ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2049/2013

Asupra recursurilor penale de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 137 din 24 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 57664/3/2011, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul T.V.V., prin apărător desemnat din oficiu, de schimbare a încadrării juridice potrivit art. 334 C. proc. pen. din infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav prevăzută și pedepsită de art. 174-art. 175 lit. c), lit. d)-art. 176 lit. a) C. pen. în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută și pedepsită de art. 183 C. pen.

În temeiul art. 174-art. 175 lit. c), lit. d)-art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.V.V. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav (la data de 30 iunie 2008, asupra mamei sale, T.F., în vârstă de 81 de ani).

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen., pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 65 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen., pedeapsă complementară, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 113 C. pen., s-a luat față de inculpat măsura de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire.

S-a constatat că inculpatul nu a fost reținut și/sau arestat preventiv în cauză.

S-a constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă.

A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

În luna iunie 2008, inculpatul T.V.V. (în vârstă de 49 de ani) și mama sa, victima T.F. (în vârstă de 81 de ani), locuiau la adresa din București, str. C., sector 1. În referire la locuința de la adresa indicată, la data de 1 iulie 2008, ora 15:50, la Direcția pentru Apel Unic de Urgență, în urma apelării numărului unic de urgență 112 de pe telefonul mobil cu nr. X1, a fost înregistrată convorbirea telefonică prin care inculpatul T.V.V. a sesizat faptul că a găsit-o decedată pe mama sa T.F., întrucât aceasta „s-a bătut cu capul de pereți (...)”. Relatarea telefonică făcută operatorului 112 și operatorilor din cadrul serviciului de ambulanță și poliție, de către apelant, era greoaie, aproape incoerentă.

La fața locului, s-au prezentat inițial, în jurul orei 16:00, un echipaj de poliție din cadrul Secției 5 Poliție și un echipaj al Serviciului de Ambulanță al Municipiului București, care au constatat decesul numitei T.F.

Astfel, din procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit de lucrători din cadrul D.G.P.M.B., Serviciul Omoruri la data de 1 iulie 2008 a rezultat faptul că, în sufrageria apartamentului situat în str. C., sector 1, a fost descoperit pe podea, în poziție decubit dorsal, cadavrul numitei T.F., iar în urma examinării medico-legale externe a cadavrului s-a constatat că prezenta mai multe leziuni traumatice la nivelul capului.

Potrivit concluziilor provizorii ale autopsiei, din data de 2 iulie 2008, moartea numitei T.F. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale, consecința unui traumatism cranio-facial cu fractură maxilozigomatică dreaptă cu deplasare, cu plăgi contuze frontale stângi și multiple infiltrate sangvine epicraniene, și cu fractură de oase nazale proprii.

În cauză, s-a procedat la strângerea de informații despre cele petrecute în locuința unde fusese depistat cadavrul, în principal prin audierea de locatari de la apartamente învecinate, în esență relatările lor fiind în sensul că inculpatul T.V.V., pe fondul consumului de alcool, provoca scandal zilnic și, în mod frecvent, o agresa pe mama sa, T.F. În maniera cunoscută, și în noaptea de 29 din 30 iunie 2008, dar și pe parcursul zilei de 30 iunie 2008, vecinii au auzit zgomote puternice provenind din apartamentul unde locuiau inculpatul T.V.V. și mama sa, T.F.

Martora P.E., a declarat: „(...) T.V.V. nu lucrează, obișnuiește să bea și, în mod frecvent, face scandal și o bate pe mama lui, pe T.F. Eu dorm în sufragerie, cameră corespunzătoare tuturor apartamentelor situate pe aceeași coloană cu apartamentul meu. În noaptea de 29 iunie-30 iunie 2008, duminică spre luni, în jurul orelor 4:00-5:00, m-am trezit pentru că am auzit scandal în apartament, apartamentul familiei T. Zgomotele proveneau din camera situată deasupra celei în care dormeam. Se auzea vocea lui T.V.V. care înjura. Apoi, am auzit o bufnitură puternică în dreptul geamului. După această lovitură, am auzit vocea bătrânei, a lui T.F., care a exclamat: „Au, V.!”. Acest lucru îl spunea ea atunci când era bătută de fiul ei, de V. După exclamația bătrânei nu i-am mai auzit vocea, doar pe a lui V., care înjura, și s-au mai auzit bufnituri caracteristice zgomotelor făcute de obiectele trântite pe podea (...)”.

