ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 09.01.2020

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

09.01.2020

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra apelului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 58/2019 din 20 iunie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția Penală în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 334 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 61 alin. (2) și alin. (4) lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 83 din C. pen. a stabilit în sarcina inculpatului A., cu antecedente penale, amenda penală în cuantum de 3.600 de RON, corespunzătoare unui număr de 180 de zile - amendă, valoarea unei zile - amendă fiind de 20 de RON, pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație sau conducere a unui vehicul neînmatriculat.

În baza art. 335 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 61 alin. (2) și alin. (4) lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 83 din C. pen. a stabilit în sarcina inculpatului A., pedeapsa amenzii penale în cuantum de 5.000 de RON, corespunzătoare unui număr de 250 de zile - amendă, valoarea unei zile - amendă fiind de 20 de RON, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat.

În baza art. 38 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. c) din C. pen. a stabilit în sarcina inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, aceea de 5.000 RON amendă penală, sporită cu 1/3 din cuantumul celeilalte pedepse, respectiv pedeapsa rezultantă a amenzii penale în cuantum de 6.200 RON.

În baza art. 83 alin. (1), (2) din C. pen. și art. 84 din C. pen. a amânat aplicarea pedepsei de 6.200 RON amendă penală, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen. a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență.

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) din C. pen. au fost comunicate Serviciului de Probațiune Sibiu.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 88 și art. 89 din C. pen., referitoare la cauzele de revocare și de anulare a amânării aplicării pedepsei.

În baza art. 90 alin. (1) din C. pen. s-a constatat că inculpatul nu este supus niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 274 din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. să plătească suma de 1.300 de RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că, prin Rechizitoriul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A., posesor al CI seria x nr. x eliberat de SPC Sibiu la data de 24 iulie 2013, studii superioare, avocat în cadrul Baroului Sibiu, căsătorit, are doi copii, are antecedente penale, pentru săvârșirea:

- infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. și

- infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. de art. 334 alin. (1) din C. pen., în condițiile art. 38 alin. (2) C. pen.

În actul de sesizare s-a reținut că, inculpatul A. are domiciliul în municipiul Sibiu, jud. Sibiu, are calitatea de avocat și este membru al Baroului Sibiu din 1 februarie 2009.

În după amiaza zilei de 12 noiembrie 2017, inculpatul A., deși avea permisul de conducere anulat din 17.03.2011 în timp ce se afla la domiciliul său s-a urcat la volanul autovehiculului marca x, care nu era înmatriculat în circulație, având montate plăcuțele cu numărul provizoriu HR 103 H, eliberate de autoritățile din Germania, expirate la 8 noiembrie 2017 și fiind însoțit de soția sa, martora B., a condus vehiculul pe drumurile publice din municipiul Sibiu și pe autostrada A 1.

În jurul orei 20:30, organele de cercetare penală ale poliției judiciare din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Biroul de Poliție Autostradă A1 Râmnicu Vâlcea - Deva aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu de supraveghere și control al traficului rutier pe A 1, la km 260, direcția de mers Sebeș - Sibiu au oprit în trafic, pentru control, autoturismul marca x având montate plăcuțele cu nr. de circulație provizoriu HR 103H, eliberat de către autoritățile germane, având valabilitatea pe fond roșu până la data de 8 noiembrie 2017, autoturismul fiind condus de către inculpatul A.

În urma verificărilor efectuate cu privire la situația juridică a permisului de conducere s-a constatat că inculpatul A. are permisul de conducere eliberat de autoritățile române anulat, astfel că nu avea dreptul de a conduce vehicule pe drumurile publice.

Fiind verificat vehiculul condus de către inculpatul A. în baza de date EUCARIS s-a stabilit faptul că acesta este radiat de către autoritățile germane la data de 8 noiembrie 2017.

Ulterior inculpatul A. a redobândit permisul de conducere a vehiculelor pe drumurile publice și a înmatriculat în circulație autoturismul marca x, dar nu în România ci în Germania.

