ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1161/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1161/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra recursului declarat

de partea civilă A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - D.G.F.P.

Ploiești împotriva deciziei penale nr. 220/2013 a Curții de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 4327/105/2012,

privind pe intimata - inculpată P.M., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 237 din 03 iunie

2013, pronunțată de către Tribunalul Prahova, în baza disp. art. 9 alin. (1)

lit. g) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii

fiscale, cu aplicarea art. 320

1

alin. (1)-(4) și alin. (7) C. proc.

pen. anterior și a art. 74 lit. a) și b) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. anterior,

infracțiunea de evaziune fiscală, faptă din data de 25 noiembrie 2009, parte

civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - D.G.F.P. Prahova, prejudiciu

13.257 RON, a fost condamnată inculpata P.M., la 1 (un) an închisoare.

S-a aplicat art. 71 C. pen. raportat la

disp. art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. anterior, cu excepția dreptului de a alege.

În

baza disp. art. 81 alin. (1) C. pen. anterior s-a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei.

Conform art. 82 alin. (1) C. pen. anterior

termenul de încercare se compune din durata pedepsei aplicate inculpatei la care

se va adăuga un interval de timp de 2 ani, fiind în final de 3 (trei) ani.

În

temeiul disp. art. 359 alin. (1) C. proc. pen. anterior s-a

atras atenția inculpatei asupra consecinței nerespectării disp. art. 83 și art.

84 C. pen. anterior care atrag revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei

în cazul în care inculpata comite o nouă infracțiune în cadrul termenului de încercare

ori dacă nu-și îndeplinește obligațiile civile stabilite prin prezenta hotărâre

până la expirarea termenului de încercare.

Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen. anterior

pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatei

s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În

baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. anterior raportat la

art. 14-15 C. proc. pen. anterior cu aplicarea art. 998 - 999 C. civ. (legea veche),

art. 1000 alin. (3) și art. 1003 C. civ. anterior, s-a admis acțiunea civilă exercitată

în cadrul procesului penal de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F.

București prin D.G.F.P. Prahova și în consecință a fost obligată inculpata în solidar

cu partea responsabilă civilmente SC M.M.S. SRL Lipănești, județul Prahova să plătească

acestei părți civile suma de 5.484 RON despăgubiri la care se adăugă obligațiile

fiscale accesorii potrivit C. proc. fisc., calculate de la data rămânerii definitive

a prezentei și până la plata efectivă a debitului datorat.

În

conformitate cu art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990 republicată,

cu aplicarea art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii

definitive a prezentei s-a comunicat o copie de pe dispozitivul acesteia pentru

a se efectua mențiunile prevăzute de lege.

În

temeiul art. 191 alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen. a fost

obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.M.S. SRL Șipotu

la 600 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut

pe baza actelor și lucrărilor cauzei, că prin rechizitoriul nr. 805/P/2012 al Parchetului

de pe lângă Tribunalul Prahova prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei

P.M., pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. g) din Legea

nr.

241/2005, constând în aceea că în data de 25 noiembrie 2009, a înstrăinat autovehiculul,

proprietatea SC M.M.S. SRL Lipănești al cărei administrator era, marca M.B. înmatriculat

cu nr. XXX, an de fabricație 2001, două uși, culoare albastru, berlină, sechestrat

în mod legal de organele fiscale conform procesului verbal de sechestru pentru bunurile

mobile înregistrat sub nr. P1 din 18 septembrie 2009, în vederea recuperării sumei

de 13.257 RON, reprezentând obligații fiscale.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova

a reținut această situație de fapt pe baza următoarelor probatorii administrate

în faza de urmărire penală, respectiv plângerea A.N.A.F. - D.G.F.P. Prahova, procesul

- verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. P2 din 18 septembrie 2009 al Administrației

Finanțelor Publice a Orașului Boldești - Scăieni, județul Prahova și anexa, actele

întocmite cu ocazia vânzării-cumpărării autovehiculului sechestrat, fișa de cazier

judiciar a inculpatei, declarațiile inculpatei.

