ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 207/2014

Deliberând asupra cauzei de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 434 din 20 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș în Dosar nr. 1338/100/2013 inculpatul V.C.I., cetățean român, fără antecedente penale, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, pensionar, căsătorit, fără copii minori, fost condamnat la:

- 15 ani închisoare și 5 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv începând cu 14 ianuarie 2013 la zi.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe, prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în S.N.D.G.J.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Serviciul de Ambulanță Județean Maramureș despăgubiri civile în sumă de 397,24 RON cu dobânda legală, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea sumei.

A fost obligat inculpatul să plătească părților civile B.A., B.L.C. și B.C.C., despăgubiri civile pentru daune materiale în sumă de 12.000 RON și despăgubiri civile pentru daune morale în sumă de 100.000 RON, respingând restul pretențiilor formulate.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului - corp delict, înregistrat la poziția nr. 55/2013 în registrul corpurilor delicte al instanței.

În temeiul art. 193 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească părților civile B.A., B.L.C. și B.C.C. 1.500 RON cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului 1.300 RON cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Familia inculpatului și cea a victimei locuiesc la aceeași adresă într-un imobil comun.

Inculpatul V.C.I. locuiește în partea din față (la stradă), iar familia victimei B.I., în continuare. La aceeași adresă, în spatele imobilului sus-menționat, într-o construcție distinctă, locuiește fiul inculpatului, respectiv martorul V.A.D. cu familia.

De aproximativ 12 ani între părți există o stare conflictuală determinată de partajarea și folosința terenului, materializată în mai multe litigii civile și penale.

În seara de 03 ianuarie 2013, în jurul orelor 20:00, martora M.D.A., nepoata victimei, care locuiește la aceeași adresă, a revenit din oraș cu autoturismul victimei, însoțită de prietenul său, martorul A.E.E.. Martora a parcat autoturismul în stradă, în fața imobilului, apoi a intrat în casă, rugând-o pe victimă să introducă autoturismul în curte, ea având puțină experiență în conducere.

Ieșind din locuință, victima a avut un schimb de cuvinte cu soția inculpatului, martora V.A., care se deplasa împreună cu unul din nepoți spre anexa din spatele grădinii unde locuiește fiul său. Discuția dintre cei doi a fost scurtă, apoi fiecare și-a continuat deplasarea, victima spre stradă, iar martora spre grădina din spate.

Victima și-a anunțat familia, la geam, despre faptul că i-au fost aduse injurii de către familia inculpatului, astfel că martorul A.E.E. a ieșit din casă pentru a vedea ce se întâmplă.

Discuțiile dintre martora V.A. și victimă au fost auzite de inculpat, care presupunând că cei doi se ceartă, a ieșit din locuință având în mână un cuțit de bucătărie.

În timp ce victima se deplasa spre poartă, inculpatul a pornit după aceasta, aducându-i injurii și amenințări cu moartea, iar în momentul în care a trecut pe lângă martorul A.E.E. acesta a observat cuțitul din mâna inculpatului. Martorul i-a strigat victimei să fie atentă și aceasta s-a întors, aflându-se față în față cu inculpatul. În stradă, inculpatul a atacat-o pe victimă, lovind de mai multe ori cu cuțitul în direcția sa, una dintre lovituri atingând-o în zona hemitoracelui stâng.

Victima a reușit să-l prindă pe inculpat de mâna în care ținea cuțitul, apoi la scurt timp victima a căzut în stradă.

În încercarea de a-l deposeda pe inculpat de cuțit, martorul A.E.E. l-a prins de mână, inculpatul dezechilibrându-se și căzând în genunchi, în cele din urmă martorul reușind să ia cuțitul din mâna inculpatului.

În timpul agresiunii, în stradă au sosit soția și nepoata victimei, care văzând cuțitul în mâna inculpatului au fugit spre sediul Poliției Municipiului Sighetu Marmației, instituție aflată la circa 30 metri.

Auzind gălăgie, la fața locului au venit și fiul și nepotul inculpatului, aceștia intervenind pentru a-l îndepărta pe martorul A.E.E. ce-l imobiliza pe inculpat la pământ.