Prin Ordonanța nr. 13/P/2018 din 25 ianuarie 2019 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus respingerea încheierii unui acord ca urmare a recunoașterii vinovăției, deoarece inițial inculpatul A. a solicitat încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției, cu motivarea că față de ansamblul probator de la dosar, cererea inculpatului, chiar legală fiind, nu este oportună încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției, având în vedere modul și împrejurările comiterii faptei penale, gravitatea faptei penale comise, antecedentele penale ale inculpatului A. și pericolul creat pentru pietoni și participanții la traficul rutier prin astfel de fapte, luând în considerare și traficul rutier din România și infrastructura din România.

Ulterior inculpatul A. a renunțat la cererea de încheiere unui acord de recunoaștere a vinovăției și a solicitat emiterea unei soluții de clasare și renunțare la urmărire penală, considerând-se nevinovat de comiterea vreunei infracțiuni, dar vinovăția inculpatului A. cu privire la săvârșirea celor două infracțiuni este dovedită în mod indubitabil, iar gravitatea faptelor penale este ridicată având modul și împrejurările în care au fost comise, ținând cont și de antecedentele penale ale inculpatului A. care în anul 2011 a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.

În drept, fapta inculpatului A. care la data de 12 noiembrie 2017 având permisul de conducere anulat din data de 17 martie 2011, a condus pe autostrada A 1 în direcția Sebeș - Sibiu autovehiculul marca x care nu era înmatriculat în circulație, având montate plăcuțe cu numărul provizoriu HR 103 H, eliberate de autoritățile din Germania, expirate la 8 noiembrie 2017 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. și ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat prev. de art. 334 alin. (1) din C. pen., în condițiile art. 38 alin. (2) din C. pen.

Situația de fapt expusă mai sus a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă:

- procesul-verbal încheiat de organele de poliție la data de 12 noiembrie 2017;

- declarația martorilor C. și B.;

- adresa Serviciului Rutier Sibiu nr. x din 7 decembrie 2017 - f. x;

- autorizație de circulație provizorie;

- extras EUCARIS;

- copii autorizații de circulație provizorie și carte de identitate autoturism;

- copie certificat înmatriculare;

- adresa Baroul Sibiu;

- adresa SPCRPCIV Alba nr. x din 15 iunie 2018 și înscrisurile atașate la dosarul privind obținerea permisului de conducere - f. x - 52;

- declarațiile inculpatului care a recunoscut comiterea faptei penale.

La data de 5 februarie 2019 s-a comunicat inculpatului A. rechizitoriul întocmit în cauză, i s-a adus la cunoștință faptul că poate formula cereri și excepții cu privire la legalitatea urmăririi penale în termen de 20 de zile de la data comunicării.

Termenul de 20 de zile a expirat, fără ca în acest interval să fi fost formulate cereri sau excepții din partea inculpatului.

Prin Încheierea penală nr. 15/2019 din data de 4 aprilie 2019, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Alba Iulia a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând, totodată, începerea judecății cu privire la inculpat.

În fața instanței de judecată inculpatul a avut o atitudine sinceră și a recunoscut săvârșirea faptei, astfel cum a fost ea descrisă în rechizitoriu, solicitând instanței de judecată aplicarea procedurii simplificate, în raport cu dispozițiile art. 374 alin. (4) din C. proc. pen.. La termenul de judecată din 5 iunie 2019 inculpatul a formulat cerere de judecare în procedură simplificată, cerere admisă de instanță.

Mijloacele de probă administrate în faza de cercetare judecătorească sunt:

- declarația inculpatului A.;

- înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

Din analiza materialului probator administrat în faza urmăririi penale și a declarației dată în instanță dar și a înscrisurilor depuse la dosar, curtea de apel a reținut ca stare de fapt împrejurarea că în după amiaza zilei de 12 noiembrie 2017, inculpatul A., deși avea permisul de conducere anulat din 17 martie 2011 în timp ce se afla la domiciliul său s-a urcat la volanul autovehiculului marca x, care nu era înmatriculat în circulație, având montate plăcuțele cu numărul provizoriu HR 103 H, eliberate de autoritățile din Germania, expirate la 8 noiembrie 2017 și fiind însoțit de soția sa, martora B., a condus vehiculul pe drumurile publice din municipiul Sibiu și pe autostrada A 1.

