ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2737/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2737/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 129 din 11 octombrie 2011 Tribunalul Buzău a condamnat

inculpata P. (fostă T.) D. la pedepsele de 1 și 4 luni închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și

c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9

lit. b) din Legea nr. 241/2005 și 8 luni închisoare pentru infracțiunea de

delapidare prev. de art. 215

1

alin. (1) C. pen., ambele cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen.

A contopit cele două pedepse aplicate

urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 și 4 luni închisoare și

2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,

b) și c) C. pen.

În temeiul art. 81 rap. la art. 82 C.

pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii

aplicate pe durată de 3 ani și 4 luni ce constituie termen de încercare.

A atras atenția inculpatei asupra

dispozițiilor a căror nerespectare are ca efect revocarea suspendării,

respectiv asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de

încercare sau neexecutării obligațiilor civile.

În baza disp. art. 71 C. pen. a

aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., cu excepția dreptului de a

alege.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. a

suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a

executării pedepsei închisorii.

A obligat inculpata să plătească

părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a

Finanțelor Publice Buzău suma de 25.186 RON, majorări și penalități legale, la

data achitării efective a prejudiciului, cu titlu de despăgubiri civile.

Pentru a pronunța această sentință instanța

de fond a reținut, în fapt că inculpata P. (fostă T.) D. a fost administratorul

SC H.L.P.S. SRL Buzău, societate înființată în anul 2008, iar în urma inspecției

fiscale generale s-a constatat că în anul fiscal 2008 aceasta a înregistrat venituri

impozabile în sumă totală de 121.159 RON pentru care a calculat și a înregistrat

în evidența contabilă un impozit în sumă de 3.029 RON, declarând însă la organul

fiscal un impozit în sumă de 1.935 RON; s-au constatat venituri impozabile în sumă

de 133.360 RON cu 12.201 RON mai mari decât veniturile înregistrate în evidența

contabilă, diferența provenind din necalcularea adaosului comercial pentru toate

produsele vândute, stabilindu-se un impozit pe veniturile microîntreprinderilor

în sumă de 3.334 RON, cu 1.399 RON mai mare decât impozitul declarat; în anul fiscal

2009, inculpata nu a condus evidența contabilă a societății, declarând însă la organul

fiscal teritorial, prin declarația aferentă trim. 1/2009, un impozit în sumă de

140 RON; s-au constatat venituri impozabile în sumă de 62.363 RON, din care venituri

în sumă de 24.623 RON, pe baza facturilor neevidențiate în contabilitate (menționate

în Anexa nr. 1 la raportul de inspecție fiscală), precum și venituri în sumă de

37.740 RON, aferente stocului de marfă existent în evidența contabilă la data de

31 decembrie 2008, stoc ce nu a fost justificat la solicitarea organelor de control,

impozitul pe veniturile microîntreprinderilor stabilit în urma inspecției fiscale

fiind în sumă de 3.323 RON cu 3.183 RON mai mare decât impozitul declarat.

Inculpata a efectuat în perioada verificată

plăți în sumă de 163 RON, la data de 06 iunie 2009, rămânând de plată din debitul

datorat suma de 6.494 RON (situația analitică fiind prezentată în Anexa nr. 2 la

raportul de inspecție fiscală), la data încheierii raportului de inspecție fiscală,

aceasta având de plată impozit pe veniturile microîntreprinderilor în sumă de 6.494

RON, din care 4.582 RON stabiliți suplimentar pentru care au fost calculate majorări

de întârziere în sumă de 1.121 RON.

În ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată,

s-a reținut, pe baza raportului de inspecție fiscală că TVA-ul colectată a fost

în sumă de 37.190 RON, cu 14.170 RON mai mare decât TVA colectată înregistrată în

evidența contabilă, diferența provenind din: 2.318 RON, TVA colectată aferentă produselor

vândute la care inculpata nu a calculat în mod corect adaos comercial, iar 11.852

RON, aferent produselor vândute în anul fiscal 2009, perioadă în care inculpata

nu a condus evidența contabilă, facturile neînregistrate fiind prezentate în Anexa

nr. 1 la raportul de inspecție fiscală.

