ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1161/2014

Deliberând asupra recursului declarat de partea civilă A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - D.G.F.P. Ploiești împotriva deciziei penale nr. 220/2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 4327/105/2012, privind pe intimata - inculpată P.M., constată următoarele: Prin sentința penală nr. 237 din 03 iunie 2013, pronunțată de către Tribunalul Prahova, în baza disp. art. 9 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 320 1 alin. (1)-(4) și alin. (7) C. proc. pen. anterior și a art. 74 lit. a) și b) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. anterior, infracțiunea de evaziune fiscală, faptă din data de 25 noiembrie 2009, parte civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F.

- D.G.F.P. Prahova, prejudiciu 13.257 RON, a fost condamnată inculpata P.M., la 1 (un) an închisoare. S-a aplicat art. 71 C. pen. raportat la disp. art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. anterior, cu excepția dreptului de a alege. În baza disp. art. 81 alin. (1) C. pen. anterior s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei. Conform art. 82 alin. (1) C. pen. anterior termenul de încercare se compune din durata pedepsei aplicate inculpatei la care se va adăuga un interval de timp de 2 ani, fiind în final de 3 (trei) ani. În temeiul disp. art. 359 alin. (1) C. proc. pen. anterior s-a atras atenția inculpatei asupra consecinței nerespectării disp. art. 83 și art. 84 C. pen.

anterior care atrag revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul în care inculpata comite o nouă infracțiune în cadrul termenului de încercare ori dacă nu-și îndeplinește obligațiile civile stabilite prin prezenta hotărâre până la expirarea termenului de încercare. Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen. anterior pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatei s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. anterior raportat la art. 14-15 C. proc. pen. anterior cu aplicarea art. 998 - 999 C. civ. (legea veche), art. 1000 alin. (3) și art. 1003 C. civ. anterior, s-a admis acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F.

București prin D.G.F.P. Prahova și în consecință a fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.M.S. SRL Lipănești, județul Prahova să plătească acestei părți civile suma de 5.484 RON despăgubiri la care se adăugă obligațiile fiscale accesorii potrivit C. proc. fisc., calculate de la data rămânerii definitive a prezentei și până la plata efectivă a debitului datorat. În conformitate cu art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990 republicată, cu aplicarea art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a prezentei s-a comunicat o copie de pe dispozitivul acesteia pentru a se efectua mențiunile prevăzute de lege. În temeiul art. 191 alin. (1), (2) și (3) C. proc.

pen. a fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.M.S. SRL Șipotu la 600 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut pe baza actelor și lucrărilor cauzei, că prin rechizitoriul nr. 805/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei P.M., pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că în data de 25 noiembrie 2009, a înstrăinat autovehiculul, proprietatea SC M.M.S. SRL Lipănești al cărei administrator era, marca M.B. înmatriculat cu nr. XXX, an de fabricație 2001, două uși, culoare albastru, berlină, sechestrat în mod legal de organele fiscale conform procesului verbal de sechestru pentru bunurile mobile înregistrat sub nr. P1 din 18 septembrie 2009, în vederea recuperării sumei de 13.257 RON, reprezentând obligații fiscale.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova a reținut această situație de fapt pe baza următoarelor probatorii administrate în faza de urmărire penală, respectiv plângerea A.N.A.F. - D.G.F.P. Prahova, procesul - verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. P2 din 18 septembrie 2009 al Administrației Finanțelor Publice a Orașului Boldești - Scăieni, județul Prahova și anexa, actele întocmite cu ocazia vânzării-cumpărării autovehiculului sechestrat, fișa de cazier judiciar a inculpatei, declarațiile inculpatei. La termenul de judecată din data de 21 mai 2013, instanța de fond a pus în discuția părților regularitatea actului de sesizare al acestuia potrivit art. 300 alin. (1) C. proc. pen. anterior constatând că a fost legal sesizată cu soluționarea cauzei, iar actul de sesizare (rechizitoriu) cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege.