În jurul orei 20:30, organele de cercetare penală ale poliției judiciare din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Biroul de Poliție Autostradă A1 Râmnicu Vâlcea - Deva aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu de supraveghere și control al traficului rutier pe A 1, la km 260, direcția de mers Sebeș - Sibiu au oprit în trafic, pentru control, autoturismul marca x, având montate plăcuțele cu nr. de circulație provizoriu HR 103H, eliberat de către autoritățile germane, având valabilitatea pe fond roșu până la data de 8 noiembrie 2017, autoturismul fiind condus de către inculpatul A..

Fiind verificat vehiculul condus de către inculpatul A. în baza de date EUCARIS s-a stabilit faptul că acesta este radiat de către autoritățile germane la data de 8 noiembrie 2017.

Ulterior inculpatul A. a redobândit permisul de conducere a vehiculelor pe drumurile publice și a înmatriculat în circulație autoturismul marca x, dar nu în România ci în Germania.

În drept, fapta inculpatului A. care la data de 12 noiembrie 2017, având permisul de conducere anulat din data de 17 martie 2011, a condus pe autostrada A 1 în direcția Sebeș - Sibiu autovehiculul marca x care nu era înmatriculat în circulație, având montate plăcuțe cu numărul provizoriu HR 103 H, eliberate de autoritățile din Germania, expirate la 8 noiembrie 2017 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. și ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat prev. de art. 334 alin. (1) din C. pen., în condițiile art. 38 alin. (2) din C. pen.

Din perspectiva regimului sancționator reglementat de norma penală, raportat la circumstanțele particulare în care s-a manifestat inculpatul în data de 8 noiembrie 2017, vârsta acestuia și disponibilitatea manifestată de la începutul anchetei penale de a colabora cu autoritățile, comportamentul procesual constant și onest pe care l-a manifestat în tot cursul procedurilor judiciare, comportamentul rutier al acestuia relevat de registrul electronic de evidență auto accesat în raport de disp. art. 267 din C. proc. pen. dar și modul în care este caracterizat în documentele depuse la instanță, pe de o parte, și comportamentul profesional pe care l-a manifestat, curtea de apel a apreciat că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 83 din C. pen. pentru a dispune amânarea aplicării pedepsei, condițiile legale fiind îndeplinite pentru ambele infracțiuni reținute.

Astfel, s-a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 83 din C. pen., conform cărora se poate dispune amânarea aplicării pedepsei stabilindu-se un termen de supraveghere dacă sunt întrunite următoarele condiții: pedeapsa stabilită este închisoarea de cel mult 2 ani; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsă închisorii, cu excepțiile menționate la articolul de lege amintit; infractorul își manifestă acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității; se apreciază de instanță că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei inculpatului pentru o perioadă determinată.

În cauză pedeapsa stabilită prin prezenta sentință este de 6.200 de RON amendă penală, inculpatul și-a dat acordul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității.

În ceea ce privește convingerea instanței că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei inculpatului pentru o perioadă determinată, instanța a apreciat că incidentul ce face obiectul prezentei cauze a fost, nu se va repeta, faptele fiind în realitate rezultatul unei atitudini neglijente a inculpatului, acesta fiind o persoană care are capacitatea de conștientizare a faptei sale și a urmărilor acesteia, astfel că va adopta pe viitor o atitudine de respectare întocmai a normelor de conviețuire socială. Convingerea este fundamentată pe circumstanțele personale ale inculpatului, constând în vârsta și integrarea sa în familie și în societate, după cum au fost arătate mai sus și susținute de înscrisurile în circumstanțiere.

În consecință, în baza art. 334 alin. (1) C. pen. raportat la art. 61 alin. (2) și alin. (4) lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 83 din C. pen. a stabilit în sarcina inculpatului A., cu antecedente penale, amenda penală în cuantum de 3.600 de RON, corespunzătoare unui număr de

180 de zile - amendă, valoarea unei zile - amendă fiind de 20 de RON, pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație sau conducere a unui vehicul neînmatriculat.

În baza art. 335 alin. (2) C. pen. raportat la art. 61 alin. (2) și alin. (4) lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 83 din C. pen. a stabilit în sarcina inculpatului A., pedeapsa amenzii penale în cuantum de 5.000 de RON, corespunzătoare unui număr de 250 de zile - amendă, valoarea unei zile - amendă fiind de 20 de RON, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat.

În baza art. 83 alin. (1), (2) din C. pen. și art. 84 din C. pen. a amânat aplicarea pedepsei de 6200 RON amendă penală, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen. a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență.