Martora P.A.C., fiica martorei P.E., a declarat: „(...) În noaptea de 29 din 30 iunie 2008, duminică spre luni, m-am trezit datorită zgomotelor puternice provenite din ap. Y1, mai precis din camera situată deasupra celei pe care o ocup eu. Aceste zgomote erau ca niște bufnituri, nu pot preciza dacă am auzit și voci. Aceste zgomote s-au mutat apoi pe hol, iar apoi în camera situată deasupra sufrageriei de la ap. Y2, cameră în care doarme mama. Fiind ceva cotidian, am încercat să dorm, dar a venit la mine în cameră mama, care mi-a zis că iar e scandal la familia T. Am adormit și m-am trezit pe la ora 05:30 pentru că trebuia să plec la muncă. Am auzit că zgomotul de la familia T. nu încetase și se desfășura în camera situată deasupra sufrageriei de la noi. S-a auzit apoi o bufnitură puternică, după care am auzit-o pe T.F. țipând. Apoi s-a făcut liniște (...).”.

Martorul M.R., locatar al apartamentului nr. Y3, a declarat: „(...) Mai arăt faptul că din totdeauna, aproape în fiecare zi, la familia T. era scandal, în sensul că V. își bătea părinții. În ultimul timp, deoarece mama sa era bolnavă și își făcea nevoile prin casă, întrucât nu mai putea să se controleze, V. o bătea frecvent. În data de 29 iunie 2008, în jurul orei 16:00, am auzit o ceartă la familia T. între V. și mama acestuia. Mai precizez că, în ziua de 30 iunie 2008, m-am trezit în jurul orei 10:00 și am plecat la serviciu, fără să aud scandal la familia T. Când m-am întors de la serviciu, tatăl meu mi-a povestit că la familia T. a avut loc un scandal puternic până în jurul orelor 17:00, când totul a încetat (...).”.

Martorul M.I., și el locatar al apartamentului nr. Y3, a declarat: „După moartea tatălui său, T.V.V. a continuat să bea și să facă scandal, obișnuind să-și bată frecvent mama și soția. Mama acestuia era în vârstă și bolnavă. De cele mai multe ori, motivul scandalului erau banii.”.

Martora S.R.A., locatară a aceluiași bloc, a declarat: „(…) de trei ani de zile de când sunt vecină cu ei, aproape în fiecare zi aud din apartamentul vecinilor scandal și cum V. îi spune mamei sale că nu mai moare odată, iar uneori se aud zgomote ca și cum ar bate-o, iar d-na T. se auzea cum îl roagă să o lase în pace. În ziua de 30 iunie 2008, în jurul orelor 11:00, m-au trezit din somn zgomotele care se auzeau din apartamentul vecin, înjurături și zgomote puternice ca și cum s-ar fi trântit mobilă, care au durat până în jurul orelor 17:00, când deodată s-a făcut liniște și l-am auzit pe V. plângând. Menționez că pe timpul scandalului nu am auzit decât vocea lui V. (…).”.

Raportul medico-legal de necropsie din 21 mai 2009 (și cel din 24 februarie 2010), întocmit de I.N.M.L. „M.M.”, privind pe defuncta T.F., a concluzionat următoarele: „Moartea numitei T.F. a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale consecința unui traumatism cranio-facial cu fractură maxilo-zigomatică dreaptă cu deplasare, plăgi contuze frontale stângi, multiple infiltrate sanguine epicraniene și fractură oase nazale proprii. La necropsie s-au mai constatat multiple echimoze și excoriații cervicale și perihioidiene precum și multiple fracturi costale la nivelul ambelor hemitorace pe mai multe linii. Leziunile traumatice faciale și toracale au putut fi produse prin loviri repetate cu corp dur urmate de cădere și lovire de corp/plan dur cu impact cranian. Leziunile cerebrale cu caracter tanatogenerator au morfologia și topografia unor leziuni produse prin cădere și lovire de corp/plan dur, iar leziunile traumatice cervicale au putut fi produse prin comprimare manuală cervicală. Între leziunile traumatice și deces există o legătură de cauzalitate directă.”.