De asemenea, după consultarea cu apărătorul său, inculpata P.M. a arătat că solicită ca judecarea cauzei să se facă în condițiile prevăzute de art. 320 1 și urm. C. proc. pen., pe baza recunoașterii vinovăției, arătând în declarațiile luate în ședința publică că recunoaște în întregime fapta penală pentru care a fost trimis în judecată, în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanței și a solicitat ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește. Instanța de fond a pus în discuția părților admisibilitatea cererii inculpatei de a se judeca potrivit art. 320 1 și urm. C. proc. pen. anterior și constatând că nu a existat nici un impediment legal de respingere a acestuia, a admis cererea de judecare pe baza recunoașterii vinovăției făcute de inculpată.

S-a procedat la ascultarea inculpatei, care a precizat că solicită ca judecarea cauzei să se facă în condițiile prevăzute de art. 320 1 și urm. C. proc. pen. anterior respectiv pe baza recunoașterii vinovăției sale, în sensul că a recunoscut fapta penală pentru care a fost trimisă în judecata în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanței, arătând pe scurt și modul în care a procedat la comiterea acesteia și precizând faptul că a mai achitat o parte din prejudiciul cauzat statului, nu a solicitat administrarea altor probatorii în cauză, și și-a însușit toate probatoriile efectuate în faza de urmărire penală, precizând că depune numai acte în circumstanțiere. Examinând probele administrate în faza de urmărire penală, așa cum prevede art. 320 1 alin. (1) și urm. C. proc.

pen. anterior precum și declarația inculpatei dată în fața instanței de fond, Tribunalul a reținut vinovăția inculpatei în comiterea faptei reținută în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței și următoarea situație de fapt: La data de 25 noiembrie 2009 inculpata a vândut autovehiculul său, aflat sub sechestru legal aplicat de organele fiscale pentru recuperarea obligațiilor fiscale. Din probele administrate în cauză a rezultat că organele fiscale, respectiv Administrația Finanțelor Publice a orașului Boldești - Scăieni, a instituit sechestru pe bunuri mobile ale inculpatei, în vederea recuperării obligațiilor fiscale în cuantum de 13.257 RON, datorate de societatea SC M.M.S. SRL Lipănești al cărui asociat și administrator era inculpata.

La data de 18 septembrie 2009 organele fiscale au instituit sechestru pe autovehiculul, proprietatea societății, marca M.B. înmatriculat cu nr. XXX, an de fabricație 2001, 2 uși, culoare albastru, berlină, evaluat la suma de 16 253 RON, potrivit procesului verbal de sechestru pentru bunurile mobile înregistrat sub nr. P1 din 18 septembrie 2009. În baza acestui proces - verbal bunul a fost lăsat în custodia inculpatei fiind indisponibilizat cât timp durează executarea silită, inculpata fiind de față și semnând. S-a reținut în cauză că societatea administrată de inculpată datora bugetului consolidat al statului suma de 13.257 RON reprezentând impozit pe salarii și contribuții cu reținere la sursă și alte contribuții, pentru care deși societatea a fost somată, totuși obligațiile fiscale nu au fost onorate.

Pentru recuperarea acestui prejudiciu fiscal, organele fiscale au instituit sechestrul asupra unui bun mobil al societății, respectiv autovehiculul sus menționat. La data de 25 noiembrie 2009, inculpata deși cunoștea că bunul - autovehiculul, așa cum a fost descris mai sus, este sechestrat în vederea recuperării obligațiilor fiscale, l-a înstrăinat numitei P.R., pentru suma de 25.000 RON conform facturii fiscale din 25 noiembrie 2009, și a cărții de identificare a vehiculului.