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) din C. pen. au fost comunicate Serviciului de Probațiune Sibiu.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 88 și art. 89 din C. pen., referitoare la cauzele de revocare și de anulare a amânării aplicării pedepsei.

În baza art. 90 alin. (1) din C. pen. s-a constatat că inculpatul nu este supus niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 274 din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. să plătească suma de 1.300 de RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe a declarat, în termenul legal, apel, apelantul inculpat A., criticând-o pentru netemeinicie, în sensul că, deși a solicitat instanței de fond aplicarea art. 80 din C. pen. privind renunțarea la aplicarea pedepsei, instanța a omis acest aspect.

În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul inculpat prin apărător a criticat hotărârea atacată, că instanța de fond nu a motivat și nu a analizat aceste cereri, chiar dacă a reținut spre deliberare acest aspect în ședința din 5 iunie 2019 prin încheierea respectivă, apreciind că se încadrează în condițiile impuse de art. 80 din C. pen. pentru fiecare infracțiune concurentă. Se arată că, instanța de fond, prin hotărârea atacată, în considerentele hotărârii, face mențiune expresă cu privire la aspectele care pot fi încadrare ușor în dispozițiile art. 80 din C. pen., cu privire la individualizarea faptei și măsura de aplicat. De altfel, instanța de fond a reținut corect analiza și cercetarea faptei, caracterizează și a apreciat judicios și real persoana sa, însă nu dă curs cererii privind art. 80 din C. pen., nu se pronunță asupra acestuia și a aplicat o altă măsură care poate afecta persoana sa, mai mult decât este nevoie.

Aprecierile arătate le-a înaintat cu privire la prevederile exprese privind scopul procesului penal, dispozițiile privind individualizarea pedepselor și principiilor.

Măsura dispusă de instanță, privind art. 85 alin. (1) din C. pen. este un aspect inoportun și neavenit în această situație și nu se justifică raportat la inculpat și criteriile de individualizare a pedepsei. Se consideră că sunt îndeplinite condițiile de aplicare ale art. 80 din C. pen.

Apelantul inculpat prin apărător a menționat că nu face referire la dispozițiile art. 5 din C. pen., cu privire la aplicarea unei legi mai favorabile raportat la C. pen. 1969, ci la faptul că individualizarea pedepsei trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol stabilit, fapta în sine, valorile sociale atinse minim, lipsa unui prejudiciu, efortul de îndreptare a persoanei cercetate și acoperirea unui prezumtiv prejudiciu în câteva zile după faptă, dar și persoana sa care reabilitat total, moral și psihic și câștigat societății, un avertisment fiind suficient de puternic.

O altă critică vizează măsura dispusă, art. 83 alin. (2) din C. pen. și art. 84 din C. pen., arătând că nejustificat instanța de fond a aplicat prevederile art. 83 alin. (1), (2) din C. pen., art. 84 din C. pen. coroborate cu art. 85 alin. (1) din C. pen. privind măsurile de supraveghere, considerând că este incorect stabilită măsura aplicată, atât în raport cu individualizarea pedepsei, cât și în ce privește persoana cercetată, îndreptarea a fost efectuată.

Din moment ce este aplicată amânarea pedepsei, nu se justifică aplicarea prevederilor art. 85 alin. (1) din C. pen. privind măsurile de supraveghere, termenul de supraveghere fiind suficient, fără măsurile de supraveghere care nu sunt oportune aici, chiar instanța s-a pronunțat cu privire la lipsa de pericol, la inexistența prejudiciului, la repararea situației de îndată, la persoana sa privind creionarea efectului faptei și reabilitarea totală, în acest context, chiar Curtea Constituțională pendinte are în dezbatere acest subiect. Curtea de Apel Alba Iulia s-a pronunțat într-o cauză și a dispus în aceeași opinie, cauză separată. Cu privire la acest aspect privind aplicarea dispozițiilor art. 85 alin. (1) din C. pen. se consideră că sunt încălcate drepturile fundamentale prevăzute de art. 1 alin. (5), art. 20, art. 25, art. 26, art. 41 și art. 53 din Constituția României.

În drept, sunt invocate dispozițiile art. 412 din C. proc. pen. și art. 80 din C. pen. și proba cu înscrisuri.

