ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2683/2018

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal la data de 12 ianuarie 2018, reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar - consorțiu format din CII B. și CII C., în contradictoriu cu pârâtele Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Brașov și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, a solicitat:

- anularea actului administrativ fiscal nr. x/22.11.2017, prin care a fost respinsă contestația înregistrată sub nr. x/2017, formulată împotriva actului administrativ fiscal nr. x/06.11.2017, emis de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Brașov Compartimentul Procedură Insolvențe și Lichidări;

- obligarea pârâtelor la aplicarea dispozițiilor art. 167 și următoarele din Codul de procedură fiscală, în sensul compensării sumei datorate bugetului consolidat al statutului în cuantum de 1.316.784 RON, din suma de 3.603.991,05 RON fără TVA, reprezentând suma datorată de către UAT Comuna Prejmer, în baza sentinței civile nr. 1402/CA/30.12.2016, pronunțată de Tribunalul Brașov;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 55 din 22 martie 2018, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În argumentarea soluției astfel dispuse, Curtea a reținut că obiectul dedus judecății îl reprezintă refuzul nejustificat al pârâtei de a soluționa o cerere referitoare la un drept al reclamantei. Actul contestat, respectiv răspunsul la solicitarea reclamantei, formulată prin adresa nr. x/2017, nu este un titlu de creanță, prin acesta nefiind stabilite obligații fiscale.

În concluzie, competența de soluționare a cauzei se stabilește, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în funcție de rangul autorității emitente a actului, care este o autoritate publică locală, competența revenind tribunalului și nu curții de apel.

2.2. Prin sentința civilă nr. 756/CA din 21 mai 2018, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că obiectul contestației reclamantei vizează refuzul organului fiscal de a compensa suma datorată bugetului consolidat al statutului, în cuantum de 1.316.784 RON, din suma de 3.603.991,05 RON fără TVA, reprezentând suma pe care UAT Comuna Prejmer trebuie să o plătească reclamantei în baza unei hotărâri judecătorești.

În raport de dispozițiile art. 268 și următoarele din Codul de procedură fiscală, Tribunalul Brașov a calificat litigiul dedus judecății ca fiind de natura contenciosului administrativ și fiscal și a concluzionat că, aplicând criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei revine curții de apel.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, având în vedere următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. S.R.L. a contestat refuzul nejustificat al organului fiscal, exprimat în cuprinsul adresei nr. x/2017, menținută prin adresa de soluționare a contestației emise sub nr. x/2017, de a compensa suma datorată de reclamantă bugetului consolidat al statutului, în cuantum de 1.316.784 RON, din suma de 3.603.991,05 RON fără TVA, pe care UAT Comuna Prejmer a fost obligată să o achite reclamantei în temeiul sentinței civile nr. 1402/CA din 30 decembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Dispozițiile art. 10 alin. (1) din legea nr. 554/2004 instituie două criterii de determinare a competenței instanței de fond, respectiv criteriul valoric și criteriul rangului autorității emitente în cadrul sistemului administrativ.

Problema care a generat conflictul de competența între cele două instanțe privește prevalența unuia dintre cele două criterii, pornind de la analiza conținutului actului contestat. Astfel, Curtea de Apel Brașov a apreciat că actul contestat, respectiv refuzul nejustificat al pârâtei, nu are caracter fiscal, criteriul de stabilire a competenței fiind cel al rangului autorității emitente.

Pe de altă parte, Tribunalul Brașov a apreciat că obiectul litigiului se circumscrie raporturilor juridice de drept fiscal, competența instanței de judecată fiind stabilită în raport de criteriul valorii creanței fiscale.

Înalta Curte apreciază că această din urmă instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin raportare la obiectul pretențiilor reclamantei.

Prin cererea înregistrată la Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Brașov sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. a solicitat aplicarea compensării fiscale reglementată de dispozițiile art. 167 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora:

"Prin compensare se sting creanțele statului sau unităților administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanțele debitorului reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plată de la buget, până la concurența celei mai mici sume, când ambele părți dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât și pe cea de debitor, cu condiția ca respectivele creanțe să fie administrate de aceeași autoritate publică, inclusiv unitățile subordonate acesteia."

Această cerere a fost respinsă de organul fiscal, prin adresa nr. x/2017. Împotriva refuzului de compensare, reclamanta a formulat contestație, în temeiul art. 268 Codul de procedură fiscală, înregistrată la organul fiscal sub nr. x/2017.

Prin adresa emisă sub nr. x/2017, organul fiscal competent să soluționeze contestația a comunicat că, în opinia sa, adresa nr. x/2017 nu întrunește cerințele unui act administrativ fiscal, nefiind incidente prevederile art. 46 alin. (2) și art. 268 Codul de procedură fiscală și că își menține punctul de vedere exprimat prin adresa nr. x/2017. Acest punct de vedere a fost reiterat în fața instanței de fond, pârâtele susținând, prin întâmpinare, caracterul pur administrativ al acestor adrese, care nu stabilesc obligații fiscale și nu privesc taxe și impozite sau contribuții, opinie la care a achiesat Curtea de Apel Brașov.

Înalta Curte reține că, deși în cauză a fost relevat un diferend privitor la caracterul de acte administrativ-fiscale al adreselor de răspuns emise de organul fiscal, acest aspect nu are relevanță în stabilirea instanței competente să judece litigiul.

Într-adevăr, potrivit art. 167 alin. (8) din Codul de procedură fiscală, organul fiscal emite decizii privitoare la cererea de compensare solicitată de debitor, care pot fi contestate în condițiile art. 268 Codul de procedură fiscală:

"Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit prezentului titlu. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal."

Împrejurarea că, în litigiul de față, organul fiscal și-a exprimat refuzul compensării prin intermediul unor adrese de răspuns și nu a unor decizii de admitere/respingere a compensării, urmează a fi avută în vedere și analizată de instanța de fond, însă nu poate schimba natura litigiului, de contencios administrativ și fiscal și nici fundamentul raporturilor juridice fiscale dintre părți. Reclamanta a solicitat compensarea unor creanțe fiscale, cerere față de care organul fiscal și-a manifestat refuzul expres de compensare, astfel încât, din punct de vedere procedural, analizarea legalității acestui refuz se circumscrie contestării actelor administrative "care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora", în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, întrucât litigiul privește modalitatea de stingere a unor creanțe fiscale, în cauza de față este aplicabil criteriul valoric de stabilire a competenței instanței de judecată, prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și, având în vedere că refuzul organului fiscal privește compensarea sumei de 1.316.784 RON, superioară pragului de 1.000.000 RON, competența revine curții de apel.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în condițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar - consorțiu format din CII B. și CII C. și pe pârâtele Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Brașov și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, în favoarea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 iunie 2018.