Din suma obținută inculpata nu a achitat decât o parte din obligațiile fiscale, respectiv 5.000 RON așa cum a rezultat din chitanța din 28 decembrie 2009. Anterior acestei plăți, inculpata a achitat din prejudiciul cauzat, suma de 2.400 RON, în perioada septembrie - octombrie 2009, potrivit chitanțelor depuse la dosar, astfel că pentru suma de 5.857 RON, reprezentând prejudiciu cauzat rămas neachitat, statul deși avea o garanție pentru recuperarea prejudiciului, nu o mai putea valorifica inculpata dispunând, fără drept de autovehicul. Inculpata a recunoscut săvârșirea faptei penale încă din faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată, așa cum s-a arătat mai sus. În drept, instanța de fond a reținut că fapta inculpatei P.M.

care în data de 25 noiembrie 2009, a înstrăinat autovehiculul, proprietatea SC M.M.S. SRL Lipănești al cărei administrator era, marca M.B. înmatriculat cu nr. XXX, an de fabricație 2001, 2 uși, culoare albastru, berlină, sechestrat în mod legal de organele fiscale conform procesului verbal de sechestru pentru bunurile mobile înregistrat sub nr. P1 din 18 septembrie 2009, în vederea recuperării sumei de 13.257 RON, reprezentând obligații fiscale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. art. 9 alin. (1) litt. g) din Legea nr. 241/2005, respectiv evaziune fiscală, constând în înstrăinarea unor bunuri sechestrate în condițiile prevăzute de lege. Instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și situația de fapt precizată mai sus pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală respectiv, plângerea A.N.A.F.

- D.G.F.P. Prahova, procesul - verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. P2 din 18 septembrie 2009 al Administrației Finanțelor Publice a Orașului Boldești - Scăieni, județul Prahova și anexa, actele întocmite cu ocazia vânzării-cumpărării autovehiculului sechestrat, fișa de cazier judiciar a inculpatei, declarațiile inculpatei, declarațiile martorilor N.R.V., I.L., copie proces-verbal, acte și adrese de la Administrația financiară. Instanța de fond a făcut aplicarea art. 72 C. pen. anterior raportat la art. 64 lit. a), b), și c) C. pen. anterior, cu excepția dreptului de a alege. S-a apreciat că în speță se impune interzicerea ca și pedeapsă accesorie a dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective, a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, precum și a dreptului de a exercita o profesie de natura a celei de care s-a folosit aceasta la săvârșirea infracțiunii, respectiv funcția de administrator.

La individualizarea judiciară a pedepsei, Tribunalul a avut în vedere limitele minime și cele maxime ale pedepsei prevăzute de textele de lege incriminatoare, gradul de pericol social al faptei penale comise de inculpată, modalitatea de săvârșirea infracțiunii, prejudiciul cauzat statului, cât și circumstanțele personale ale inculpatei care a recunoscut și regretat comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa și a solicitat judecarea cauzei pe baza recunoașterii de vinovăție. În raport de criteriile arătate instanța de fond a apreciat că scopul preventiv educativ al sancțiunii cu închisoarea aplicată inculpatei se poate realiza și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată acesteia.

În baza disp. art. 359 alin. (1) C. proc. pen. instanța de fond a atras atenția inculpatei asupra consecinței nerespectării disp. art. 83 și 84 C. pen. anterior care atrag revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul în care inculpata comite o nouă infracțiune în cadrul termenului de încercare ori dacă nu-și îndeplinește obligațiile civile stabilite prin prezenta hotărâre până la expirarea termenului de încercare. În privința laturii civile a cauzei, s-a constatat că prin fapta sa, inculpata a cauzat statului un prejudiciu în suma totală de 13.257 RON, din care aceasta a achitat deja o parte așa cum reiese din chitanțele depuse la dosarul cauzei, precum și din adresele D.G.F.P.

Prahova, care a precizat că debitul neachitat potrivit procesului verbal de sechestru nr. P2 din 18 septembrie 2011 este în sumă totală de 5.884 RON. În ceea ce privește soluționarea laturii civile, constatând că prin fapta acesteia, infracțiunea comisă s-a cauzat un prejudiciu statului, fiind întrunite toate condițiile răspunderii civile delictuale, instanța de fond, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. anterior raportat la art. 14-15 C. proc. pen. anterior, cu aplicarea disp. art. 998 - 999 C. civ. (legea veche), art. 1000 alin. (3) și art. 1003 C. civ., a admis acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. București prin D.G.F.P.