La termenul de judecată de la 10 octombrie 2019, în apel, Înalta Curte conform dispozițiilor art. 356 din C. proc. pen., cu referire la art. 10 din C. proc. pen., precum și art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului a constatat întemeiată cererea de amânare formulată de către apelantul inculpat A., pentru a-i da posibilitatea să-și angajeze apărător, acordând termen de judecată la 21 noiembrie 2019, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la data menționată, aflată la dosarul Înaltei Curți.

La termenul de judecată de la 21 noiembrie 2019, Înalta Curte constatând întemeiată cererea de amânare a judecării cauzei formulată de apărătorul ales al apelantului inculpat A., cerere susținută cu înscrisuri, precum și față de imposibilitatea de prezentare a apelantului inculpat la acest termen de judecat, din motive medicale a amânat cauza și a acordat termen la 9 ianuarie 2020, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la data arătată, aflată la dosarul Înaltei Curți.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a procedat la legitimarea inculpatului A., fotocopia actului de identitate al acestuia fiind atașată la dosarul cauzei.

Președintele completului de judecată, în conformitate cu art. 420 alin. (4) din C. proc. pen., i-a adus la cunoștință inculpatului că are dreptul de a da declarație în fața instanței de apel cu privire la pretinsele fapte pentru care a fost trimis în judecată și judecat în primă instanță și, de asemenea, l-a înștiințat cu privire la dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.

Inculpatul A. a susținut că dorește să dea declarație în fața instanței de apel.

În continuare, Înalta Curte, în conformitate cu art. 107, art. 108, art. 109, art. 110, art. 378 și art. 420 alin. (4) din C. proc. pen., a procedat la audierea inculpatului A., declarația acestuia fiind consemnată în scris, semnată și atașată la dosarul cauzei, aflată la dosarul Înaltei Curți.

În declarația dată în fața instanței de control judiciar, apelantul inculpat A. a arătat că menține declarațiile date în calitate de suspect la data de 20 iunie 2018 și la datele de 20 iunie 2018 și 3 decembrie 2018 în calitate de inculpat la parchet și declarația din 8 mai 2019 la Curtea de Apel Alba Iulia și pe care le-a dat de bună voie. În ceea ce privește declarația dată în fața primei instanțe, a menționat că este de acord cu procedura simplificată, a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată și în eventualitatea condamnării sau amânării aplicării pedepsei a fost de acord cu prestarea muncii în folosul comunității. La întrebarea adresată de către reprezentantul Ministerului Public: Unde se ducea sau de unde venea inculpatul când a fost surprins de către organele de poliție? Răspuns: Era în apropierea locuinței și împreună cu soția sa doar a încercat mașina pe care a achiziționat-o cu o zi înainte, în jur de 25 de km, declarație aflată la dosarul Înaltei Curți.

Apărătorul ales al apelantului inculpat A. a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, constând în:

- cazierul judiciar, din care rezultă că inculpatul este infractor primar;

- copie după permisul de conducere al inculpatului pe care l-a avut anterior săvârșirii infracțiunilor, pentru a dovedi că la data la care s-a început urmărirea penală acesta avea o vechime de aproximativ 30 de ani ca șofer;

- copie după actul de înmatriculare a autoturismului în circulație, pentru a dovedi că acesta a fost înmatriculat la data de 20 noiembrie 2017, deci anterior începerii urmăririi penale;

- trei caracterizări de la diferite instituții, pentru a dovedi conduita exemplară a inculpatului atât înainte, cât și după săvârșirea infracțiunilor.

Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de încuviințare a probei cu înscrisuri solicitată de inculpatul A., prin apărător.

Înalta Curte, după deliberare, a admis proba cu înscrisuri solicitată de inculpatul A., în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen. în ref. la art. 420 alin. (5) din C. proc. pen., probă pe care a constatat-o administrată prin depunerea înscrisurilor la dosar, aflate la dosarul Înaltei Curți.

Cu încuviințarea instanței, apărătorul ales al apelantului inculpat A. a depus la dosar concluzii scrise, aflate la dosarul Înaltei Curți.

Apărătorul ales al apelantului inculpat A., având cuvântul, în dezbateri a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris și să se constate că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, dar în același timp să se constate că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 80 din C. pen.