La termenul de judecată din data de 21

mai 2013, instanța de fond a pus în discuția părților regularitatea actului de sesizare

al acestuia potrivit art. 300 alin. (1) C. proc. pen. anterior constatând că a fost

legal sesizată cu soluționarea cauzei, iar actul de sesizare (rechizitoriu) cuprinde

toate mențiunile prevăzute de lege. De asemenea, după consultarea cu apărătorul

său, inculpata P.M. a arătat că solicită ca judecarea cauzei să se facă în condițiile

prevăzute de art. 320

1

și urm. C. proc. pen., pe baza recunoașterii vinovăției,

arătând în declarațiile luate în ședința publică că recunoaște în întregime fapta

penală pentru care a fost trimis în judecată, în modalitatea descrisă în actul de

sesizare al instanței și a solicitat ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.

Instanța de fond a pus în discuția părților

admisibilitatea cererii inculpatei de a se judeca potrivit art. 320

1

și urm. C. proc. pen. anterior și constatând că nu a existat nici un impediment

legal de respingere a acestuia, a admis cererea de judecare pe baza recunoașterii

vinovăției făcute de inculpată.

S-a procedat la ascultarea inculpatei,

care a precizat că solicită ca judecarea cauzei să se facă în condițiile prevăzute

de art. 320

1

și urm. C. proc. pen. anterior respectiv pe baza recunoașterii

vinovăției sale, în sensul că a recunoscut fapta penală pentru care a fost trimisă

în judecata în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanței, arătând pe

scurt și modul în care a procedat la comiterea acesteia și precizând faptul că a

mai achitat o parte din prejudiciul cauzat statului, nu a solicitat administrarea

altor probatorii în cauză, și și-a însușit toate probatoriile efectuate în faza

de urmărire penală, precizând că depune numai acte în circumstanțiere.

Examinând probele administrate în faza

de urmărire penală, așa cum prevede art. 320

1

alin. (1) și urm. C. proc.

pen. anterior precum și declarația inculpatei dată în fața instanței de fond, Tribunalul

a reținut vinovăția inculpatei în comiterea faptei reținută în sarcina sa prin actul

de sesizare al instanței și următoarea situație de fapt:

La data de 25 noiembrie 2009 inculpata

a vândut autovehiculul său, aflat sub sechestru legal aplicat de organele fiscale

pentru recuperarea obligațiilor fiscale.

Din probele administrate în cauză a rezultat

că organele fiscale, respectiv Administrația Finanțelor Publice a orașului Boldești

- Scăieni, a instituit sechestru pe bunuri mobile ale inculpatei, în vederea recuperării

obligațiilor fiscale în cuantum de 13.257 RON, datorate de societatea SC M.M.S.

SRL Lipănești al cărui asociat și administrator era inculpata.

La data de 18 septembrie 2009 organele

fiscale au instituit sechestru pe autovehiculul, proprietatea societății, marca

M.B. înmatriculat cu nr. XXX, an de fabricație 2001, 2 uși, culoare albastru, berlină,

evaluat la suma de 16 253 RON, potrivit procesului verbal de sechestru pentru bunurile

mobile înregistrat sub nr. P1 din 18 septembrie 2009.

În

baza acestui proces - verbal bunul a fost lăsat în custodia

inculpatei fiind indisponibilizat cât timp durează executarea silită, inculpata

fiind de față și semnând.

S-a reținut în cauză că societatea administrată

de inculpată datora bugetului consolidat al statului suma de 13.257 RON reprezentând

impozit pe salarii și contribuții cu reținere la sursă și alte contribuții, pentru

care deși societatea a fost somată, totuși obligațiile fiscale nu au fost onorate.

Pentru recuperarea acestui prejudiciu fiscal, organele fiscale au instituit sechestrul

asupra unui bun mobil al societății, respectiv autovehiculul sus menționat.

La data de 25 noiembrie 2009, inculpata

deși cunoștea că bunul - autovehiculul, așa cum a fost descris mai sus, este sechestrat

în vederea recuperării obligațiilor fiscale, l-a înstrăinat numitei P.R., pentru

suma de 25.000 RON conform facturii fiscale din 25 noiembrie 2009, și a cărții de

identificare a vehiculului. Din suma obținută inculpata nu a achitat decât o parte

din obligațiile fiscale, respectiv 5.000 RON așa cum a rezultat din chitanța din

28 decembrie 2009.