Raportul de nouă expertiză medico-legală din 20 aprilie 2011, întocmit de I.N.M.L. „M.M.”, privind pe aceeași defunctă (raport însoțit de avizul din 27 aprilie 2011 al Comisiei de avizare și control din cadrul I.N.M.L. „M.M.”), a concluzionat următoarele: „1.) Din datele necropsice rezultă că moartea numitei T.F. a fost violentă. 2.) Aceasta s-a datorat șocului traumatic consecința unui politraumatism soldat cu: - traumatism cranio-cerebral cu fracturi de viscerocraniu precum și contuzie și hemoragie meningo-cerebrală; - traumatism toracic cu multiple fracturi costale (17 coaste, pe mai multe planuri); - multiple leziuni traumatice (echimoze, excoriații, plăgi) constatate. 3.) Momentul probabil al survenirii decesului menționat în fișa de transport al cadavrului (completată de medicul legist care a participat la cercetarea la fața locului), a fost estimat în seara zilei de 30 iunie 2008, orele 19:00. 4.)-7.) Defalcat pe regiuni anatomice, organe și grupuri de leziuni traumatice, s-au putut aprecia, printre altele, următoarele: în primul rând, că privite global, multitudinea leziunilor traumatice externe (cu diferite grade de gravitate) precum și dispunerea lor pe tot corpul (multipolare, predominant anterior), pledează pentru producerea acestora, în cea mai mare parte prin lovire activă cu corpuri dure. Leziunile extremității cefalice (cranio-cerebrale și faciale) s-au putut produce prin mecanism complex, cel mai probabil lovire repetată cu și de corpuri dure, fără a se putea individualiza mecanismul de producere al fiecărei leziuni în parte, cel mai probabil acestea producându-se astfel: prin lovire cu corp dur (leziunile faciale); prin lovire de corp/plan dur, cel mai probabil cădere secundară lovirii active la nivelul feței (leziunile epicraniene). Leziunile cervicale anterioare s-au putut produce cel mai probabil prin comprimarea gâtului (posibil cu mâna). Leziunile toracice (fracturi costale bilaterale, pe mai multe linii, cu caracter vital) s-au putut produce cel mai probabil prin comprimarea toracelui între corpuri/planuri dure. 8.) Dinamica desfășurării agresiunii poate fi apreciată parțial și secvențial, ea fiind foarte complexă, mai ales că s-a desfășurat pe o perioadă mai lungă de timp. 9.) Leziunile traumatice tanatogeneratoare au fost cele meningo-cerebrale și cele toracice (fiecare în sine sau mai degrabă asociate), între acestea și deces existând o legătură de cauzalitate directă. (…)”.

S-a conchis în fapt că în noaptea de 29 din 30 iunie 2008 și în continuare, în cursul zilei de 30 iunie 2008, inculpatul T.V.V. i-a aplicat numeroase lovituri în diferite zone ale corpului, inclusiv zone vitale (cap, torace), mamei sale, victima T.F., aflată într-o stare fizică degradată, datorată vârstei și numeroaselor leziuni suferite anterior în urma loviturilor aplicate constant de fiul său, iar anunțarea decesului de către inculpat a avut loc abia în ziua de 1 iulie 2008, ora 15:50, la aproape 24 de ore de la momentul probabil la care a intervenit, cadavrul victimei aflându-se în apartament în tot acest interval de timp.

Același inculpat, la data de 1 iulie 2008, ora 17:27, după ce la locuința sa se prezentaseră un echipaj de poliție din cadrul Secției 5 Poliție și un echipaj al Serviciului de Ambulanță, a apelat din nou nr. de urgență 112, ulterior sosind ofițeri de la D.G.P.M.B., Serviciul Omoruri și medicul legist de la I.N.M.L. „M.M.”.

Informațiile oferite inițial de inculpatul T.V.V. în legătură cu decesul mamei sale, T.F., au fost: „(...) s-a bătut cu capul de pereți, nu știu ce s-a întâmplat cu ea (...) păi dacă-i moartă aicea se împute lângă mine (...) eu când am găsit-o am găsit-o efectiv înnegrită (...) păi, n-am sunat mai devreme că am crezut că încă mai trăiește (...).”.

