mai presus de voința părții interesate.

Astfel, condiția impusă de legiuitor în sensul ca înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită este expres prevăzută de lege și esențială, iar în prezenta cauză înscrisurile invocate, respectiv certificatele de agreare (depuse la dosarul cauzei în data de 17.09.2013) nu întrunesc cerințele prevăzute de art. 509 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ. pentru că au fost depuse la dosarul cauzei și luate în considerare de către instanța de recurs.

Așadar, față de dispoziția cuprinsă în art. 509 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ., nu poate fi admisibilă cererea de revizuire pe baza unor înscrisuri depuse deja la dosarul cauzei și în baza cărora instanța de recurs a pronunțat o soluție în acest sens, respectiv Decizia nr. 2.124 din 10.05.2018.

Raportat la motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care prevăd că revizuirea poate fi cerută dacă s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, se rețin următoarele.

Revizuenta susține că instanța de control judiciar pentru pronunțarea Deciziei nr. 2.124 din 10.05.2018, trebuia să judece acțiunea prin prisma îndeplinirii condițiilor existente la data depunerii cererii, respectiv data de 08.01.2013, existând astfel hotărâri potrivnice ale aceleiași instanțe.

Prin Decizia a cărei revizuire se solicită, s-a reținut faptul că prin Decizia nr. 925 din 03.03.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis recursul declarat de SC A. SRL pentru verificarea condițiilor de autorizare și cu privire la obligația de a se pronunța asupra cererii care a luat naștere la data de 08.01.2013, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 203/2013.

În rejudecare, prin Decizia nr. 925 din 03.03.2015, s-a reținut faptul că în raport de condițiile impuse prin Ordinul nr. 1.019/2009 în vigoare la data depunerii cererii de către SC A. SRL, a fost obligată Autoritatea Rutieră Română, să elibereze autorizația pentru funcționarea școlii de conducători auto pentru categoriile A, Al, B și Tr, respingând ca neîntemeiat capătul de cerere privind eliberarea autorizației pentru categoriile AM și A, reținând că aceste categorii au fost introduse prin legea nouă, nefiind prevăzute de legislația în vigoare la data depunerii cererii.

Analizând Decizia nr. 2.124 din 10.05.2018 prin prisma motivului de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., reiese faptul că instanța de control judiciar a analizat condițiile impuse de legiuitor pentru eliberarea autorizației pentru categoriile A și A1, astfel că nu poate fi adusă în discuție critica cu privire la hotărâri potrivnice.

Pentru toate aceste considerente, reținând că nu au fost îndeplinite cumulativ cerințele de admisibilitate instituite prin dispozițiile imperative ale art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmează a fi pronunțată, în consecință, soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulată în dosarul de față.

Temeiul legal al soluției adoptate

În raport de prevederile art. 513 C. proc. civ. și cu aplicarea dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a îndreptată împotriva Deciziei nr. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de SC A. împotriva Deciziei nr. 2.124 din 22 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 noiembrie 2018.

GGC - ED