Anterior acestei plăți, inculpata a achitat

din prejudiciul cauzat, suma de 2.400 RON, în perioada septembrie - octombrie 2009,

potrivit chitanțelor depuse la dosar, astfel că pentru suma de 5.857 RON, reprezentând

prejudiciu cauzat rămas neachitat, statul deși avea o garanție pentru recuperarea

prejudiciului, nu o mai putea valorifica inculpata dispunând, fără drept de autovehicul.

Inculpata a recunoscut săvârșirea faptei

penale încă din faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată, așa

cum s-a arătat mai sus.

În

drept, instanța de fond a reținut că fapta inculpatei P.M.

care în data de 25 noiembrie 2009, a înstrăinat autovehiculul, proprietatea SC M.M.S.

SRL Lipănești al cărei administrator era, marca M.B. înmatriculat cu nr. XXX, an

de fabricație 2001, 2 uși, culoare albastru, berlină, sechestrat în mod legal de

organele fiscale conform procesului verbal de sechestru pentru bunurile mobile înregistrat

sub nr. P1 din 18 septembrie 2009, în vederea recuperării sumei de 13.257 RON, reprezentând

obligații fiscale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.

art. 9 alin. (1) litt. g) din Legea nr. 241/2005, respectiv evaziune fiscală, constând

în înstrăinarea unor bunuri sechestrate în condițiile prevăzute de lege.

Instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei

și situația de fapt precizată mai sus pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală respectiv, plângerea A.N.A.F. - D.G.F.P. Prahova, procesul - verbal de sechestru

pentru bunuri mobile nr. P2 din 18 septembrie 2009 al Administrației Finanțelor

Publice a Orașului Boldești - Scăieni, județul Prahova și anexa, actele întocmite

cu ocazia vânzării-cumpărării autovehiculului sechestrat, fișa de cazier judiciar

a inculpatei, declarațiile inculpatei, declarațiile martorilor N.R.V., I.L., copie

proces-verbal, acte și adrese de la Administrația financiară.

Instanța de fond a făcut aplicarea

art. 72 C. pen. anterior raportat la art. 64 lit. a), b), și c) C. pen. anterior,

cu excepția dreptului de a alege.

S-a apreciat că în speță se impune interzicerea

ca și pedeapsă accesorie a dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau

în funcții elective, a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității

de stat, precum și a dreptului de a exercita o profesie de natura a celei de care

s-a folosit aceasta la săvârșirea infracțiunii, respectiv funcția de administrator.

La individualizarea judiciară a pedepsei,

Tribunalul a avut în vedere limitele minime și cele maxime ale pedepsei prevăzute

de textele de lege incriminatoare, gradul de pericol social al faptei penale comise

de inculpată, modalitatea de săvârșirea infracțiunii, prejudiciul cauzat statului,

cât și circumstanțele personale ale inculpatei care a recunoscut și regretat comiterea

infracțiunii reținute în sarcina sa și a solicitat judecarea cauzei pe baza recunoașterii

de vinovăție.

În

raport de criteriile arătate instanța de fond a apreciat că

scopul preventiv educativ al sancțiunii cu închisoarea aplicată inculpatei se poate

realiza și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată acesteia.

În

baza disp. art. 359 alin. (1) C. proc. pen. instanța de fond

a atras atenția inculpatei asupra consecinței nerespectării disp. art. 83 și 84

C. pen. anterior care atrag revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei

în cazul în care inculpata comite o nouă infracțiune în cadrul termenului de încercare

ori dacă nu-și îndeplinește obligațiile civile stabilite prin prezenta hotărâre

până la expirarea termenului de încercare.

În

privința laturii civile a cauzei, s-a constatat că prin fapta

sa, inculpata a cauzat statului un prejudiciu în suma totală de 13.257 RON, din

care aceasta a achitat deja o parte așa cum reiese din chitanțele depuse la dosarul

cauzei, precum și din adresele D.G.F.P. Prahova, care a precizat că debitul neachitat

potrivit procesului verbal de sechestru nr. P2 din 18 septembrie 2011 este în sumă

totală de 5.884 RON.