La sosirea organelor de poliție la fața locului, în primele declarații date, inculpatul T.V.V. a afirmat că, în ziua de 1 iulie 2008, în jurul orei 07:00, a găsit-o pe mama sa căzută în baie.

Ulterior, tot la data de 1 iulie 2008, același inculpat a declarat: „(...) în cursul zilei de 30 iunie 2008, intervalul cât am lipsit de acasă, a fost între orele 16:00-18:00, la întoarcerea mea acasă am găsit-o pe mama cu fața în jos la intrarea în baie. Am încercat să o resuscitez, apelând totodată la 112, iar până astăzi 1 iulie 2008 nu a apărut nicio ambulanță, gestul de a chema ambulanța repetându-l de două ori (nota instanței, deși primul apel inițiat de inculpat a fost înregistrat la Direcția pentru Apel Unic de Urgență, în ziua de 1 iulie 2008, ora 15:50), iar astăzi 1 iulie 2008, în jurul orei 12:00, am observat că mama mea nu mai respira, în toată această perioadă rămânând lângă holul de acces, eu neputând să o transport până în pat și rămânând lângă ea în toată această perioadă.”.

În cuprinsul unei alte declarații din data de 1 iulie 2008, inculpatul a arătat: „(...) în ziua de 30 iunie 2008 (...) în jurul orei 16:00, am plecat de acasă pentru cumpărături. În momentul plecării, mama mea stătea sprijinită de tăblia patului (...) după ce am terminat de băut berile m-am întors acasă în jurul orei 18:00. În momentul în care am intrat în casă, am găsit-o pe mama mea căzută cu fața în jos, în fața ușii de la baie. M-am dus lângă ea, i-am scos proteza dentară ca să nu se sufoce, am tras-o în sufragerie, deoarece n-am putut să o ridic, am întors-o cu fața în sus și am încercat să îi fac masaj cardiac, deoarece respira foarte greu. M-am dus în baie, de unde am luat un prosop, după care am șters-o pe față deoarece avea sânge, după care i-am pus prosopul pe frunte. După toate acestea, mama și-a revenit continuând să respire cu dificultate. Eu m-am așezat pe fotoliu și am așteptat, crezând că o să-și revină, deoarece cu o săptămână în urmă mai căzuse în casă (...) am așteptat 4-5 ore ca să își revină, dar văzând că a început să se răcească am sunat la 112 (...) Am așteptat cca. 2 ore, timp în care am avut impresia că mama începe să respire mai bine, i-am luat pulsul de 3 ori și am observat ca acesta este din ce în ce mai slab. Menționez că în toată această perioadă am încercat să vorbesc cu mama, strigându-i să se scoale dar nu mi-a răspuns, fiind în stare de inconștiență (...) Pe data de 1 iulie 2008, am observat că mamei mele a început să îi curgă din gură un lichid negru, urât mirositor, și am constatat că nu mai respira. Am sunat din nou la 112 (...) Menționez că în noaptea de 29 spre 30 iunie am avut o ceartă cu mama mea, aproximativ 4-5 în dimineața (...) Am țipat la mama mea, care era lângă fotoliu în sufragerie, după care de nervi am împins-o vrând să o așez în fotoliu, dar ea s-a dezechilibrat și a căzut pe pardoseală lângă fotoliu (...).”.

În declarația dată în fața procurorului la data de 20 iunie 2011, inculpatul a adăugat: „(...) între mine și mama mea scandalurile erau frecvente, ne certam dar nu o loveam. Am lovit-o o singură dată (...).”.