A susținut că instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 83 din C. pen., deși erau îndeplinite condițiile prev. de art. 80 din C. pen., dispunând amânarea aplicării pedepsei.

Din punctul de vedere al apărării, în speță sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 80 din C. pen., având în vedere că faptele săvârșite de inculpat prezintă o gravitate redusă, datorită împrejurărilor în care au fost comise, consecințele produse, persoana inculpatului, conduita pe care acesta a manifestat-o, atât înainte de începerea urmăririi penale, cât și după trimiterea sa în judecată prin rechizitoriu.

Astfel, a arătat că înainte de începerea urmăririi penale inculpatul, în baza examenului pe care l-a dat, a obținut permisul de conducere și și-a înmatriculat autoturismul în circulație în Germania, astfel încât la data când a fost trimis în judecată prin rechizitoriu faptele prezentau un grad redus de pericol, fiind îndeplinite condițiile art. 80 din C. pen.

Cu privire la infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, a susținut că autoturismul era înmatriculat în Germania înainte de începerea urmăririi penale, or, în atare situație conducerea autoturismului înmatriculat în Germania nu prezintă un pericol grav pentru circulația pe drumurile publice.

În ce ceea privește infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat, a apreciat că această faptă nu prezintă un grad de pericol atât de mare, încât să atragă aplicarea dispozițiilor art. 83 din C. pen.. Astfel, în cauză puteau fi aplicate dispozițiile art. 80 din C. pen., având în vedere faptul că, așa cum a dovedit cu înscrisurile depuse la dosar, înainte de începerea urmăririi penale inculpatul avea o vechime ca șofer de aproximativ 30 de ani. Datorită cunoștințelor inculpatului în ceea ce privește conducerea unui autoturism pe drumurile publice, a apreciat că, conducerea autoturismului pe drumurile publice nu a constituit un grad de pericol social atât de mare. Mai mult, în urma examenului pe care l-a dat inculpatul a dobândit din nou carnetul de conducere, astfel încât nu se justifică aplicarea dispozițiilor art. 83 din C. pen.

A solicitat să se aibă în vedere conduita inculpatului anterior săvârșirii infracțiunilor, cât și după săvârșirea acestora, susținând că din probele administrate rezultă că inculpatul a depus eforturi pentru a înlătura consecințele infracțiunilor săvârșite și gradul de pericol al acestora, prin intrarea în legalitate înainte de a fi trimis în judecată, respectiv a înmatriculat autoturismul în circulație și a dobândit carnetul de conducere înainte de începerea cercetărilor penale. Pe de altă parte, din caracterizările pe care le-a depus la dosar rezultă că inculpatul a avut o conduită exemplară, și-a îndeplinit în mod exemplar îndatoririle de serviciu și a acordat asistență juridică gratuită instituțiilor de stat care i-au cerut ajutorul.

Nu în ultimul rând, a solicitat să se aibă în vedere conduita inculpatului pe parcursul procesului penal, respectiv faptul că a recunoscut săvârșirea faptelor și a manifestat regret față de săvârșirea acestora.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public, precum și poziția apelantului inculpat din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma dispozițiilor art. 417 cu referire la art. 420 alin. (8);10 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că apelul declarat de apelantul inculpat este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din verificarea sentinței atacate pe baza probelor administrate în cauză, precum și a înscrisurilor depuse în apel, instanța de control judiciar constată că prima instanță în mod judicios și temeinic motivat a făcut aplicarea procedurii simplificate în condițiile art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., reținând situația de fapt și vinovăția inculpatului A. în săvârșirea infracțiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată, precum și a dispozițiilor art. 83 din C. pen. privind amânarea executării pedepsei.

Apelantul inculpat audiat în fața instanței de apel, în condițiile mai sus arătate a menținut toate declarațiile date pe parcursul procesului penal, precizând că a fost de acord cu procedura simplificată, a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată, fiind de acord, în eventualitatea condamnării sau amânării aplicării pedepsei, cu prestarea muncii în folosul comunității, făcând precizări cu privire la locul unde se ducea sau de unde venea când a fost surprins de către organele de poliție, așa cum s-a menționat în conținutul declarației date.