În

ceea ce privește soluționarea laturii civile, constatând că

prin fapta acesteia, infracțiunea comisă s-a cauzat un prejudiciu statului, fiind

întrunite toate condițiile răspunderii civile delictuale, instanța de fond, în baza

art. 346 alin. (1) C. proc. pen. anterior raportat la art. 14-15 C. proc. pen. anterior,

cu aplicarea disp. art. 998 - 999 C. civ. (legea veche), art. 1000 alin. (3) și

art. 1003 C. civ., a admis acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal

de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F.

București

prin D.G.F.P. Prahova și în consecință, a obligat pe inculpată în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC M.M.S. SRL Lipănesti, județul Prahova să plătească acestei

părți civile suma de 5.484 RON despăgubiri la care se adăugă obligațiile fiscale

accesorii potrivit C. proc. fisc., calculată de la data rămânerii definitive a prezentei

și până la plata efectivă a debitului datorat.

Din verificările efectuate în cauză s-a

constatat că inculpata nu a deținut în prezent bunuri mobile sau imobile în proprietatea

acesteia pentru a se putea dispune luarea unui sechestru asigurător, care să garanteze

recuperarea pagubei cauzate de aceasta, iar în privința sechestrului care fusese

instituit în cauză, nu a mai fost posibilă instituirea acestuia din nou de către

instanța de judecată întrucât bunul sechestrat a fost înstrăinat, iar inculpata

a fost trimisă în judecată chiar pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere de

sub sechestru, având ca obiect autoturismul la care s-a făcut referire, cu ocazia

precizării situației de fapt.

Față de natura infracțiunii comise, instanța

de fond, în baza disp. art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990 republicată, cu aplicarea

art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 241/2005, a comunicat o copie de pe dispozitivul

sentinței pentru a se efectua mențiunile prevăzute de lege.

Împotriva acestei sentințe a exercitat

apel, în termen legal, partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Prahova, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie în privința laturii civile susținând că aceasta

a fost greșit soluționată deoarece instanța de fond a dispus obligarea inculpatului

în solidar cu partea responsabil civilmente la plata despăgubirilor civile și a

obligațiilor fiscale accesorii, însă acestea din urmă au fost calculate în mod greșit

ca începând să curgă de la data rămânerii definitive a sentinței.

S-a susținut că din acest punct de vedere

dispozițiile C. proc. fisc., instituite prin art. 119 alin. (1), stabilesc că pentru

neachitarea la termenul de scadență a obligațiilor de plată, debitorul datorează

după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.

S-a arătat așadar că aceste dispoziții

legale au fost ignorate de către instanța de fond astfel încât calcularea obligațiilor

fiscale accesorii de la momentul rămânerii definitive a sentinței și nu de la data

creării bazei impozabile, este contrară legii, mai exact dispozițiilor C. proc.

fisc. menționate mai sus precum și dispozițiilor C. civ. încălcându-se așadar, și

principiul reparației integrale a prejudiciului creat.

S-a solicitat admiterea căii de atac, casarea

în parte a sentinței în latură civilă, în sensul de a fi obligată inculpata în solidar

cu partea responsabilă civilmente la plata obligațiilor fiscale accesorii, calculate

însă de la data creării bazei impozabile și până la data efectivă a plății.

Prin decizia penală nr. 220/2013 Curtea

de Apel Ploiești a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă A.N.A.F.

prin D.G.F.P. Prahova, împotriva sentinței penale nr. 237 din 03 iunie 2013 a Tribunalului

Prahova.

A obligat apelanta parte civilă la 250

RON cheltuieli judiciare către stat, din care 50 RON onorariu parțial al apărătorului

din oficiu până la prezentarea apărătorului ales pentru inculpata intimată P.M.,

sumă avansată din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Curtea, examinând sentința apelată, constată

că instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat

o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate din care rezultă

atât existența faptei pentru care intimata inculpată P.M. a fost trimisă în judecată,

cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție, în forma cerută de lege, de către inculpată.

Pe baza mijloacelor de probă, astfel cum

au fost evidențiate de către Tribunal în considerentele sentinței atacate, dar și

în raport de poziția de recunoaștere a inculpatei intimate, în mod corect s-a reținut

și rezultă, în esență, că inculpata intimată P.M., în data de 25 noiembrie 2009,

în calitate de administrator al părții responsabil civilmente SC M.M.S. SRL Lipănești,

a înstrăinat autovehiculul proprietate acestei societăți comerciale, purtând marca

M.B. și, ce fusese înmatriculat cu nr. XXX, având an de fabricație 2001, două uși,

culoare albastru, cu toate că acest autovehicul fusese sechestrat în mod legal de

organele fiscale conform procesului verbal de sechestru pentru bunurile mobile înregistrat

sub nr. P1 din 18 septembrie 2009, în vederea recuperării sumei de 13.257 RON, reprezentând

obligații fiscale datorate bugetului de stat de către respectiva societate comercială.