În fața instanței, inculpatul T.V.V. a declarat, printre altele, că: „Mama mea se deplasa singură prin casă, dar își făcea nevoile pe ea. În această situație se afla cu circa 2 ani înainte de a deceda. Cum mama mea nu mai avea alte rude apropiate, o îngrijeam singur.”, „În urmă cu aproximativ 3-4 ani de zile, prin vară, am avut un conflict verbal cu mama mea. Conflictul a fost generat de mama mea, care având o pensie consistentă în urma decesului tatălui meu care fusese ofițer superior în armată, își dădea toți banii nepoatei sale, fiica mea T.E.D. (…)”, „Tot în acea zi eram supărat și fiindcă mama mea își făcuse nevoile pe ea, așa că am trimis-o la baie să se spele, în condițiile în care în apartamentul nostru nu era curent, fiind tăiat pentru neplata facturii. În contextul conflictului verbal purtat cu mama, rețin că doar am împins-o, după care am văzut-o întinsă pe jos, și bănuiesc că a căzut pe jos (pe partea dreaptă) și s-a lovit la cap. Între timp eu fusesem plecat de acasă 25 de minute, fapt ce poate fi verificat. Când m-am întors acasă, mama mea încă trăia, dar cred că era într-un început de agonie.”, „Precizez faptul că eram șocat la momentul respectiv și nu pot aprecia la cât timp a decedat mama mea după ce am împins-o eu. Deși fusesem consumator de alcool, mai aveam scurte perioade, două-trei luni, în care nu beam alcool deloc. Soția mea, T.V., care suferă de schizofrenie paranoidă, locuiește și acum cu mine, când nu dispare de acasă. Personal, apreciez că sunt vinovat moral de decesul mamei mele, pentru că m-am purtat urât cu ea fiindcă avea o vârstă, dar fizic nu știu dacă mă pot considera vinovat. În momentul de față, pot spune că mă aflu într-o stare de depresie, nu pot să dorm noaptea, iar existența mi-o câștig din diverse munci, scriu lucrări de diplomă și altele. Țin să precizez că din când în când îmi intră în cap <ca un vierme> ideea sinuciderii.”.

Martorii P.E., P.A.C., M.R., M.I. și S.R.A., audiați și în fața instanței, în respectarea principiului oralității, nemijlocirii și contradictorialității stipulat în art. 289 C. proc. pen., și-au menținut declarațiile date în fața procurorului, învederând aspectele pe care, în genere, le puteau relata după perioada de câțiva ani scursă de la decesul victimei.

În ultimul cuvânt, inculpatul T.V.V. a învederat că pierderea locului de muncă împreună cu consumul de alcool și cu faptul că fiica sa a plecat de acasă, au fost factorii care l-au determinat să aibă o atitudine violentă față de mama sa, însă nu își aduce aminte să o fi lovit.

Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 30 august 2010, întocmit de I.N.M.L. „M.M.”, privind pe inculpatul T.V.V., obligatorie conform art. 117 C. proc. pen., a concluzionat că: „Numitul T.V.V. prezintă la data examinării diagnosticul de tulburare organică de personalitate. La data comiterii faptei pentru care este cercetat, a prezentat diagnosticul de dependență de etanol; tulburare organică de personalitate. La data comiterii faptei pentru care este cercetat, a avut diminuată capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și, mai ales, a consecințelor faptei, față de care discernământul a fost scăzut.”. Totodată, s-a făcut recomandarea de urmare de tratament medical până la însănătoșire, în ambulator, de către inculpat.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului T.V.V. care, la data de 30 iunie 2008, în timp ce se afla la locuința sa din București, str. C., sector 1, i-a aplicat victimei T.F. (în vârstă de 81 de ani), mama sa, împreună cu care locuia, mai multe lovituri, cu corpuri dure, în diferite zone ale corpului, inclusiv zone vitale (cap, torace), care au provocat decesul acesteia în cursul aceleiași zile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul T.V.V., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei.

În dezvoltarea motivelor de apel depuse în scris la dosar Ministerul Public a arătat că lipsa antecedentelor penale necoroborată cu alte elemente de fapt nu pot fi valorificate drept circumstanțe atenuante în condițiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. (buna conduită avută înainte de comiterea infracțiunii) cu atât mai mult cu cât din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că anterior comiterii faptei inculpatul a avut o atitudine necorespunzătoare, violentă față de membrii familiei și de natură a cauza indignarea vecinilor, provocând, pe fondul consumului de alcool, scandal zilnic, agresând-o, în mod frecvent, pe mama sa T.F., căreia îi spunea că „nu mai moare odată”. S-a solicitat instanței de control judiciar să aibă în vedere și nepăsarea inculpatului la suferințele mamei sale, acesta chemând salvarea doar după ce mama sa a încetat din viață.

