ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3427/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Comuna Godeanu a investit instanța cu o cerere de suspendare a executării actului administrativ reprezentat de procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub numărul x/02.11.2015, temeiul de drept al cererii de suspendare fiind reglementat de disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin precizarea la acțiune depusă la data de 27.01.2016, reclamanta a indicat temeiul de drept al cererii de suspendare ca fiind disp. art. 15 din Legea nr. 554/2004, solicitând suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea Deciziei nr. 48854/29.12.2015 de soluționare a contestației formulată în procedura administrativă, precum și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub numărul x/02.11.2015.

Prin încheierea din 15 ianuarie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal s-a stabilit în sarcina reclamantei Comuna Godeanu, obligația de a depune la Trezoreria Statului, la A. S.A. sau la orice altă instituție de credit care efectuează astfel de operațiuni, în numerar, cauțiunea în cuantum de 20000 RON în termen de 5 zile de la data comunicării prezentei încheieri.

Prin sentința nr. 62 din 12 februarie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta Comuna Godeanu, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA PENTRU FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE, astfel cum a fost precizată, având în vedere neîndeplinirea obligației de achitare a cauțiunii stabilite de instanță.

Împotriva sentinței nr. 62 din 12 februarie 2016 și a încheierii din 15 ianuarie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Comuna Godeanu a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 50 alin. (7), (8) și (9) din O.U.G. nr. 66/2011 raportat la dispozițiile art. art. 43 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 coroborate cu dispozițiile art. 7 din O.U.G. nr. 22/2002.

In drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea atât a încheierii din 15 ianuarie 2016, cât și a sentinței nr. 62 din 12 februarie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru ca aceasta să se pronunțe asupra cererii de suspendare a actelor administrative contestate.

În esență, recurenta a susținut că sentința și încheierea recurate sunt nelegale, fiind pronunțate cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 50 alin. (7), (8) și (9) din O.U.G. nr. 66/2011 raportat la dispozițiile art. 43 lita din O.U.G. nr. 66/2011 coroborate cu dispozițiile art. 7 din O.G. nr. 22/2002.

Astfel recurenta arătat că potrivit art. 7 din O.G. nr. 22/2002, în cauză nu se impunea obligarea sa la plata cauțiunii, Comuna Godeanu fiind scutită de plata cauțiunii prevăzută de art. 50 alin. (9) din O.U.G. nr. 66/2011, pe cale de consecință, în mod greșit a fost respinsă cererea de suspendare a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 02.11.2015.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 martie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 15 iunie 2017 completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data 7 noiembrie 2017, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința recurată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, circumscrise motivelor de nelegalitate invocate de recurentă, față de prevederile legale aplicabile dar și de apărările intimatei-pârâte, Înalta Curte constată că nu subzistă motive de casare a hotărârii primei instanțe, în considerarea celor în continuare arătate.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cu o cerere de suspendare a executării actului administrativ reprezentat de procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub numărul x/02.11.2015, temeiul de drept al cererii de suspendare fiind reglementat de disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar prin precizarea la acțiune depusă la data de 27.01.2016, reclamanta a indicat temeiul de drept al cererii de suspendare ca fiind disp. art. 15 din Legea nr. 554/2004, solicitând suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea Deciziei nr. 48854/29.12.2015 de soluționare a contestației formulată în procedura administrativă, precum și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub numărul x/02.11.2015.

Prin încheierea din 15 ianuarie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal s-a stabilit în sarcina reclamantei Comuna Godeanu, obligația de a depune la Trezoreria Statului, la A. S.A. sau la orice altă instituție de credit care efectuează astfel de operațiuni, în numerar, cauțiunea în cuantum de 20000 RON în termen de 5 zile.

Întrucât reclamanta nu a depus dovada achitării cauțiunii, instanța de fond a respins cererea de suspendare, soluție împărtășită și de instanța de control judiciar.

Astfel, Înalta Curte reține că pentru a fi dispusă suspendarea executării actului administrativ, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții, respectiv existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente și o a treia, de ordin procedural, și anume condiția ca reclamantul să facă dovada sesizării în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul.

Potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Se reține că potrivit dispozițiilor art. 50 alin. (7) din Ordonanța de Urgență nr. 66 din 29 iunie 2011, introducerea contestației pe calea administrativă nu suspendă executarea titlului de creanță, iar alin. (8) menționează că prevederile alin. (7) nu aduc atingere dreptului contestatarului sau al împuternicitului acestuia de a cere suspendarea executării titlului de creanță, în temeiul Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Având în vedere dispozițiile art. 50 alin. (9) din Ordonanța de Urgență nr. 66 din 29 iunie 2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, potrivit cărora instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate; înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a stabilit în sarcina reclamantei Comuna Godeanu, prin încheierea de ședință din 15 ianuarie 2016, obligația de a depune cauțiunea în cuantum de 20000 RON.

Susținerile recurentei potrivit cărora, potrivit art. art. 7 din O.G. nr. 22/2002, în cauză nu se impunea obligarea sa la plata cauțiunii, Comuna Godeanu fiind scutită de plata cauțiunii prevăzută de art. 50 alin. (9) din O.U.G. nr. 66/2011, sunt neîntemeiate.

Potrivit dispozițiilor art. 7 din O.G. nr. 22/2002 " cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituțiile și autoritățile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru, timbru judiciar și a sumelor stabilite cu titlu de cauțiune".

Înalta Curte constată, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, că obiectul cauzei este reprezentat de cererea de suspendare a unui titlu emis în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, prin urmare în cauză sunt aplicabile dispozițiile legii speciale cu privire la cauțiune, nefiind incidente prevederile art. 7 din O.G. nr. 22/2002.

În raport cu dispozițiile legale anterior menționate și prin prisma actelor dosarului, Înalta Curte constată că în mod corect a soluționat instanța de fond cererea formulată de reclamantă, astfel că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

În consecință, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar și susținerile părților, apreciind că soluția instanței de fond nu a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Comuna Godeanu împotriva încheierii din 15 ianuarie 2016 și a sentinței nr. 62 din 12 februarie 2016 ale Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 noiembrie 2017.