ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1394/2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată introdusă pe rolul Curții de Apel Brașov la data de 19 ianuarie 2017 sub nr. de mai sus, formulată și precizată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Prejmer prin Primar s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/02 iunie 2016, a Deciziei nr. 62853 din 21 iulie 2016 de soluționare a contestației împotriva Notei de constatare susmenționată, emise de pârât precum și obligarea acestuia din urmă la plata către reclamantă a sumei de 5.742.723,98 RON reprezentând c/val. corecției financiare aplicată U.A.T. Comuna Prejmer.

Prin Sentința nr. 183 din 23 noiembrie 2017, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele:

- a admis cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și precizată de reclamanta U.A.T. Comuna Prejmer - prin Primar - în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene și în consecință:

- a anulat Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/02 iunie 2016 și Decizia nr. 62853 din 21 iulie 2016 de soluționare a contestației împotriva Notei de constatare susmenționată, emise de pârât;

- a obligat pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene la plata către reclamanta U.A.T. Comuna Prejmer a sumei de 5.742.723,98 RON reprezentând c/val. corecției financiare aplicată reclamantei.

Împotriva Sentinței civile nr. 183 din 23 noiembrie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene- succesor în drepturi și obligații al Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte o va admite, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - succesor în drepturi și obligații al Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, prin raportare la dispozițiile legale enunțate, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care pârâtul își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță.

Astfel deși există formal o declarație de recurs, nu se indică explicit, raportat la textul invocat - art. 488 pct. 8 C. proc. civ., care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanței de fond fiind astfel imposibil de realizat.

Exprimarea nemulțumirii față de soluția pronunțată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie și prin prisma dispozițiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., nu poate echivala cu motivarea cererii de recurs.

Trebuie notat că în declarația scrisă, de recurs, înregistrată la dosar, o parte din critici se referă la un alt dosar, restul criticilor fiind de ordin general.

Recurentul critică sentința instanței de fond, fără însă să evidențieze care sunt motivele concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în unul din motivele limitativ și expres prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ. chiar dacă această normă a fost invocată expres de recurent.

Așa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenței actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere la apărările de la fond, deoarece, fiind întocmite anterior pronunțării hotărârii atacate, ele reprezintă poziția părții față de drepturile și obligațiile în discuție, iar nu critici aduse unei hotărâri, care nu fusese încă pronunțată.

Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale, ci condiția legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor și raționamentelor pe care se bazează.

În cauză, recurentul nu formulează nici o critică concretă de nelegalitate în privința motivării reținute din această perspectivă, așa cum s-a statuat în precedent, recursul declarat în cauză este inform din punct de vedere procedural și ca atare nu satisface exigențele pentru validarea sa, sens în care în temeiul dispozițiilor legale mai sus evidențiate se va constata nulitatea acestuia.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 487 și art. 489 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va constata nulitatea recursului formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - succesor în drepturi și obligații al Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene împotriva Sentinței nr. 183/2017 din 23 noiembrie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 martie 2020.

GGC - CL