Cu privire la TVA deductibilă, se arată

că aceasta este în sumă de 19.240 RON, fiind cu 2.339 RON mai mult decât cel înregistrat

în evidența contabilă, diferența reprezentând taxa pe valoarea adăugată deductibilă,

aferentă achizițiilor efectuate fără document justificativ, pe bază de bon fiscal

sau factură în copie, în sumă totală de 12.311 RON, situația documentelor fără drept

de deducere fiind prezentată în Anexa nr. 1 la raportul de inspecție fiscală.

Totodată, s-a mai reținut că inculpata

nu a efectuat în perioada supusă controlului plăți reprezentând TVA, având astfel

de plătit TVA în suma de 17.950 RON, din care 17.132 RON, reprezentând TVA stabilită

suplimentar (situația analitică este prezentată în Anexa nr. 3 la raportul de inspecție

fiscală) pentru care au fost calculate majorări de întârziere în cuantum de 4.826

RON.

În privința impozitelor și contribuțiilor

cu reținere la sursă, conform raportului de inspecție fiscală, s-a reținut că sumele

neachitate au fost următoarele: impozit pe veniturile din salarii -192 RON, pentru

perioada august-decembrie 2008, calculat, înregistrat în evidența contabilă, reținut

și nevirat în termen legal de inculpată către bugetul statului; 693 RON impozit

stabilit prin estimare, pentru perioada ianuarie-mai 2009, când inculpata nu a condus

evidența contabilă, din care 278 RON reprezentând impozitul stabilit suplimentar,

datorat și nedeclarat de societate la organul fiscal teritorial pentru perioada

aprilie-mai 2009, din suma totală de 885 RON, inculpata achitând 13 RON la 26

iunie 2009, rămânând de plată suma de 872 RON (situația analitică fiind prezentată

în Anexa nr. 4); 272 RON contribuția salariaților la bugetul asigurărilor sociale

de stat, pentru perioada august-decembrie 2008, calculată, înregistrată în evidența

contabilă, reținută și nevirată în termen legal de inculpată; 796 RON stabilită

prin estimare, pentru perioada ianuarie-mai 2009, când inculpata nu a condus evidența

contabilă, (326 RON reprezentând contribuția stabilită suplimentar, datorată și

nedeclarată de societate pentru perioada aprilie-mai 2009), din suma totală de 1.068

RON aceasta achitând 20 RON la 26 iunie 2009, rămânând de plată suma de 1.048 RON

(conform Anexei nr. 6); 158 RON contribuția salariaților la fondul pentru asigurări

sociale de sănătate, pentru perioada august-decembrie 2008; 419 RON stabilită prin

estimare, pentru perioada ianuarie-mai 2009, când inculpata nu a condus evidența

contabilă, compusă din 168 RON reprezentând contribuția stabilită suplimentar, datorată

și neachitată pentru perioada aprilie-mai 2009; RON lei contribuția salariaților

la bugetul asigurărilor de șomaj pentru perioada august-decembrie 2008, reținută

și nevirată în termen legal de inculpată și 40 RON stabilită prin estimare, pentru

perioada ianuarie-mai 2009, când inculpata nu a condus evidența contabilă, (conform

situației analitice prezentată în Anexa 12 și Anexa 9).

De asemenea, pe baza raportului de inspecție

fiscală s-a mai constatat contribuția societății la bugetul asigurărilor de șomaj

în cuantum de 17 RON, pentru perioada august-decembrie 2008, calculată, înregistrată

în evidența contabilă și nevirată de inculpată și 40 RON stabilită prin estimare,

pentru perioada ianuarie-mai 2009, când inculpata nu a condus evidența contabilă,

din care 16 RON contribuție stabilită suplimentar, datorată și nedeclarată de societate

la organul fiscal teritorial pentru perioada aprilie-mai 2009, din suma totală stabilită

de 57 RON inculpata achitând 1 RON la 26 iunie 2009, rămânând de plată suma de 56

RON (situația analitică fiind prezentată în Anexa nr. 8).