Apelantul inculpat T.V.V. nu a arătat în scris care sunt motivele de nelegalitate și/sau netemeinicie care afectează hotărârea primei instanțe însă, cu ocazia dezbaterilor în fața Curții, a apreciat că, în mod greșit, a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, astfel că a reiterat solicitările formulate în fața primei instanțe de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea mai sus amintită în cea prevăzută de art. 183 C. pen., întrucât la dosarul cauzei nu au fost probe certe că acesta ar fi acționat cu intenția directă/indirectă de a-și ucide mama în condițiile în care doar a împins-o, forma corectă de vinovăție fiind, în opinia sa, intenția depășită.

Prin decizia penală nr. 301/A din 19 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de procuror și inculpat.

Împotriva deciziei penale nr. 301/A din 19 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în termen legal au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul T.V.V.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a criticat hotărârea recurată pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului și aplicarea unei pedepse care să satisfacă cerințele art. 52 C. pen.

În motivarea recursului se arată că instanțele nu au avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei comise, atitudinea inculpatului după comiterea faptei, caracterul extrem de violent al faptei, persoana față de care s-a manifestat acțiunea sa și rezultatul produs.

Inculpatul T.V.V. a criticat decizia recurată pentru nelegalitate și netemeinicie sub două aspecte:

- greșita încadrare juridică a faptei, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 183 C. pen., întrucât nu a acționat cu intenția directă sau indirectă de a-și ucide mama.

De asemenea, nu se justifică nici reținerea circumstanței agravante prevăzute de art. 176 lit. a) C. pen., având în vedere vârsta victimei și starea degradantă de sănătate a acesteia.

- netemeinicia pedepsei aplicate în raport cu împrejurările comiterii faptei și datele care circumstanțiază persoana inculpatului, fapta s-a produs pe fondul consumului de alcool, inculpatul are vârsta de 52 ani, este profesor, prezintă tulburări organice de personalitate și discernământ scăzut, solicitându-se reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

În drept s-au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și pct. 17 C. proc. pen.

Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține că ambele recursuri sunt nefondate pentru considerentele ce urmează.

Din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost condamnat.

În fapt în noaptea de 29-30 iunie 2008 și în cursul zilei de 30 iunie 2008, inculpatul a aplicat mamei sale, victima T.F., în vârstă de 81 ani, mai multe lovituri cu corpuri dure, în diferite zone ale corpului, inclusiv în zone vitale (cap, torace), care au provocat decesul acesteia în cursul aceleiași zile.

Instanțele au realizat și o corectă încadrare juridică a faptei în dispozițiile art. 174-art. 175 lit. c), lit. d) și art. 176 lit. a) C. pen., inculpatul acționând cu intenția directă de a ucide, respectiv a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui, respectiv moartea victimei.

Astfel, victima a fost lovită cu intensitate și repetat de către inculpat în zone vitale; iar apoi a fost abandonată de către acesta.

Din raportul de expertiză medico-legală rezultă că victima a prezentat hemoragie meningo-cerebrală, consecința unui traumatism cranio-facial cu fractură maxilozigomatică dreaptă cu deplasare, plăgi contuze frontale stângi, leziunile traumatice faciale și toracale au putut fi produse prin loviri repetate cu corp dur urmate de cădere și lovire de corp/plan dur cu impact cranian. Leziunile cerebrale cu caracter tanatogenerator au morfologia și topografia unor leziuni produse prin cădere și lovire de corp/plan dur, iar leziunile traumatice cervicale au putut fi produse prin comprimare manuală cervicală. Între leziunile traumatice și deces există o legătură de cauzalitate directă”.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei comise, modalitatea de săvârșite, prin aplicarea unor lovituri intense și repetate în zone vitale asupra unei persoane în vârstă de 81 ani și lipsită de capacități reale de apărare, datele care circumstanțiază persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, cu discernământ scăzut pe fondul dependenței de etanol și tulburări organice de personalitate.

Față de împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut discernământ scăzut la data comiterii faptei, având nevoie de tratament medical, Înalta Curte apreciază că nu se impune înlăturarea dispozițiilor art. 74 lit. a) și alin. (2) C. pen., pedeapsa aplicată prin cuantumul său și modalitatea de executare fiind aptă să corespundă cerințelor art. 52 C. pen. privind scopul educativ și preventiv al pedepsei.

În consecință, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursurile declarate în cauză ca nefondate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul T.V.V. împotriva deciziei penale nr. 301/A din 19 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2013.