Din coroborarea declarațiilor inculpatului

cu restul probatoriilor administrate în cauză și anume plângerea părții civile A.N.A.F.

- D.G.F.P. Prahova, procesul - verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. P2

din 18 septembrie 2009 al Administrației Finanțelor Publice a Orașului Boldești

- Scăieni, județul Prahova însoțit de anexă, înscrisurile întocmite cu ocazia vânzării-cumpărării

autovehiculului sechestrat, Curtea constată că existența faptei și vinovăția inculpatei

sunt în afara oricărui dubiu și ca atare soluția de condamnare a acesteia este legală,

iar sub acest aspect nici nu au fost formulate critici de către inculpată, care

nu a exercitat cale de atac împotriva sentinței.

Cu atât mai mult existența faptei și vinovăția

inculpatei sunt confirmate de împrejurarea că, așa cum s-a arătat, aceasta a recunoscut

și regretat comiterea faptei așa cum a fost descrisă în actul de sesizare al instanței,

declarația sa coroborându-se cu restul probatoriilor administrate în cauză, prima

instanță făcând în mod corect aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. anterior

în raport de poziția exprimată personal de inculpată în fața primei instanțe.

În

ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate, Curtea

observă că în cauză s-a realizat o corectă aplicare a criteriilor de individualizare

prevăzute de art. 52 și art. 72 C. pen., fiind în mod corect aplicate art. 320

1

C. proc. pen. anterior, care reglementează judecata în cazul recunoașterii vinovăției,

fiind pe deplin corespunzătoare atât ca întindere cât și ca modalitate de executare,

cerințelor stipulate în textele de lege susmenționate în raport de gradul de pericol

social concret al infracțiunii, de conduita procesuală a inculpatei, respectiv

recunoașterea

vinovăției și accelerarea soluționării procesului, dar și în raport de lipsa antecedentelor

penale ale acesteia, astfel încât inculpatei i-au fost aplicate art. 74 și art.

76 C. pen. anterior privind circumstanțele atenuante facultative judiciare.

În

privința soluționării laturii civile a cauzei, aspect care

constituie obiectul căii de atac exercitată în cauză de către partea civilă, Curtea

constată că instanța de fond a fost sesizată în limita sumei de 13.257 RON reprezentând

obligații fiscale, așa cum s-a reținut prin rechizitoriu, în sarcina inculpatei

reținându-se înstrăinarea autoturismului ce fusese legal sechestrat în vederea recuperării

sumei de 13.257 RON reprezentând obligații fiscale datorate bugetului de stat.

Pe parcursul judecății în fond a cauzei,

prin adresa din

24 septembrie 2012 eliberată de către partea

civilă, partea civilă a

comunicat că la 24 septembrie 2012 obligațiile

de plată restante din titlurile executorii ce

o privesc

pe inculpată sunt în sumă de 5.274 RON, deoarece a fost achitată și

încasată

suma de 5.700 RON reprezentând „prejudiciu cauzat și recuperat în

condițiile

art 10 din Legea nr. 241/2005".

Ulterior, la 16 octombrie 2012 partea civilă

înaintează la dosar adresa din 16 octombrie 2012 în care se precizează din nou că

societatea administrată de inculpată a achitat suma de 5.700 RON reprezentând prejudiciu

din procesul verbal de sechestru nr. P3 din 18 septembrie 2009 astfel încât, figurează

cu obligații de plată cuprinse în acest proces-verbal de sechestru în sumă de 5.274

RON.

La data de 29 noiembrie 2011 prin adresa

din 29 noiembrie 2011, partea civilă precizează că societatea administrată de inculpată

a achitat integral suma cuprinsă în titlurile executorii din procesul verbal de

sechestru nr. P2 din 18 septembrie 2009, după care, printr-o nouă comunicare din

11 martie 2013 partea civilă precizează că debitele neachitate din acest

proces-verbal de sechestru sunt în sumă de 5.884 RON.

