ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3436/2017

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 29 aprilie 2014 reclamantul A. a formulat contestație împotriva raportului de evaluare nr. x/l 00.04.2014 emis de Agenția Națională de Integritate întocmit în lucrarea nr. 25599/A/II/10. G6.2013 de către inspectorul de integritate B., solicitând în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate (A.N.I.) anularea (în totalitate) a actului administrativ și acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 340 din data de 12 septembrie 2014 Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis contestația formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate, a anulat raportul de evaluare nr. x/10.04.2014 întocmit de Inspecția de Integritate și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1050 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial și taxă judiciară de timbru.

Prin decizia nr. 2846 din 26 octombrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 340 din 12 septembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și a respins acțiunea reclamantului A. ca nefondată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a avut în vedere următoarele considerente:

În cauză, potrivit procesului-verbal al ședinței extraordinare a Consiliului Local al municipiului Turda din data de 20 martie 2013, s-a constat că intimatul A. a votat alături de ceilalți consilieri locali introducerea pe ordinea de zi a proiectelor de hotărâre pentru candidații la Consiliile de administrație ale S.C. C. S.A. și ale Domeniului Public Turda S.A.

În raport de dispozițiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 393/2004, în lumina principiului transparenței decizionale, instanța de recurs a apreciat că intimatul-reclamant avea obligația să anunțe interesul său personal la începutul dezbaterilor precum și abținerea de la vot.

Chiar și la exprimarea votului privind suplimentarea ordinii de zi intimatul justifica un interes, întrucât potrivit art. 43 alin. (1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, suplimentarea ordinii de zi se poate face numai pentru probleme urgente, care nu pot fi amânate până la ședința următoare, și numai cu votul majorității consilierilor locali prezenți. În lipsa unui vot majoritar ordinea de zi nu ar fi putut fi suplimentată.

Împrejurarea că intimatul-reclamant s-a abținut de la vot după derularea discuțiilor referitoare la proiectul de hotărâre aflat pe ordinea de zi nu este de natură să conducă la concluzia că acesta ar fi respectat principiile legal instituite pentru prevenirea conflictului de interese în exercitarea funcțiilor publice. Aceasta deoarece art. 77 alin. (1) din Legea nr. 393/2004 interzice participarea sa la deliberare, impunând ca intimatul-reclamant să anunțe interesul său personal la începutul dezbaterilor asupra problemei în care are interes, tocmai pentru a se preveni participarea sa la deliberare în cadrul ședinței autorității deliberative, respectiv pentru a preveni influențarea hotărârilor acestei autorități prin prezența sa la deliberări.

Contrar celor reținute de prima instanță, intimatul-reclamant a semnat expunerea de motive și a propus proiectul de hotărâre alături de alți consilieri locali .

În fine, instanța de recurs a constatat că susținerile intimatului-reclamant referitoare la soluția dată în cauza penală nu pot influența decizia instanței de contencios administrativ, existența conflictului de interese de natură administrativă fiind independentă de reținerea sau nu a infracțiunii de conflict de interese.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Integritate, a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 și pct. 3 din C. proc. civ., solicitând anularea deciziei nr. 2846 din 26 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x.

În motivarea contestației în anulare, contestatorul a arătat următoarele aspecte:

Hotărârea a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile spetei, dar fie le-a încălcat in litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În opinia contestatorului, instanța de recurs a prezentat situația de fapt și prevederile legale cu rea -credință și intr-un mod trunchiat având in vedere ca prin votarea suplimentarii ordinii de zi nu a avut nici un interes in cauza, votând in bloc atât ordinea de zi inițiala, cat și suplimentarea acesteia. Conform invitației și ordinii de zi inițiale din dosarul ședinței extraordinare a Consiliului Local al municipiului Turda, din data de 20.03.2013. aceasta a avut caracter extraordinar și a avut ca obiect dezbaterea și aprobarea a două proiecte de hotărâre inițiate de către contestator și care nu aveau ca obiect și nici legătură cu desemnarea membrilor în consiliile de administrație la S.C. Domeniul Public Turda S.A. și S.C. C. S.A. Aceste două proiecte însoțite de ordinea de zi au fost puse la dispoziția consilierilor cu 3 zile înainte de ședința extraordinară în cauză, conform art. 40 alin. G) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 cu modificările și completările ulterioare. Proiectele de hotărâre privind numirile în Consiliile de administrație la S.C. Domeniul Public Turda S.A. și S.C. C. S.A. au fost introduse ad-hoc pe ordinea de zi. fără a fi puse la dispoziția consilierilor cu cel puțin 3 zile înainte de ședința extraordinară, potrivit prevederilor legii menționate mai sus.