O ambulanță sosită la scurt timp la fața locului a încercat resuscitarea victimei, însă fără rezultat, cadavrul fiind transportat la Spitalul Sighetu Marmației în vederea autopsiei.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 24 din 5 din 23 ianuarie 2013 al Cabinetului Medico-Legal Sighetu Marmației "1. Moartea numitului B.I. a fost violentă. 2. Ea s-a datorat unei hemoragii interne masive - hematom și sânge lichid în sacul pericardic și în regiunea hemitoracelui stâng post plagă înțepată - tăiată, cu orientare de sus în jos și de la dreapta spre stânga. 3. Leziunile sus-menționate s-au produs prin lovire activă cu lama unui cuțit, cu dimensiunea lamei de 17 cm. 4. Poziția agresorului față de victimă a fost de față în față, agresorul lovind cu cuțitul cu mâna dreaptă, având în vedere că orientarea plăgii era de sus în jos și de la dreapta spre stânga. 5. Leziunile care au avut rol tanatogenerator, au fost de secțiune a peretelui anterior al ventricolului stâng cardiac, cu hematom și sânge lichid în sacul pericardic și al hemitoracelui stâng". Examenele complementare au stabilit că alcoolemia victimei la momentul decesului a fost 0 gr.‰.

Totodată, potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 8 din 11 ianuarie 2013 al aceleiași instituții, cu ocazia examenului medico-legal efectuat la data de 04 ianuarie 2013 asupra inculpatului V.C.I., s-a stabilit că acesta prezintă în regiunea parietală stângă excoriații superficiale acoperite cu cruste roșietice pe o suprafață de 3/3 cm; de asemenea, în 1/3 inferior antebraț stâng, excoriații superficiale acoperite cu cruste roșietice pe o suprafață de 3/3 cm; în regiunea cotului drept, excoriații acoperite cu cruste roșietice pe o suprafață de 3/2 cm, iar în regiunile rotuliene ambii genunchi, excoriații acoperite cu cruste roșietice pe suprafețe de câte 4/2 cm. Actul medico-legal a concluzionat că "Leziunile sus-menționate s-au produs prin lovire cu sau de corpuri dure. Pot data din 3 ianuarie 2013. Necesită pentru vindecare 4 - 5 zile de îngrijiri medicale".

În raport de starea de fapt expusă, așa cum rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză, instanța a constatat că fapta inculpatului V.C.I. care în data de 3 ianuarie 2013, în loc public, respectiv pe strada M.V. din Sighetu Marmației, a suprimat viața victimei B.I. prin aplicarea unei lovituri cu cuțitul în zona hemitoracelui anterior stâng, care i-a cauzat o hemoragie puternică și a condus la deces, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Inculpatul nu a contestat actul de agresiune comis asupra victimei, însă în apărare a susținut că a fost provocat de victimă și a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. În declarațiile date inculpatul a arătat că din casă a auzit ceartă și înjurături, recunoscând vocea soției sale și a victimei, astfel că a ieșit din casă având în mână cuțitul pe care-l folosea pentru a mânca. Enervat i-a adresat injurii victimei, apoi a fost prins de mâini de către victimă și martorul A.E.E., care l-au târât în stradă, l-au trântit în genunchi și l-au imobilizat. Inculpatul s-a răsucit cu fața în sus și, dând din mâini pentru a se apăra, a lovit victima cu cuțitul.

Solicitarea inculpatului de reținere a circumstanței atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen. nu a fost primită de instanță, probele administrate în cauză neconfirmând această apărare a inculpatului.

S-a arătat că din declarația martorului A.E.E., martor care a asistat la întreaga derulare a agresiunii, rezultă că inculpatul a adresat amenințări cu moartea victimei și a urmărit victima până în stradă. Martorul a mai arătat că a văzut când inculpatul a lovit de mai multe ori cu cuțitul spre pieptul victimei, la acel moment toți trei aflându-se în picioare. Martorul a reușit să prindă mâna inculpatului în care acesta avea cuțitul, iar victima l-a prins de cealaltă mână, după care victima a făcut câțiva pași și a căzut la pământ. Martorul a încercat să ia cuțitul din mâna inculpatului, astfel că inculpatul s-a dezechilibrat și a căzut în genunchi, fiind imobilizat în continuare de martor.

Partea civilă B.A. a declarat că a văzut, în stradă, pe inculpat ținând în mână un cuțit, în fața inculpatului aflându-se victima și martorul A.E.E.. Toate cele trei persoane erau în picioare, victima și martorul ținându-l pe inculpat de câte o mână. Partea civilă s-a speriat și a mers să anunțe organele de poliție.

Martora M.D.A. a arătat că la strigătele bunicii sale a ieșit din casă și în stradă l-a văzut pe inculpat ținând în mână un cuțit, victima aflându-se în fața inculpatului și lângă ei martorul A.E.E. Martora a fugit să anunțe organele de poliție.