Prahova și în consecință, a obligat pe inculpată în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.M.S. SRL Lipănesti, județul Prahova să plătească acestei părți civile suma de 5.484 RON despăgubiri la care se adăugă obligațiile fiscale accesorii potrivit C. proc. fisc., calculată de la data rămânerii definitive a prezentei și până la plata efectivă a debitului datorat.

Din verificările efectuate în cauză s-a constatat că inculpata nu a deținut în prezent bunuri mobile sau imobile în proprietatea acesteia pentru a se putea dispune luarea unui sechestru asigurător, care să garanteze recuperarea pagubei cauzate de aceasta, iar în privința sechestrului care fusese instituit în cauză, nu a mai fost posibilă instituirea acestuia din nou de către instanța de judecată întrucât bunul sechestrat a fost înstrăinat, iar inculpata a fost trimisă în judecată chiar pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere de sub sechestru, având ca obiect autoturismul la care s-a făcut referire, cu ocazia precizării situației de fapt. Față de natura infracțiunii comise, instanța de fond, în baza disp.

art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990 republicată, cu aplicarea art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 241/2005, a comunicat o copie de pe dispozitivul sentinței pentru a se efectua mențiunile prevăzute de lege. Împotriva acestei sentințe a exercitat apel, în termen legal, partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Prahova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în privința laturii civile susținând că aceasta a fost greșit soluționată deoarece instanța de fond a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabil civilmente la plata despăgubirilor civile și a obligațiilor fiscale accesorii, însă acestea din urmă au fost calculate în mod greșit ca începând să curgă de la data rămânerii definitive a sentinței.

S-a susținut că din acest punct de vedere dispozițiile C. proc. fisc., instituite prin art. 119 alin. (1), stabilesc că pentru neachitarea la termenul de scadență a obligațiilor de plată, debitorul datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere. S-a arătat așadar că aceste dispoziții legale au fost ignorate de către instanța de fond astfel încât calcularea obligațiilor fiscale accesorii de la momentul rămânerii definitive a sentinței și nu de la data creării bazei impozabile, este contrară legii, mai exact dispozițiilor C. proc. fisc. menționate mai sus precum și dispozițiilor C. civ. încălcându-se așadar, și principiul reparației integrale a prejudiciului creat.

S-a solicitat admiterea căii de atac, casarea în parte a sentinței în latură civilă, în sensul de a fi obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata obligațiilor fiscale accesorii, calculate însă de la data creării bazei impozabile și până la data efectivă a plății. Prin decizia penală nr. 220/2013 Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Prahova, împotriva sentinței penale nr. 237 din 03 iunie 2013 a Tribunalului Prahova. A obligat apelanta parte civilă la 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 50 RON onorariu parțial al apărătorului din oficiu până la prezentarea apărătorului ales pentru inculpata intimată P.M., sumă avansată din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Curtea, examinând sentința apelată, constată că instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate din care rezultă atât existența faptei pentru care intimata inculpată P.M. a fost trimisă în judecată, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție, în forma cerută de lege, de către inculpată. Pe baza mijloacelor de probă, astfel cum au fost evidențiate de către Tribunal în considerentele sentinței atacate, dar și în raport de poziția de recunoaștere a inculpatei intimate, în mod corect s-a reținut și rezultă, în esență, că inculpata intimată P.M., în data de 25 noiembrie 2009, în calitate de administrator al părții responsabil civilmente SC M.M.S.

SRL Lipănești, a înstrăinat autovehiculul proprietate acestei societăți comerciale, purtând marca M.B. și, ce fusese înmatriculat cu nr. XXX, având an de fabricație 2001, două uși, culoare albastru, cu toate că acest autovehicul fusese sechestrat în mod legal de organele fiscale conform procesului verbal de sechestru pentru bunurile mobile înregistrat sub nr. P1 din 18 septembrie 2009, în vederea recuperării sumei de 13.257 RON, reprezentând obligații fiscale datorate bugetului de stat de către respectiva societate comercială. Din coroborarea declarațiilor inculpatului cu restul probatoriilor administrate în cauză și anume plângerea părții civile A.N.A.F. - D.G.F.P.