Nu in ultimul rând, tot referitor la aspectul votării ordinii de zi, menționează faptul ca în cauză, conduita impusa de legiuitor, atât prin Legea nr. 215/2001 cat și prin Legea nr. 393/2004 se referea la interdicția de a lua parte la deliberarea și adoptarea hotărârilor a consilierului local care are un interes patrimonial in problema supusa dezbaterilor

In mod cu totul eronat instanța de recurs a intrat in analiza oportunității suplimentarii ordinii de zi a ședinței CL Turda din 20.03.2013, procedând la analiza oportunității suplimentarii ordinii de zi a unei ședințe de CL extraordinare, atât timp cat aceasta nu a fost investita cu un astfel de petit, prin recursul formulat de către recurenta ANI;

Instanța de recurs s-a aflat intr-o grava eroare materială la momentul in care a reținut ca din cuprinsul P-V al ședinței extraordinare a CL Turda din 20.03.2013 contestatorul nu ar fi procedat conform prevederilor legale, in sensul ca s-a rezumat la a nu vota, când din cuprinsul procesului-verbal al ședinței extraordinare a CL Turda din 20.03.2013 rezulta ca "Dl. consilier A. declara, conform art. 46 din Legea nr. 215/2001, ca se va abține de la vot, in sensul ca nu va primi buletin de vot și nu va participa Ia vot".

In ceea ce privește susținerile instanței cum ca reclamantul ar fi avut obligația de a parași sala de ședințe in momentul in care s-a ajuns la deliberarea și votarea proiectului de hotărâre cu nr. 58/2013 a CL Turda, acestea nu au nici un fundament legal, neexistând nici un text de lege care sa-i impună o astfel de conduita, astfel ca instanța de recurs a adăugat la lege, fiind din nou in eroare.

In mod cu totul eronat instanța de recurs retine faptul ca reclamantul ar fi semnat expunere de motive și proiectul de hotărâre nr. 58/2013, făcând referire la dosarul fondului, întrucât in mod corect instanța de fond a apreciat faptul că, analizând documentația depusă la dosarul cauzei, nu s-a probat împrejurarea că reclamantul ar fi participat la elaborarea proiectului de hotărâre privind alegerea tatălui său și ar fi semnat expunerea de motive a acestui proiect de hotărâre.

Contestatorul arată că instanța de recurs, deși instanța invoca Decizia nr. 951/25.06.2009 a Curții Constituționale, decizie in cuprinsul căreia se explica rațiunea legiuitorului de a institui conflictul de interese ce intra sub incidența Legii nr. 161/2003 și anume" eliminarea subiectivismului și interesului particular ori de grup" in cadrul forurilor decizionale ale autorităților publice, tocmai aceasta nu o aplică.

În fine, contestatorul menționează că deși Ordonanța de clasare din 25.08.2014 emisa in dosar nr. x a DNA-Serviciul Teritorial Cluj dispusa de organele de cercetare penala pentru motivul ca nu exista fapta, nu are autoritate de lucru judecat in contencios administrativ, aceasta soluție a fost pronunțata după audiere de martori, martori care sunt colegii săi in Consiliul Local al Municipiului Turda, și de la alte partide care însa au declarat ca nu i-a influențat și nici nu s-au simțit influențați de prezenta sa in Consiliul Local cu ocazia adoptării HCL58/2013 a CJL Turda.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Examinând contestația în anulare în raport cu decizia atacată și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că este nefondată.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte apreciază că susținerile intimatei cu privire la neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale contestației în anulare reprezintă apărări formulate pe fondul contestației, motiv pentru care, aceste susțineri vor fi analizate în cadrul examinării cerințelor impuse de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. Contestatorul invocă eroarea materială în dezlegarea dată recursului, încadrabile în prevederile legale menționate de contestator. Rezultă că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare.