Martorul V.A.D. a declarat că în momentul în care a ajuns în stradă, inculpatul se afla întins pe spate și ținut de ambele mâini de martorul A.E.E., iar victima era căzută la pământ. Martorul împreună cu fiul său au tras de martorul A.E.E. pentru a-l ridica, observând că martorul A.E.E. ia din mâna inculpatului un cuțit.

Martorul V.A.Z., în declarația dată, a relatat că a ieșit în stradă împreună cu fratele și tatăl său (martorul V.A.D.), observând că victima îl lovea pe inculpat, care în acel moment era în genunchi, ținut de mâna în care avea cuțitul de un tânăr. După câteva momente victima a căzut la pământ.

Din raportul de expertiză medico-legală nr. 24 din 23 ianuarie 2013 și completarea la acesta a rezultat că poziția agresorului față de victimă a fost de față în față, cei doi aflându-se în ortostatism, agresorul lovind cu cuțitul cu mâna dreaptă. Ulterior agresiunii, victima și agresorul au căzut la nivelul solului, prin raportul de constatare medico-legală nr. 8 din 11 ianuarie 2013 fiind descrise leziunile suferite de agresor.

Față de acestea, s-a constat că nicio probă nu confirmă susținerile inculpatului în sensul că inițial ar fi fost agresat de victimă și a acționat provocat fiind de aceasta. Dimpotrivă, declarațiile martorilor și concluziile actelor medico-legale au relevat că victima nu a întreprins niciun act provocator și că agresiunea s-a consumat pe fondul stării conflictuale anterioare dintre părți. A mai rezultat că ulterior agresiunii și în contextul imobilizării sale, inculpatul a căzut la sol, aspect surprins de martorii V.A. și V.A.Z., care au sosit la fața locului după consumarea agresiunii.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a constatat că partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean Maramureș a formulat pretenții civile în sumă de 397,24 RON cu dobânda legală, reprezentând cheltuielile cu asistența medicală de urgență și transportul medical al victimei, sumă la plata căreia a fost obligat inculpatul, calculându-se și dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitare.

Părțile civile B.A. (soția victimei), B.L.C. și B.C.C. (fiul și fiica victimei) s-au constituit părți civile cu sumele de 12.000 RON, reprezentând cheltuielile cu înmormântarea victimei și 200.000 RON, cu titlu de daune morale. La termenul de judecată din 13 iunie 2013, partea civilă B.A. a depus la dosar o completare la constituirea de parte civilă, solicitând obligarea inculpatului și la plata unei rente viagere de 1.648 RON începând cu data de 1 august 2013.

Fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și având în vedere că părțile civile au dovedit cheltuirea sumei de 12.000 RON cu înmormântarea victimei (suma de 8.220 RON cu chitanțe și suma de 4.000 RON cu declarația martorei S.A.Z.), s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei solicitate cu titlu de despăgubiri materiale. Din cheltuielile de înmormântare nu s-a scăzut suma de bani primită de familia victimei cu titlu de ajutor de la I.P.J. (victima fiind fost cadru militar), întrucât acest ajutor dat familiei nu înlătură sau diminuează dreptul la acțiune reparatorie împotriva autorului pagubei și nici nu-l exonerează pe acesta de răspundere.

Având în vedere că prin fapta sa inculpatul a cauzat părților civile și un prejudiciu moral incontestabil, date fiind relațiile familiale și de afecțiune lezate, acesta a fost obligat să plătească părților civile suma de 100.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, apreciind că această sumă reprezintă o reparație echitabilă.

Celelalte pretenții formulate s-au respins, reținând cu privire la cererea părții civile B.A. de acordare a unei rente că a fost formulată doar la termenul de judecată din 13 iunie 2013, cu mult după începerea cercetării judecătorești, iar inculpatul s-a opus. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 15 C. proc. pen., constituirea de parte civilă se poate face în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare și presupune precizarea pretențiilor, ulterior fiind posibilă doar modificarea câtimii acestor pretenții, ori formularea de cereri noi, însă doar pentru prejudicii ivite ulterior acestui moment procesual, ceea ce în cauză nu s-a dovedit.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul V.C.I. solicitând instanței de control judiciar desființarea în parte a hotărârii atacate ca fiind netemeinică și nelegală deoarece a fost greșit individualizată pedeapsa ce i-a fost aplicată.

