ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3894/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea, la data de 20 iulie 2018, petenta societatea A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor - Comisariatul Regional pentru pentru Protecția Consumatorilor Nord-Vest Cluj - Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Bihor, anularea Procesului-verbal de constatare a contravenției nr. x/938 din 9 iulie 2018. În subsidiar, a solicitat înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului.

Prin procesul-verbal contestat, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 5.000 RON, în baza art. 15 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 17 alin. (1) din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art. 4 alin. (1) lit. a) din aceeași lege. 1.2. Prin Sentința civilă nr. 6927 din 28 noiembrie 2018, Judecătoria Oradea a admis excepția necompetenței teritoriale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

A reținut instanța, în esență, că, potrivit art. 32 din O.G. nr. 2/2001, plângerea se depune la judecătoria în circumscripția căreia a fost săvârșită contravenția și că, în cauză, locul săvârșirii faptei nu este sediul societății petente, ci locul imobilului în legătură cu care societatea este acuzată că nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege și derivate din contractele de vânzare-cumpărare încheiate. Astfel, imobilul cu privire la care trebuiau efectuate reparații și prin omisiunea de a le efectua petenta ar fi vinovată de practici comerciale incorecte este în localitatea Florești, județul Cluj, în circumscripția teritorială a Judecătoriei Cluj-Napoca. 2. Hotărârea celei de-a doua instanțe 2.1.

Judecătoria Cluj-Napoca, prin Sentința civilă nr. 3629 din 10 mai 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Oradea. A reținut instanța că ceea ce i se impută petentei este un ansamblu de acțiuni și omisiuni care, împreună, ar constitui o practică comercială incorectă în înțelesul art. 4 și următoarele din Legea nr. 363/2007. Prin actul sancționator s-a reținut că petenta nu a remediat în niciun fel situația infiltrațiilor din imobile. Astfel, fapta contravențională nu se mărginește la omisiunea de a interveni și remedia deficiențele din imobilul situat în Florești, județul Cluj.

Contravenția constă în utilizarea de practici comerciale incorecte și s-ar putea săvârși numai la sediul principal al contravenientei, unde aceasta trebuie și poate să își desfășoare activitatea specifică de profesionist. 2.2. Constatând ivit conflict negativ de competență, în baza art. 134 raportat la art. 135 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia. 3. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență Înalta Curte constată că obiectul acțiunii îl constituie anularea procesului-verbal de constatare a contravenției nr. x/938 încheiat la data de 9 iulie 2018, prin care s-a reținut că societatea A. S.R.L.

a utilizat o practică comercială incorectă, contrară diligenței profesionale, prin aceea că în calitate de vânzător al unor imobile din comuna Florești, județul Cluj, către persoane fizice, nu a remediat viciul infiltrațiilor de apă în aceste imobile la sesizările făcute de dobânditori, fiind aplicată sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 5.000 RON pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 4 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 363/2007.

Înalta Curte reține că, potrivit prevederilor art. 16 din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, contravențiilor reglementate de acest act normativ le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare. Sub aspectul competenței teritoriale art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 dispune că plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită fapta. Prin urmare, pentru stabilirea instanței competente din punct de vedere teritorial este necesară identificarea circumstanțelor de loc ale săvârșirii contravenției concrete imputată petentei prin procesul-verbal contestat în prezenta cauză.

Sub acest aspect, este de observat că petentei i se reproșează o practică comercială incorectă, contrară diligenței profesionale, care în concret constă în neefectuarea lucrărilor de remediere a viciului infiltrațiilor în imobilele vândute, la solicitările repetate ale dobânditorilor acestora. Neîndeplinirea acestei pretinse obligații nu poate fi localizată la sediul petentei, ci la locul unde aceste prestații trebuiau îndeplinite, respectiv la imobilele vândute de petentă din comuna Florești, județul Cluj, în legătură cu care se reclamă viciile anterior amintite. Prin urmare, contravenția imputată petentei, în al cărui conținut intră neîndeplinirea obligațiilor imputate, este săvârșită în comuna Florești, județul Cluj, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Cluj-Napoca.

4. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Cu opinie majoritară Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta A. S.R.L. în contradictoriu cu intimata Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor CRPC Regiunea Cluj - Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Bihor în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 septembrie 2019.

OPINIE SEPARATĂ

Redactată în temeiul art. 398 alin. (2) C. proc. civ. Contrar opiniei majoritare, consider că locul săvârșirii contravenției, în sensul prevăzut de art. 32 alin. (1) din O.U.G. nr. 2/2001 este sediul contravenientului, iar instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională formulată, este Judecătoria Oradea.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, practicile comerciale reprezintă "orice acțiune, omisiune, comportament, demers sau prezentare comercială, inclusiv publicitate și comercializare, efectuate de un comerciant în legătură cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs consumatorilor". Art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 363/2007 definește diligența profesională ca fiind "competența și grija așteptate, în mod rezonabil, de un consumator din partea comercianților, în conformitate cu practicile corecte de piață și/sau cu principiul general al bunei-credințe, în domeniul de activitate al acestora". Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 363/2007, o practică comercială este incorectă dacă "este contrară cerințelor diligenței profesionale" și "deformează sau este susceptibilă să deformeze în mod esențial comportamentul economic al consumatorului mediu la care ajunge sau căreia i se adresează ori al membrului mediu al unui grup, atunci când o practică comercială este adresată unui grup de consumatori". Fapta contravențională imputată societății și care este contrară diligenței profesionale,

constă în omisiunea unei griji așteptate în mod rezonabil de către consumatori din partea comerciantului, în conformitate cu practicile corecte de piață și principiul general al bunei-credințe în domeniul de activitate al acestuia. Comportamentul operatorului economic prin folosirea de practici comerciale incorecte și încălcarea diligenței profesionale a avut loc ulterior depunerii reclamanților la ANPC, iar acesta s-a materializat în modul de implicare și gestionarea situației, prin promisiuni și angajamente neonorate în documentele încheiate. Fapta imputată o reprezintă modul de relaționare al societății cu consumatorii, promisiuni, angajamente, etc. și nu strict faptul că la apartamentele în discuție din blocul C2, județul Cluj, nu au fost remediate defecțiunile arătate de cei trei petiționari.

Remedierea/neremedierea deficiențelor reprezintă un efect al practicii comerciale pe care societatea a înțeles să o urmeze și nu fapta contravențională în concret. Nu trebuie confundată fapta contravențională (practici comerciale ilicite) cu descrierea faptei (modul de săvârșire a faptei contravenționale) și cu efectele/consecințele practicii incorecte (lipsa de remediere a unor defecțiuni). Dispozițiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, arată că plângerea contravențională se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. În speță, fapta contravențională ce constă în promisiuni/angajamente neonorate, adică o faptă omisivă, poate fi săvârșită numai la sediul societății, deoarece numai de aici pornește comportamentul și buna-credință a profesionistului, dar și comportamentul contrar, sancționat de dispozițiile Legii nr. 363/2007, comportament materializat prin încheierea anumitor acte juridice.

Prin urmare, consider, că în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Oradea, ca instanță a locului unde s-a săvârșit contravenția. GGC - MM