În nota explicativă inculpata a arătat

că societatea al cărui administrator era a avut un singur angajat în calitate de

vânzător, în persoana numitei B.T.I., până la data de 31 mai 2009 și că pentru perioada

01 ianuarie 2009-31 mai 2009 nu s-a întocmit ștat de plată pentru aceasta.

S-a mai reținut că inculpata nu a înregistrat

în registrul de casă toate încasările aferente facturilor emise, în sumă de 49.904

RON, din care suma de 20.600 RON aferentă anului fiscal 2008,  iar suma de 29.304

aferentă anului fiscal 2009, în care aceasta nu a condus evidența contabilă a societății,

bani pe care și i-a însușit și folosit în interes personal.

Această situație de fapt a fost reținută

în baza următorului probatoriu administrat în cauză, respectiv: procesul-verbal

de sesizare din oficiu, plângerea Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția

Generală a Finanțelor Publice Buzău, procesul-verbal din 14 aprilie 2010 al Direcției

Generale a Finanțelor Publice Buzău, raportul de inspecție fiscală din 13

februarie 2010, a declarației inculpatei de recunoaștere a faptelor, precum și a

înscrisurilor atașate la dosar.

În drept, instanța a apreciat că acțiunile

inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art.

9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 respectiv de art. 215

1

alin. (1) C.

pen., ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a procedat la judecata cauzei după procedura

simplificată prev. de art. 320

1

C. proc. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate,

prima instanță a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile

săvârșite, gradul de pericol social al acestora, atitudinea sinceră a acesteia atât

în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, precum și faptul că inculpata

este la prima încălcare a legii penale.

Prima instanță a apreciat că scopul pedepsei

aplicate poate fi atins chiar și fără executarea acesteia în regim de detenție,

astfel încât, în baza art. 81 C. pen. cu referire la art. 82 C. pen. s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică,

susținând în esență, că instanța de fond în mod greșit a aplicat inculpatei și pedeapsa

complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C.

pen., pentru infracțiunea de evaziune fiscală, deoarece pedeapsa principală a fost

stabilită sub limita de doi ani închisoare, condiție obligatorie pentru aplicarea

acestora conform art. 65 alin. (1) și (3) C. pen.

Prin decizia penală nr. 13 din 23 ianuarie

2012 Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Buzău împotriva sentinței penale nr. 129 din 11 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul

Buzău.

A desființat în parte sentința atacată,

în sensul că a înlăturat pedeapsa complementară prev. de art. 65 alin. (2) rap.

la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o durată de doi

ani aplicată inculpatei T.D. (în prezent P.), pentru săvârșirea infracțiunii de

evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen., precum și art. 35 C.

pen., aceasta urmând să execute pedeapsa de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare.

A menținut restul dispozițiilor sentinței.

Instanța de apel a reținut că situația

de fapt, modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, precum

și vinovăția inculpatei-intimate T.D. (în prezent P.) au fost temeinic reținute

de instanța de fond, probele administrate în cursul urmăririi penale însușite în

totalitate de aceasta și declarația de recunoaștere au fost în mod judicios analizate

și interpretate de prima instanță.

S-a mai reținut că legiuitorul a prevăzut

pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) din Legea nr.

241/2005 și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi enumerate în

art. 64 C. pen., însă această pedeapsă se poate aplica numai dacă pedeapsa principală

stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani, așa cum se prevede expres în

art. 65 alin. (1) și (3) C. pen.

