ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 116/2019

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, să se dispună anularea parțială a Deciziei de soluționare a contestației nr. 1486/05.10.2017 și, pe cale de consecință, anularea parțială a Decizia de impunere nr. 133/26.03.2013, emisă pentru o creanță în sumă de 1.074.999 RON, reprezentând TVA și accesorii, prin deducerea din debitul inițial a sumei de 133.081 RON reprezentând TVA, sumă achitată și necontestată în cauză.

2.1. Prin Sentința nr. 1124/26.09.2018, Tribunalul Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că actul administrativ contestat este reprezentat de Decizia de soluționare a contestației nr. 1486/05.10.2017 privind Decizia de impunere nr. 133/26.03.2013 emisă pentru o creanță în sumă de 1.074.999 RON.

Deși reclamanta a achitat o parte din sumă, aceasta nu are repercursiuni asupra obiectului acțiunii care este reprezentat de anularea unei decizii administrative.

2.2. Prin încheierea din 21 noiembrie 2018, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția contencios administrativ și fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Brașov a reținut că reclamanta a indicat în cererea de chemare în judecată că solicită anularea parțială a actelor fiscale deduse judecății, în sensul că suma de 133.081 RON reprezentând TVA nu este contestată, fiind achitată anterior formulării cererii de chemare în judecată.

Reținând că, în cazul în care persoana vătămată nu contestă în întregime obligația stabilită prin actul administrativ atacat, pragul valoric instituit de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 are în vedere numai suma în litigiu (suma contestată), față de precizarea făcută de reclamantă în legătură cu cuantumul sumei contestate, curtea de apel a apreciat că revine tribunalului competența de soluționare a cauzei, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Verificând mai întâi regularitatea învestirii sale cu conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că este competentă să îl soluționeze, în temeiul art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., în calitate de instanță ierarhic superioară instanțelor aflate în conflict.

Problema ce se impune a fi lămurită în vederea stabilirii instanței competente material să soluționeze cauza, vizează cuantumul sumei pe care reclamanta înțelege să o conteste.

Așa cum rezultă din petitul și motivarea acțiunii, reclamanta a solicitat anularea parțială a Deciziei de soluționare a contestației nr. 1486/05.10.2017 și, pe cale de consecință, anularea parțială a Deciziei de impunere nr. 133/26.03.2013 emisă pentru o creanță fiscală în sumă de 1.074.999 RON, reprezentând TVA și accesorii, în sensul că suma de 133.081 RON reprezentând TVA nu este contestată, fiind achitată anterior formulării cererii de chemare în judecată.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data formulării acțiunii, potrivit cărora:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, criteriul valoric este aplicabil în cauzele "care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora" (contenciosul fiscal), delimitând competența materială a tribunalului și a curții de apel în funcție de suma în litigiu.

După cum bine a arătat judecătorul de la Curtea de Apel Brașov, în cazul în care persoana care se consideră vătămată nu contestă în întregime obligația stabilită prin actul administrativ atacat, pragul valoric are în vedere numai suma în litigiu (suma contestată), iar nu cuantumul integral al taxelor și impozitelor, contribuțiilor, datoriilor vamale și obligațiilor accesorii stabilite prin actul respectiv.

Cum în speță dedusă judecății, cuantumul sumei contestate se situează sub pragul valoric de 1.000.000 RON, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, potrivit art. 10 alin. (1) teza I și alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. SRL și pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov în favoarea Tribunalului Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CL