Prahova, procesul - verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. P2 din 18 septembrie 2009 al Administrației Finanțelor Publice a Orașului Boldești - Scăieni, județul Prahova însoțit de anexă, înscrisurile întocmite cu ocazia vânzării-cumpărării autovehiculului sechestrat, Curtea constată că existența faptei și vinovăția inculpatei sunt în afara oricărui dubiu și ca atare soluția de condamnare a acesteia este legală, iar sub acest aspect nici nu au fost formulate critici de către inculpată, care nu a exercitat cale de atac împotriva sentinței. Cu atât mai mult existența faptei și vinovăția inculpatei sunt confirmate de împrejurarea că, așa cum s-a arătat, aceasta a recunoscut și regretat comiterea faptei așa cum a fost descrisă în actul de sesizare al instanței, declarația sa coroborându-se cu restul probatoriilor administrate în cauză, prima instanță făcând în mod corect aplicarea art. 320 1 C. proc.

pen. anterior în raport de poziția exprimată personal de inculpată în fața primei instanțe. În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate, Curtea observă că în cauză s-a realizat o corectă aplicare a criteriilor de individualizare prevăzute de art. 52 și art. 72 C. pen., fiind în mod corect aplicate art. 320 1 C. proc. pen. anterior, care reglementează judecata în cazul recunoașterii vinovăției, fiind pe deplin corespunzătoare atât ca întindere cât și ca modalitate de executare, cerințelor stipulate în textele de lege susmenționate în raport de gradul de pericol social concret al infracțiunii, de conduita procesuală a inculpatei, respectiv recunoașterea vinovăției și accelerarea soluționării procesului, dar și în raport de lipsa antecedentelor penale ale acesteia, astfel încât inculpatei i-au fost aplicate art. 74 și art. 76 C. pen.

anterior privind circumstanțele atenuante facultative judiciare. În privința soluționării laturii civile a cauzei, aspect care constituie obiectul căii de atac exercitată în cauză de către partea civilă, Curtea constată că instanța de fond a fost sesizată în limita sumei de 13.257 RON reprezentând obligații fiscale, așa cum s-a reținut prin rechizitoriu, în sarcina inculpatei reținându-se înstrăinarea autoturismului ce fusese legal sechestrat în vederea recuperării sumei de 13.257 RON reprezentând obligații fiscale datorate bugetului de stat.

Pe parcursul judecății în fond a cauzei, prin adresa din 24 septembrie 2012 eliberată de către partea civilă, partea civilă a comunicat că la 24 septembrie 2012 obligațiile de plată restante din titlurile executorii ce o privesc pe inculpată sunt în sumă de 5.274 RON, deoarece a fost achitată și încasată suma de 5.700 RON reprezentând „prejudiciu cauzat și recuperat în condițiile art 10 din Legea nr. 241/2005". Ulterior, la 16 octombrie 2012 partea civilă înaintează la dosar adresa din 16 octombrie 2012 în care se precizează din nou că societatea administrată de inculpată a achitat suma de 5.700 RON reprezentând prejudiciu din procesul verbal de sechestru nr. P3 din 18 septembrie 2009 astfel încât, figurează cu obligații de plată cuprinse în acest proces-verbal de sechestru în sumă de 5.274 RON.

La data de 29 noiembrie 2011 prin adresa din 29 noiembrie 2011, partea civilă precizează că societatea administrată de inculpată a achitat integral suma cuprinsă în titlurile executorii din procesul verbal de sechestru nr. P2 din 18 septembrie 2009, după care, printr-o nouă comunicare din 11 martie 2013 partea civilă precizează că debitele neachitate din acest proces-verbal de sechestru sunt în sumă de 5.884 RON.