În concret, s-a arătat că în favoarea apelantului nu au fost acordate circumstanțe atenuante judiciare, deși acest lucru era posibil, și nici scuza provocării, cu toate că, din probele administrate în cauză, a rezultat că victima a adresat injurii și a avut o atitudine agresivă față de soția inculpatului și în acest context inculpatul a ieșit din casă înarmat cu un cuțit, a avut loc o altercație între cei doi, în final inculpatul înjunghiind victima.

Părțile civile, prin apărătorul ales, deși nu au promovat calea de atac a apelului, au solicitat instituirea sechestrului asigurător asupra cotei-părți aparținând inculpatului din bunurile aflate în devălmășie împreună cu soția, respectiv teren intravilan în suprafață de 479 mp identificat în CF cu nr. topo X și asupra anexei gospodărești situată la aceeași adresă cu nr. topo X-C1.

Prin Decizia penală nr. 157/A din 14 august 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul V.C.I., împotriva Sentinței penale nr. 434 din 20 iunie 2013 a Tribunalului Maramureș.

A fost respinsă cererea de instituire a sechestrului asigurător formulată de părțile civile.

A fost menținută starea de arest a inculpatului V.C.I. și a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului apelant timpul arestului preventiv începând cu data de 14 ianuarie 2013 și până în prezent.

S-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 100 RON ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat M.O.

Apelantul inculpat a fost obligat să plătească în favoarea statului suma de 700 RON cheltuieli judiciare și la plata cheltuielilor de judecată avansate de părțile civile în sumă de 2.480 RON.

Pentru a hotărî astfel instanța de control judiciar a reținut că pentru a putea fi reținută această atenuantă legală este imperios necesar ca infracțiunea să fi fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, ca această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei și să fi fost produsă prin violență ori printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Pentru ca instanța să poată reține starea de provocare este necesar să constate, pe de o parte, că în momentul săvârșirii faptei, inculpatul se găsea într-o stare de puternică tulburare sufletească - perturbatio animi - adică de surescitare nervoasă sau indignare, ori într-o stare de emoție puternică, iar pe de altă parte, că starea de tulburare sau emoție a fost determinată de o provocare din partea victimei produsă prin violență, atingere gravă a demnității sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Actul provocator așadar, în oricare din modalitățile sale, trebuie să fi fost de așa natură încât să fi trezit în persoana împotriva căreia a fost îndreptată o intensă reacție psihică, o stare de puternică tulburare sufletească sau o puternică emoție.

S-a reținut că actul provocator al victimei de a adresa cuvinte jignitoare soției inculpatului nu îndeplinește condițiile mai sus expuse. Pe de o parte, așa cum a recunoscut și inculpatul între cele două familii exista o situație conflictuală ce dura de mai bine de zece ani și care în repetate rânduri a escaladat limitele rezonabile și ale decenței. Astfel, între cele două familii, pe parcursul anilor s-au purtat mai multe procese atât civile, cât și penale și astfel de adresări neortodoxe au fost exprimate de ambele părți.

Pe de altă parte, la momentul comiterii așa-zisului act provocator inculpatul se afla în casă, neauzind exact discuțiile purtate între soția sa și victimă, ci doar că se discuta pe un ton mai aprins.

S-a reținut că este evident și pe deplin dovedit că acest incident soldat în mod nefericit cu moartea victimei B.I. a debutat în momentul în care nepoata victimei care locuiește la aceeași adresă cu victima, în spatele imobilului deținut de către inculpat și-a rugat bunicul să o ajute să parcheze în curte autoturismul cu care tocmai se întorsese din oraș. În momentul în care victima a ieșit din imobil a avut un schimb de cuvinte jignitoare cu soția inculpatului, martora V.A. Discuția dintre cei doi a fost auzită parțial de către inculpat care crezând că cei doi se ceartă și având în vedere istoricul tensionat al relațiilor dintre cele două familii desculț a ieșit din locuință înarmat cu un cuțit de bucătărie. Inculpatul a urmărit victima care se îndrepta înspre poartă, moment în care a fost observat de către martorul A.E.E. care i-a strigat victimei să fie atentă deoarece inculpatul are un cuțit asupra sa. Ajuns în stradă inculpatul a aplicat mai multe lovituri de cuțit în direcția victimei, una dintre ele reușind să îl atingă pe acesta în zona hemitoracelui stâng. În acel moment a intervenit martorul A.E.E. care l-a prins de mână pe inculpat și l-a pus pe acesta la pământ dezarmându-l.

