ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2561/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2561/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii deduse judecății
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, petenta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, Regiunea Nord Est, anularea Procesului-verbal de contravenție Seria nr. x/3.02.2017, prin care a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 50 alin. (1) lit. a din O.G. nr. 21/1992.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința nr. 15669 din 15 decembrie 2017, Judecătoria Iași a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei Sibiu, reținând că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, care stabilesc o competență teritorială absolută, de la care părțile nu pot deroga și care aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Astfel, s-a reținut că transportul coletului expediat a respectat cerințele de siguranță până la intrarea în depozitul Sibiu, intimatul invocând procesarea deficitară în punctul de lucru B., situație față de care sunt răspunzători angajații din acea unitate.
Așa fiind, a apreciat că nu se poate susține săvârșirea unei contravenții în punctul de lucru C., care să atragă competența instanței sesizate inițial.
2.2. Judecătoria Sibiu, prin sentința civilă nr. 1674 din 30 martie 2018, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași și, constatând existența unui conflict negativ de competență, a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut că presupusa faptă a fost săvârșită pe raza Municipiului Iași, deoarece coletul a fost depus la Iași și s-a pierdut până la destinatarul din Oradea.
Astfel, s-a apreciat că întrucât nu s-a stabilit cu exactitate că acesta s-a pierdut la punctul de lucru din Sibiu, în cazul contractului de transport este competentă teritorial instanța locului de plecare sau de sosire, așa încât în mod corect plângerea a fost înregistrată la Judecătoria Iași.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Argumente de fapt și de drept relevante
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Conform art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită fapta.
Petenta S.C. A. S.R.L. a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 7 lit. c prima liniuță din O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, conform căreia, prestatorii de servicii au obligația să folosească, în cadrul serviciilor prestate, numai produse și proceduri sigure și, după caz, dacă actele normative în vigoare prevăd acestea, să fie testate și/sau certificate și să anunțe imediat existența pe piață a oricărui produs despre care au cunoștință că este periculos.
Art. 62 din O.G. nr. 21/1992 dispune că prevederile ordonanței se completează cu dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
Așadar, pentru a se stabili instanța competentă teritorial să soluționeze plângerea contravențională este necesar să se stabilească locul săvârșirii contravenției.
Se reține că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost încheiat de Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Nord-Est Iași, urmare a unei sesizări primite de la o persoană fizică, care a reclamant că a depus în data de 19.12.2016 la punctul de lucru al petentei din Iași, un colet ce trebuia să ajungă la o adresă din Oradea, însă acesta nu a mai ajuns la destinație.
Din verificările făcute, s-a constatat sosirea pachetului în depozitul petentei din Sibiu, însă din acel moment acesta nu a mai putut fi localizat, astfel că agentul constatator a considerat că petenta nu și-a îndeplinit obligațiile de a folosi proceduri sigure în vederea transmiterii coletului.
Prima instanță sesizată, Judecătoria Iași, a considerat că locul săvârșirii contravenției nu este punctul de lucru din Iași, deoarece aici s-au respectat procedurile, până în momentul ajungerii colegului la punctul de lucru din Sibiu.
Judecătoria Sibiu, a doua instanță sesizată prin declinarea competenței, susține că nu s-a stabilit cu exactitate pierderea coletului la punctul de lucru din Sibiu, iar în cazul contractului de transport este competentă teritorial instanța dosarului de plecare sau de sosire și, prin urmare, Judecătoria Iași este instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională.
Din actele dosarului rezultă în mod cert că pierderea coletului a avut loc în punctul de lucru din Sibiu, potrivit adresei nr. x/2017 emisă de petentă.
Dispozițiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 impun obligația stabilirii locului săvârșirii contravenției.
Obligația legală existentă în sarcina prestatorilor de servicii de a folosi în cadrul serviciilor prestate numai proceduri sigure este o obligație permanentă, însă contravenția prev. de art. 7 lit. c prima liniuță din O.G. nr. 21/1992 presupune neîndeplinirea obligației.
Neîndeplinirea obligației a avut loc în depozitul de la punctul de lucru din Sibiu, acesta fiind locul săvârșirii contravenției.
Competența teritorială a instanței de la locul de plecare sau de sosire, în cazul contractului de transport nu are relevanță în cazul stabiliri locului săvârșirii faptei contravențională, din moment ce acesta a fost precis identificat, așa cum o cer dispozițiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Prin urmare, Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), 134 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.
Temeiul legal al regulatorului de competență
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4)din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu intimata Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, Regiunea Nord Est, în favoarea Judecătoriei Sibiu.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 iunie 2018.