Situația este clarificată prin adresa din 17 ianuarie 2013 emisă de partea civilă din care rezultă că la data de mai sus societatea administrată de inculpată figurează cu obligația restantă de plată în sumă de 5.884 RON reprezentând dobânzi și penalități de întârziere datorate pentru sumele achitate cu întârziere pentru titlurile executorii cuprinse în procesul verbal de sechestru nr. P2 din 18 septembrie 2009. Această situație este reconfirmată printr-o nouă adresă expediată de partea civilă la data de 16 ianuarie 2013, aflată la dosar fond, în care se precizează din nou că suma de 5.884 RON reprezintă dobânzi și penalități de întârziere datorate pentru sumele achitate cu întârziere pentru titlurile executorii cuprinse în procesul verbal de sechestru nr. P2 din 18 septembrie 2009. Așa fiind, Curtea constată că nu există motive de reformare a hotărârii atacate, câtă vreme suma la plata căreia a fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabil civilmente, reprezintă ea însăși cuantumul dobânzilor și penalităților de întârziere datorate pentru sumele ce au fost achitate cu întârziere de către inculpată.

Această sumă nu reprezintă deci prejudiciul creat efectiv de către inculpată, care a fost acoperit de către aceasta, însă cu întârziere, motiv pentru care partea civilă a calculat dobânzi și penalități de întârziere care reprezintă ele însele, în înțelesul C. proc. fisc., obligații fiscale accesorii. Prin urmare, cum suma la plata căreia a fost obligată inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente, este constituită ea însăși din obligații fiscale accesorii, rezultă cu claritate că această sumă nu poate fi purtătoare la rândul ei de alte obligații fiscale accesorii, cu atât mai mult cu cât, prejudiciul efectiv creat de către inculpată a fost deja acoperit astfel cum rezultă fără putință de tăgadă din înscrisurile comunicate de către partea civilă, așa cum s-a precizat mai sus.

Neputându-se aplica în cauză dobânda la dobândă, cu alte cuvinte necuvenindu-se obligații fiscale accesorii care să curgă asupra altor obligații fiscale accesorii, Curtea constată că nu pot fi fondate motivele de apel formulate de partea civilă deoarece obligațiile fiscale accesorii stabilite la primul grad de jurisdicție nu se impuneau a fi acordate în cauză, atâta timp cât despăgubirile civile reprezentau ele însele aceste obligații fiscale accesorii, calculate ulterior trimiterii în judecată a inculpatei. Însă, Curtea constată că nu poate fi reformată hotărârea sub acest aspect, în sensul de a se înlătura obligarea inculpatei și a părții responsabilă civilmente la plata obligațiilor fiscale accesorii, care greșit au fost acordate în cauză, deoarece instanța de apel este sesizată numai cu calea de atac promovată de partea civilă, căreia i-ar fi agravată situația în propriul apel, într-o atare ipoteză.

În consecință, apelul declarat de partea civilă este apreciat ca nefondat. Împotriva deciziei penale nr. 220/2013 a declarat recurs, la 21 noiembrie 2013, partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Prahova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recursul a fost motivat la 09 ianuarie 2014, susținându-se că latura civilă a fost greșit soluționată deoarece instanța de fond a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabil civilmente la plata despăgubirilor civile și a obligațiilor fiscale accesorii, însă acestea din urmă au fost calculate în mod greșit ca începând să curgă de la data rămânerii definitive a sentinței și nu de la data nașterii bazei impozabile. S-a solicitat admiterea căii de atac, casarea în parte a sentinței în latură civilă, în sensul de a fi obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata obligațiilor fiscale accesorii, calculate însă de la data creării bazei impozabile și până la data efectivă a plății.