Înalta Curte analizând contestația în anulare, în raport cu motivele invocate și cu dispozițiile procedurale aplicabile, o va respinge pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare și nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greșite din cauza unor inadvertențe de ordin formal.

Ea poate fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 503 din C. proc. civ.: (...)

(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

Așadar, reglementând contestația în anulare specială, art. 503 din C. proc. civ. precizează că pot constitui obiect al acesteia hotărârile instanțelor de recurs când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen, alături de alte motive expres și limitativ prevăzute de lege, textul care o reglementează fiind de strictă interpretare.

Cu privire la ipoteza prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., aceasta se referă la săvârșirea unei erori materiale, în sensul de greșeală de natură procedurală constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale, cum ar fi respingerea recursului în mod greșit ca netimbrat, ca tardiv sau ca introdus de o persoană fără calitate, mențiuni greșite referitoare la incidente procedurale, pronunțarea asupra altei hotărâri decât cea recurată, elemente pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor și care au determinat soluția pronunțată, iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale.

În orice caz, contestația în anulare nu vizează stabilirea eronată a situației de fapt în urma aprecierii probelor și nici modul cum instanța a înțeles să interpreteze prevederile legale, situație în care, dacă s-ar admite o astfel de interpretare, s-ar ajunge pe o cale ocolită la judecarea încă o dată a aceluiași recurs, ceea ce nu este admisibil.

Astfel, Înalta Curte constată că sunt nefondate susținerile contestatorului în sensul că instanța de recurs a pronunțat decizia în urma unei erori materiale, în realitate din motivarea contestației în anulare, reiese că în cauză, contestatorul urmărește reanalizarea probelor existente la dosar din perspectiva prevederilor legale privind incompatibilitățile, ceea ce nu este posibil prin exercitarea unei căi de atac în retractare.

Prin cererea sa, contestatorul critică soluția instanței de recurs, care a realizat o analiză proprie a materialului probator, prin prisma prevederilor aplicabile și a motivelor de recurs. Astfel, contestatorul formulează apărări de fond, interpretări alea actelor normative aplicabile în cauză.

Înalta Curte apreciază că susținerile contestatorului referitoare la greșita concluzie a instanței de recurs asupra existenței conflictului de interese reprezintă critici la adresa deciziei care nu pot fi formulate pe calea de atac extraordinară de contestației în anulare .

Înalta Curte constată că, prin criticile formulate, contestatorul tinde, în realitate, la o nouă apreciere cu privire la fondul cauzei, care, în actuala fază procesuală, în sensul celor reținute și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ar aduce atingere principiului res judicata a cărui respectare impune ca exercitarea unei asemenea căi de atac (contestația în anulare de față) să nu presupună o nouă judecare a cauzei.

Ca atare, motivul contestației în anulare în sensul că dezlegarea dată de instanța de recurs prin Decizia nr. 2846 din 26 octombrie 2016 este rezultatul unei erori materiale nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

În realitate, ceea ce urmărește contestatorul prin exercitarea căii de atac extraordinare de retractare de față este tocmai repunerea în discuție a soluției adoptate, ceea ce are semnificația unui recurs la recurs.

Aceste erori invocate de contestator nu pot forma obiectul remedierii pe calea contestației în anulare pentru că exced voinței legiuitorului, exced prevederilor art. 503 C. proc. civ., care a conceput contestația în anulare ca pe o cale extraordinară de atac, de retractare și nu de reformare.

Conchizând, Înalta Curte reține că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, doar erorile de fapt care nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de la principiul securității juridice, pe motiv că nu a fost posibilă îndreptarea lor prin exercitarea căilor ordinare de atac (concluzie afirmată, de exemplu, în: Mitrea c România/2008, D. c România/2009).

În lipsa unei circumstanțe substanțiale și imperative de natură să justifice redeschiderea procesului judecat irevocabil, prezenta contestație în anulare nu poate fi admisă, în contextul în care chestiunea invocată a fost analizată de instanța de recurs.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile contestatorului sunt nefondate și nu pot fi primite, iar instanța de recurs a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Temeiul legal al soluție adoptate

Având în vedere considerentele expuse și ținând seama de prevederile art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca fiind nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 2846 din 26 octombrie 2016 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 noiembrie 2017.