Că evenimentele s-au petrecut de această manieră rezultă, așa cum am menționat, fără dubiu, atât din declarațiile martorilor audiați în cauză, cum corect a reținut instanța fondului, cât și din raportul de expertiză medico-legală nr. 24 din 23 ianuarie 2013 și completarea acestuia, raport întocmit de Cabinetul medico-legal Sighetu Marmației. Acest act medical confirmă fără echivoc că moartea numitului B.I. s-a datorat unei hemoragii interne masive, hematom și sânge lichid în sacul pericardic și în regiunea hemitoracelui stâng post plagă înțepată tăiată cu orientare de sus în jos și de la dreapta spre stânga și că poziția agresorului față de victimă a fost de față în față, agresorul lovind cu cuțitul cu mâna dreaptă. Ulterior agresiunii victima și agresorul au căzut la pământ astfel explicându-se leziunile suferite de inculpat și descrise în raportul de constatare medico-legală nr. 8 din 11 ianuarie 2013.

Or, în aceste condiții nu a putut aprecia gravitatea ofensei aduse soției sale. Înarmarea sa cu cuțitul de bucătărie, în aceste condiții și având în vedere că inculpatul a mai înjunghiat și în altă ocazie victima, după cum rezultă din actele de la dosar, conduc mai degrabă spre ideea unui act premeditat decât spre ideea de a răspunde unei provocări, acesta fiind doar pretextul ca inculpatul să încerce să rezolve o dată pentru totdeauna conflictul cu victima.

Pedeapsa aplicată de instanța fondului, a apreciat instanța de apel, de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. a fost just individualizată având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al faptei deduse judecății, atingerea gravă adusă celei mai importante valori ocrotite de legea penală - viața persoanei, împrejurările în care a fost comisă fapta pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, starea conflictuală care a mai escaladat și în alte ocazii, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 666/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației pentru acte de agresiune cu cuțitul comise asupra aceleiași victime, de vârsta inculpatului și mai ales de atitudinea pe care acesta o are față de infracțiunea pe care a comis-o.

Referitor la cererea părților civile, instanța de apel a apreciat că această cerere, formulată în condițiile în care părțile civile nu au declarat apel, în prezenta cauză existând doar apelul inculpatului care a solicitat reindividualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată și reducerea cuantumului daunelor acordate de instanța fondului pe care le consideră exagerate, nu poate fi primită deoarece ar aduce atingere principiului reglementat la art. 372 C. proc. pen. care stipulează în mod neechivoc că instanța de apel soluționând cauza nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel. Aceste dispoziții legale urmează a fi coroborate și cu prevederile art. 371 alin. (1) C. proc. pen. potrivit cărora instanța judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat și numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces.

Împotriva acestei decizii inculpatul V.C.I. a declarat, în termen legal, recursul de față, prin care, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., a solicitat, prin acordarea de circumstanțe atenuante, prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și lit. c) și art. 73 lit. b) C. pen., o reindividualizare a pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia; referitor la latura civilă s-a solicitat reducerea cuantumului daunelor morale.

Examinând recursul declarat de inculpatul V.C.I. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea Apel Cluj, secția penală și de minori, la 14 august 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin actul normativ menționat.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Critica inculpatului, vizând reindividualizarea pedepsei prin acordarea de circumstanțe atenuante și reținerea circumstanței legale a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. nu intră sub incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiași articol, text de lege care, în realizarea aceluiași scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost, de asemenea, modificat, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege și reglementându-se, așadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate - sub singurul aspect al individualizării pedepsei - nu mai poate fi invocată în recurs.

Nici cererea de reducere a cuantumului daunelor morale formulată de inculpat nu poate fi examinată în recurs întrucât aceasta nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen., cuantumul acestor despăgubiri fiind rezultatul aprecierii de către instanță a prejudiciului moral cauzat prin infracțiunea săvârșită de către inculpat.

Față de considerentele expuse, avându-se în vedere și faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat de inculpatul V.C.I. împotriva Deciziei penale nr. 157/A din 14 august 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Referitor la cheltuielile judiciare solicitate de părțile civile B.A., B.L.C. și B.C.C. 2.480 RON - Înalta Curte de Casație și Justiție, văzând și dispozițiile art. 193 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 451 C. proc. civ. apreciază că suma de 2.400 RON este suficientă în raport cu obiectul pricinii, complexitatea cauzei și activitatea desfășurată de avocat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției; totodată inculpatul va fi obligat la plata sumei câte 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către părțile civile B.A., B.L.C. și B.C.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.C.I. împotriva Deciziei penale nr. 157/A din 14 august 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 14 ianuarie 2013 la 22 ianuarie 2014.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de câte 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către părțile civile B.A., B.L.C. și B.C.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2014.