Înalta Curte consideră că prima instanță a reținut legal și temeinic, situația de fapt, în sensul că, în după amiaza zilei de 12 noiembrie 2017, inculpatul A., deși avea permisul de conducere anulat din 17 martie 2011 în timp ce se afla la domiciliul său s-a urcat la volanul autovehiculului marca x, care nu era înmatriculat în circulație, având montate plăcuțele cu numărul provizoriu HR 103 H, eliberate de autoritățile din Germania, expirate la 8 noiembrie 2017 și fiind însoțit de soția sa, martora B., a condus vehiculul pe drumurile publice din municipiul Sibiu și pe autostrada A 1.

În jurul orei 20:30, organele de cercetare penală ale poliției judiciare din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Biroul de Poliție Autostradă A1 Râmnicu Vâlcea - Deva aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu de supraveghere și control al traficului rutier pe A 1, la km 260, direcția de mers Sebeș - Sibiu au oprit în trafic, pentru control, autoturismul marca x, având montate plăcuțele cu nr. de circulație provizoriu HR 103H, eliberat de către autoritățile germane, având valabilitatea pe fond roșu până la data de 8 noiembrie 2017, autoturismul fiind condus de către inculpatul A.

Fiind verificat vehiculul condus de către inculpatul A. în baza de date EUCARIS s-a stabilit faptul că acesta este radiat de către autoritățile germane la data de 8 noiembrie 2017.

Ulterior inculpatul A. a redobândit permisul de conducere a vehiculelor pe drumurile publice și a înmatriculat în circulație autoturismul marca x, dar nu în România ci în Germania.

Totodată, în drept, prima instanță a constatat legal că fapta inculpatului A. care la data de 12 noiembrie 2017, având permisul de conducere anulat din data de 17 martie 2011, a condus pe autostrada A 1 în direcția Sebeș - Sibiu autovehiculul marca x care nu era înmatriculat în circulație, având montate plăcuțe cu numărul provizoriu HR 103 H, eliberate de autoritățile din Germania, expirate la 8 noiembrie 2017 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. și ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat prev. de art. 334 alin. (1) din C. pen., în condițiile art. 38 alin. (2) din C. pen.

Înalta Curte consideră că în mod corect și temeinic motivat, prima instanță a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 83 din C. pen. referitoare la amânarea executării pedepsei, stabilind inculpatului pedeapsa amenzii pentru fiecare din infracțiunile comise, reținând și incidența dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., ca urmare a procedurii simplificate, potrivit art. 374 alin. (4) din același cod, pe care inculpatul a ales-o la judecarea cauzei, iar ca urmare a dispozițiilor referitoare la concurs prevăzute de art. 38 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. c) din C. pen. a stabilit pedeapsa cea mai grea, sporită cu 1/3 din cuantumul celeilalte pedepse, respectiv pedeapsa rezultantă a amenzii penale în cuantum de 6.200 RON, ce a fost amânată pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii, stabilind în condițiile art. 85 alin. (1) din C. pen., ca pe durata termenului de supraveghere, să respecte măsurile de supraveghere menționate, precum și celelalte prevederi legale indicate.

Astfel, instanța de control judiciar consideră că prima instanță, constatând existența faptelor ce constituie infracțiunile prevăzute de art. 335 alin. (2) din C. pen. de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat și de art. 334 alin. (1) din C. pen. de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, în condițiile concursului de infracțiuni ca fiind săvârșite de inculpatul A. a făcut o justă evaluare a acestora nepronunțând o soluție de condamnare, ci aceea de amânare a aplicării pedepsei, stabilind pedeapsa amenzii în cuantumurile de 3.600 RON pentru infracțiunea prevăzută de art. 334 alin. (1) din C. pen. și respectiv de 5000 RON pentru infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., urmând ca pedeapsa rezultantă de 6.200 RON amendă penală să fie amânată aplicarea ei.

Prima instanță și-a format convingerea că nu este necesară aplicarea unei pedepsei inculpatului, dar se impune supravegherea conduitei acestuia pe perioada determinată menționată, considerând că aceasta este rezultatul unei atitudini neglijente, având, însă capacitatea de conștientizare a faptei sale și a urmărilor acesteia, astfel ca va respecta în viitor normele de conviețuire socială, evidențiind circumstanțele personale ale inculpatului, vârsta și integrarea sa în familie și în societate.