Analizând calea de atac declarată împotriva decizie penale nr. 220/2013, instanța urmează să o respingă ca nefondată pentru următoarele considerente: Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., greșita aplicare a legii. Cazul de casare a fost invocat de partea civilă cu referire la cuantumul despăgubirilor. Cuantumul despăgubirilor Critica părții civile este nefondată. Fapta pentru care a fost trimisă în judecată și condamnată inculpata este prevăzută de art. 9 lit. g) din Legea nr. 241/2005, respectiv substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terțe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile C. proc. fisc. și ale C. proc. pen.

A.N.A.F. prin D.G.F.P. Prahova a formulat plângere la data de 24 mai 2011, arătând că solicită tragerea la răspundere penală a inculpatei, fără a preciza însă cuantumul prejudiciului solicitat a fi restituit. De asemenea la data de 10 noiembrie 2011, A.N.A.F. a comunicat I.J.P. Prahova, faptul că SC M.M.S. SRL figurează cu datorii în cuantum de 38.212 RON la bugetul de stat, de asemenea fără a menționa dacă se constituie sau nu parte civilă în cauză. În rechizitoriu față de cele ce preced nu se menționează constituirea de parte civilă, precizându-se doar că din probe a rezultat că s-a instituit sechestru asupra bunurilor mobile în vederea recuperării obligațiilor fiscale în cuantum de 13 257 RON datorate de SC M.M.S.

SRL asupra unui automobil pe care inculpata l-a vândut mamei sale. Procedura de judecată în speță s-a desfășurat conform art. 320 1 C. proc. pen.

anterior, instanța admițând soluționarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală la data de 21 mai 2013. După sesizarea instanței de fond, partea civilă a transmis instanței, la solicitările din oficiu, repetate pentru clarificarea laturii civile, următoarele: - adresa din 24 septembrie 2012, prin care partea civilă a comunicat că la 24 septembrie 2012 obligațiile de plată restante din titlurile executorii ce o privesc pe inculpată sunt în sumă de 5.274 RON, deoarece a fost achitată și încasată suma de 5.700 RON reprezentând „prejudiciu cauzat și recuperat în condițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005"; - adresa la 16 octombrie 2012, prin care partea civilă precizează că societatea administrată de inculpată a achitat suma de 5.700 RON reprezentând prejudiciu din procesul verbal de sechestru nr. P3 din 18 septembrie 2009 astfel încât, figurează cu obligații de plată cuprinse în acest proces-verbal de sechestru în sumă de 5.274 RON; - adresa la data de 29 noiembrie 2011, prin care partea civilă precizează că societatea administrată de inculpată a achitat integral suma cuprinsă în titlurile executorii din procesul verbal de sechestru nr. P2 din 18 septembrie 2009; - comunicarea din 11 martie 2013 prin care partea civilă precizează că debitele neachitate din proces-verbal nr. P2 din 18 septembrie 2009 sunt în sumă de 5.884 RON; - adresa din 17 ianuarie 2013,

prin care partea civilă a precizat că societatea administrată de inculpată figurează cu obligația restantă de plată în sumă de 5.884 RON reprezentând dobânzi și penalități de întârziere datorate pentru sumele achitate cu întârziere pentru titlurile executorii cuprinse în procesul verbal de sechestru nr. P1 din 18 septembrie 2009; - adresa din data de 16 ianuarie 2013, prin care partea civilă precizează că suma de 5.884 RON reprezintă dobânzi și penalități de întârziere datorate pentru sumele achitate cu întârziere pentru titlurile executorii cuprinse în procesul verbal de sechestru nr. P2 din 18 septembrie 2009. În acord cu instanța de apel, instanța de recurs constată că partea civilă a precizat că prejudiciul a fost acoperit.

Suma pe care instanța de fond a acordat-o părții civile reprezintă dobânzi și penalități de întârziere, deci obligații fiscale accesorii, la care nu se mai pot calcula alte penalități. În consecință soluția instanței de fond și a celei de apel reprezintă o corectă aplicare a legii. Față de cele ce preced instanța apreciază critica drept nefondată și va face aplicarea dispozițiilor referitoare la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - D.G.F.P. Ploiești împotriva deciziei penale nr. 220 din 13 noiembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 01 aprilie 2014.