Situația este clarificată prin adresa din

17 ianuarie 2013 emisă de partea civilă din care rezultă că la data de mai sus societatea

administrată de inculpată figurează cu obligația restantă de plată în sumă de 5.884

RON reprezentând dobânzi și penalități de întârziere datorate pentru sumele achitate

cu întârziere pentru titlurile executorii cuprinse în procesul verbal de sechestru

nr. P2 din 18 septembrie 2009.

Această situație este reconfirmată printr-o

nouă adresă expediată de partea civilă la data de 16 ianuarie 2013, aflată la dosar

fond, în care se precizează din nou că suma de 5.884 RON reprezintă dobânzi și penalități

de întârziere datorate pentru sumele achitate cu întârziere pentru titlurile executorii

cuprinse în procesul verbal de sechestru nr. P2 din 18 septembrie 2009.

Așa fiind, Curtea constată că nu există

motive de reformare a hotărârii atacate, câtă vreme suma la plata căreia a fost

obligată inculpata în solidar cu partea responsabil civilmente, reprezintă ea însăși

cuantumul dobânzilor și penalităților de întârziere datorate pentru sumele ce au

fost achitate cu întârziere de către inculpată.

Această sumă nu reprezintă deci prejudiciul

creat efectiv de către inculpată, care a fost acoperit de către aceasta, însă cu

întârziere, motiv pentru care partea civilă a calculat dobânzi și penalități de

întârziere care reprezintă ele însele, în înțelesul C. proc. fisc., obligații fiscale

accesorii.

Prin urmare, cum suma la plata căreia a

fost obligată inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente, este constituită

ea însăși din obligații fiscale accesorii, rezultă cu claritate că această sumă

nu poate fi purtătoare la rândul ei de alte obligații fiscale accesorii, cu atât

mai mult cu cât, prejudiciul efectiv creat de către inculpată a fost deja acoperit

astfel cum rezultă fără putință de tăgadă din înscrisurile comunicate de către partea

civilă, așa cum s-a precizat mai sus.

Neputându-se aplica în cauză dobânda la

dobândă, cu alte cuvinte necuvenindu-se obligații fiscale accesorii care să curgă

asupra altor obligații fiscale accesorii, Curtea constată că nu pot fi fondate motivele

de apel formulate de partea civilă deoarece obligațiile fiscale accesorii stabilite

la primul grad de jurisdicție nu se impuneau a fi acordate în cauză, atâta timp

cât despăgubirile civile reprezentau ele însele aceste obligații fiscale accesorii,

calculate ulterior trimiterii în judecată a inculpatei.

Însă, Curtea constată că nu poate fi reformată

hotărârea sub acest aspect, în sensul de a se înlătura obligarea inculpatei și a

părții responsabilă civilmente la plata obligațiilor fiscale accesorii, care greșit

au fost acordate în cauză, deoarece instanța de apel este sesizată numai cu calea

de atac promovată de partea civilă, căreia i-ar fi agravată situația în propriul

apel, într-o atare ipoteză.

În

consecință, apelul declarat de partea civilă este apreciat

ca nefondat.

Împotriva deciziei penale nr. 220/2013

a declarat recurs, la 21 noiembrie 2013, partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Prahova,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recursul a fost motivat la 09

ianuarie 2014, susținându-se că latura civilă a fost greșit soluționată deoarece

instanța de fond a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabil

civilmente la plata despăgubirilor civile și a obligațiilor fiscale accesorii, însă

acestea din urmă au fost calculate în mod greșit ca începând să curgă de la data

rămânerii definitive a sentinței și nu de la data nașterii bazei impozabile.

S-a solicitat admiterea căii de atac, casarea

în parte a sentinței în latură civilă, în sensul de a fi obligată inculpata în solidar

cu partea responsabilă civilmente la plata obligațiilor fiscale accesorii, calculate

însă de la data creării bazei impozabile și până la data efectivă a plății.

Analizând calea de atac declarată împotriva

decizie penale nr. 220/2013, instanța urmează să o respingă ca nefondată pentru

următoarele considerente:

Cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., greșita aplicare a legii.

Cazul de casare a fost invocat de partea

civilă cu referire la cuantumul despăgubirilor.

Cuantumul despăgubirilor

Critica părții civile este nefondată.

Fapta pentru care a fost trimisă în judecată

și condamnată inculpata este prevăzută de art. 9 lit. g) din Legea nr. 241/2005,

respectiv substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către

terțe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile C. proc. fisc.

și ale C. proc. pen.

A.N.A.F. prin D.G.F.P. Prahova a formulat

plângere la data de 24 mai 2011, arătând că solicită tragerea la răspundere penală

a inculpatei, fără a preciza însă cuantumul prejudiciului solicitat a fi restituit.

De asemenea la data de 10 noiembrie 2011,

A.N.A.F. a comunicat I.J.P. Prahova, faptul că SC M.M.S. SRL figurează cu datorii

în cuantum de 38.212 RON la bugetul de stat, de asemenea fără a menționa dacă se

constituie sau nu parte civilă în cauză.

În

rechizitoriu față de cele ce preced nu se menționează constituirea

de parte civilă, precizându-se doar că din probe a rezultat că s-a instituit sechestru

asupra bunurilor mobile în vederea recuperării obligațiilor fiscale în cuantum de

13 257 RON datorate de SC M.M.S. SRL asupra unui automobil pe care inculpata l-a

vândut mamei sale.

Procedura de judecată în speță s-a desfășurat

conform art. 320

1

C. proc. pen. anterior, instanța admițând soluționarea

cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală la data de 21

mai 2013.

După sesizarea instanței de fond, partea

civilă a transmis instanței, la solicitările din oficiu, repetate pentru clarificarea

laturii civile, următoarele:

- adresa din 24 septembrie 2012, prin care

partea civilă a comunicat că la 24 septembrie 2012 obligațiile de plată restante

din titlurile executorii ce o privesc pe inculpată sunt în sumă de 5.274 RON, deoarece

a fost achitată și încasată suma de 5.700 RON reprezentând „prejudiciu cauzat și

recuperat în condițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005";

- adresa la 16 octombrie 2012, prin care

partea civilă precizează că societatea administrată de inculpată a achitat suma

de 5.700 RON reprezentând prejudiciu din procesul verbal de sechestru nr. P3 din

18 septembrie 2009 astfel încât, figurează cu obligații de plată cuprinse în acest

proces-verbal de sechestru în sumă de 5.274 RON;

- adresa la data de 29 noiembrie 2011,

prin care partea civilă precizează că societatea administrată de inculpată a achitat

integral suma cuprinsă în titlurile executorii din procesul verbal de sechestru

nr. P2 din 18 septembrie 2009;

- comunicarea din 11 martie 2013 prin care

partea civilă precizează că debitele neachitate din proces-verbal nr. P2 din 18

septembrie 2009 sunt în sumă de 5.884 RON;

- adresa din 17 ianuarie 2013, prin care

partea civilă a precizat că societatea administrată de inculpată figurează cu obligația

restantă de plată în sumă de 5.884 RON reprezentând dobânzi și penalități de întârziere

datorate pentru sumele achitate cu întârziere pentru titlurile executorii cuprinse

în procesul verbal de sechestru nr. P1 din 18 septembrie 2009;

- adresa din data de 16 ianuarie 2013,

prin care partea civilă precizează că suma de 5.884 RON reprezintă dobânzi și penalități

de întârziere datorate pentru sumele achitate cu întârziere pentru titlurile executorii

cuprinse în procesul verbal de sechestru nr. P2 din 18 septembrie 2009.

În

acord cu instanța de apel, instanța de recurs constată că

partea civilă a precizat că prejudiciul a fost acoperit. Suma pe care instanța de

fond a acordat-o părții civile reprezintă dobânzi și penalități de întârziere, deci

obligații fiscale accesorii, la care nu se mai pot calcula alte penalități.

În

consecință soluția instanței de fond și a celei de apel reprezintă

o corectă aplicare a legii.

Față de cele ce preced instanța apreciază

critica drept nefondată și va face aplicarea dispozițiilor referitoare la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de partea civilă

A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - D.G.F.P. Ploiești

împotriva deciziei penale nr. 220 din 13 noiembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta la plata sumei de 400

RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se avansează

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 01 aprilie 2014.