Înalta Curte consideră că în contextul cauzei, numai instituția amânării aplicării pedepsei în condițiile statuate la art. 83 din C. pen., care sunt îndeplinite în cauză, dispusă față de inculpatul A., respectiv pedeapsa stabilită a fost amenda pentru fiecare din faptele concurente, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, fiind lipsit de antecedente penale, inculpatul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, de conduita anterioară săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, posibilitățile de îndreptare, aplicarea unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea acestuia pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, față de inculpatul A., își poate atinge finalitate

Critica formulată de apelantul inculpat A. în apel, în sensul că sunt incidente dispozițiile referitoare la renunțarea la aplicarea pedepsei, în condițiile art. 80 din C. pen. și aplicarea unui avertisment, nu poate fi reținută față de circumstanțele referitoare la faptele comise de acesta, respectiv două infracțiuni contra siguranței la circulația pe drumurile publice, în condițiile menționate, în sensul că ele prezintă o gravitate medie, ce rezultă din modalitatea în care au fost comise și anume existența permisului de conducere anulat din 17 martie 2011, neînmatricularea în circulație a autovehiculului marca x, având montate plăcuțele cu numărul provizoriu HR 103 H eliberate de autoritățile din Germania expirate la 8 noiembrie 2017, circulând din municipiul Sebeș pe autostrada A 1 Către Sibiu, chiar dacă inculpatul are circumstanțe personale pozitive, așa cum rezultă și din actele depuse la prima instanță, acesta având calitatea de avocat, având reprezentarea consecințelor legale ale infracțiunilor comise și conduitei pe care trebuia să o aibă față de respectarea legii, dar pe care le-a ignorat, precum și din caracterizările de la Asociația D., Baroul Sibiu, Primarul Comunei Șpring depuse în apel, aflate la filele x; 43 din dosarul Înaltei Curți.

Instanța de control judiciar consideră că circumstanțele personale ale inculpatului de recunoaștere a faptelor comise și demersurile ulterioare comiterii faptei se înscriu în eforturile acestuia pentru diminuarea consecințelor infracțiunii, condiție care se regăsește în art. 83 alin. (1) lit. din) C. pen. la instituția amânării aplicării pedepsei, dar și în art. 80 alin. (1) lit. b) din același cod la instituția renunțării la aplicarea pedepsei, însă evaluarea acestora nu are loc distinct de circumstanțele concrete ale infracțiunilor, în condițiile mai sus arătate, așa încât în contextul cauzei oportună este aplicarea instituției amânării executării pedepsei și supravegherea conduitei apelantului inculpat pe perioada de 2 ani ca termen de supraveghere, întrucât instituția renunțării la aplicarea pedepsei și a unui avertisment nu ar fi suficiente pentru îndreptarea conduitei viitoare, fiind necesară respectarea măsurilor de supraveghere dispuse pe perioada menționată, în scopul urmăririi modului în care acesta respectă dispozițiile legale și măsurile dispuse.

Totodată, Înalta Curte consideră că în mod legal a fost stabilit termenul de supraveghere de 2 ani în condițiile art. 84 din C. pen., precum și măsurile de supraveghere prevăzute la art. 85 alin. (1) lit. a) - e) din C. proc. pen. individualizate în mod concret în sarcina inculpatului A., acestea fiind prevăzute de legiuitor cu caracter obligatoriu și nu facultativ când se dispune instituția amânării aplicării pedepsei.

Pe de altă parte apelantului inculpat i-au fost stabilite pedepse cu amendă penală la al căror cuantum au fost avute în vedere și dispozițiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., ca urmare a procedurii simplificate aleasă de inculpat, iar față de pedeapsa rezultantă cu amendă, i-a fost dispusă amânarea aplicării acesteia în condițiile art. 83 și următoarele din C. pen.

În raport cu cele menționate, instanța de control judiciar consideră că sentința pronunțată de primă instanță este legală și temeinică sub toate aspectele, iar criticile apelantului inculpat A. nu sunt fondate.

Față de aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 58/2019 din data de 20 iunie 2019 a Curții de Apel Alba - Iulia, secția penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. se va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 58/2019 din data de 20 iunie 2019 a Curții de Apel Alba - Iulia, secția penală.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 9 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare