ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2561/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, contestatoarea A. a formulat contestație în anulare împotriva încheierii de ședință din data de 29 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean De Poliție Prahova.

Prin încheierea de ședință din data de 17 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în baza dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din Noul C. proc. civ., a fost suspendată judecata contestației în anulare formulată de contestatoarea A., împotriva încheierii de ședință din data de 29 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Prahova, pentru lipsa părților.

La data de 30 martie 2016, contestatoarea A. a depus la dosar o cerere, prin care a solicitat repunerea cauzei pe rol.

Ulterior, la data de 31 martie 2016, intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Prahova, prin cererea adresată instanței a solicitat, de asemenea, repunerea cauzei pe rol.

Prin decizia civilă nr. 102 din data de 16.06.2016 Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția netimbrării cererilor de repunere pe rol, invocată din oficiu, constatând nule cererile de repunere pe rol formulate de contestatoarea A. și de intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Prahova, în cauza având ca obiect contestația în anulare declarată împotriva încheierii de ședință din data de 29 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014.

Împotriva deciziei civile nr. 102 din data de 16.06.2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, contestatoarea A., a formulat recurs, din cuprinsul căruia nu se pot desprinde motivele de fapt și de drept pe care partea își întemeiază cererea.

La data de 10.09.2016 s-a depus la dosar întâmpinare de către intimatul - pârât Inspectoratul Județean de Poliție Prahova, în cuprinsul căreia a invocat, în principal, excepția nulității recursului, raportat la dispozițiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., autoritatea apreciind, în susținerea excepției, că nu a fost identificat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a constatat că recursul nu îndeplinește cerințele de prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că nu s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de RON, conform art. 25 alin. (1) lit. c din O.U.G. nr. 80/2013.

În cuprinsul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-raportor a constatat că recurenta datorează taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de RON, și nu de 100 de RON, cum din eroare s-a stabilit.

Totodată, s-a apreciat că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d C. proc. civ., recursul nefiind încadrat de recurentă în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Raportul a fost analizat în completul filtru și a fost comunicat părților potrivit încheierii de ședință din data de 6 decembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Se constată de asemenea, că prin încheierea din data de 18 octombrie 2016, Înalta Curte a respins cererea de ajutor public judiciar formulată de recurentă.

II. Considerentele și soluția completului de filtru cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a recursului

Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că obligația achitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac promovate i-a fost adusă la cunoștință recurentei în etapa de verificare/regularizare a cererii de recurs.

Astfel, prin adresa din data de 22 august 2016, comunicată recurentei la data de 26 august 2016 (potrivit dovezii de înștiințare aflată la dosar recurs), a fost adusă la cunoștința acesteia obligația de a achita 100 RON taxă judiciară de timbru.

Prin încheierea din data de 18 octombrie 2016, Înalta Curte a respins cererea de ajutor public judiciar formulată de recurentă sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru.

Încheierea a fost comunicată recurentei la data de 9 noiembrie 2016, potrivit dovezii de înștiințare aflată la dosar.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, comunicat recurentei la 14 decembrie 2016 (potrivit dovezii de înștiințare aflată la dosar recurs) a fost adusă la cunoștința acesteia obligația de a achita 20 RON taxă judiciară de timbru, potrivit art. 25 alin. (1) lit. c din O.U.G. nr. 80/2013.

Potrivit dispozițiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, art. 197 C. proc. civ. statuează că în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează acesteia, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrag anularea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac în condițiile legii, iar dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc faptul că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, potrivit alin. (3) această cerință fiind prevăzută sub sancțiunea nulității.

Având în vedere faptul că recurenta nu a îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru, Înalta Curte va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. și, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul ca netimbrat.

Totodată, vor fi avute în vedere și prevederile art. 486 alin. (1) lit. d și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul formulat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamanta își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În condițiile în care dezvoltarea motivelor de recurs nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această nelegalitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea căii de atac, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Completul de filtru, în temeiul art. 493 alin. (5) coroborat cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., republicat, va anula recursul, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 102 din 16.06.2016 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 septembrie 2017.