Astfel, pentru aplicarea pedepsei complementare

prevăzută de lege este obligatoriu ca pedeapsa principală să nu fie mai mică de

doi ani.

Ori, pentru infracțiunea de evaziune fiscală

instanța a stabilit o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare situată sub limita de

doi ani, așa încât nefiind îndeplinită condiția obligatorie sus arătată, în mod

nelegal i-a aplicat inculpatei și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o durată

de 2 ani.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța

de apel, a declarat recurs, în termen legal, inculpata T. (P.) D., solicitând în

temeiul art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., casarea hotărârii atacate reindividualizarea

pedepselor în sensul reducerii acestora.

Recursul este nefondat.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate, Înalta Curte constată că din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că

în mod corect s-au reținut faptele și vinovăția inculpatei, s-a dat o încadrare

juridică corespunzătoare dispozițiilor legale în deplină concordanță cu probele

administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu că, inculpata T. (P.) D. în perioada

august 2008-martie 2009, a calculat, a reținut dar nu a vărsat la bugetul de stat,

în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere

la sursă în cuantum de 1.791 RON; în perioada octombrie 2008-martie 2009, s-a sustras

de la obligația privind plata contribuției la bugetul asigurărilor pentru șomaj

datorată de angajator, în cuantum de 41 RON; în perioada aprilie-mai 2009, a ascuns

sursa impozabilă reprezentând fondul de salarii în cuantum de 3.000 RON, sustrăgându-se

de la îndeplinirea obligațiilor fiscale către bugetul de stat în cuantum de 1.640

RON; în anii fiscali 2008, 2009, nu a evidențiat în întregime veniturile realizate

de societate, sustrăgându-se în acest fel de la plata impozitului pe venit în cuantum

de 4.582 RON și de la plata TVA în cuantum de 17.132 RON însușindu-și din disponibilitățile

financiare ale societății administrate suma de 49.904 RON reprezentând venituri

realizate și neînregistrate în actele contabile - întrunește în drept elementele

constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 respectiv

de art. 215

1

alin. (1) C. pen., ambele cu aplic. art. 41 alin. (2)

C. pen.

Criticile formulate de inculpată nu sunt

întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare

a pedepselor, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere

a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în

cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că în cauză, în procesul

individualizării pedepselor, pornind de la criteriile generale prevăzute de

art. 72 C. pen., pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatei

T. (P.) D. a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale

ale săvârșirii infracțiunii, având în vedere împrejurările comiterii faptelor și

consecințele acestora.

De altfel, prin hotărârea atacată, în mod

corect, s-a reținut că în cauză s-a făcut o justă evaluare a criteriilor prev. de

art. 72 C. pen., ținându-se seama atât de gradul de pericol social al faptelor comise,

limitele de pedeapsă reduse cu o treime ca urmare a soluționării cauzei după procedura

simplificată prev. de art. 320

1

C. proc. pen., precum și de conduita

procesuală a inculpatei care a recunoscut săvârșirea faptei, este la primul conflict

cu legea penală și anterior a avut o conduită bună în familie și societate, așa

încât pedepsele principale au fost just proporționalizate.

Și modalitatea de executare a pedepsei

rezultante de 1 an și 4 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei este legală, fiind îndeplinite cumulativ cerințele prev. de art. 81 C.

pen. astfel că pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni

închisoare este aptă să asigure îndeplinirea

funcțiilor sancțiunii penale prev. de art. 52 C. pen.

În

consecință, față de toate aceste considerente Înalta

Curte apreciază că pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare aplicată a fost

just individualizată, atât în privința cuantumului cât și a modalității de executare.

Neexistând alte temeiuri de casare care

pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat inculpata T.

(P.) D. împotriva deciziei penale nr. 13 din 23 ianuarie 2012 a Curții de Apel Ploiești,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, să fie respins, ca nefondat,

în baza art. 385

13

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include

și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpata T. (P.) D. împotriva deciziei penale nr. 13 din 23 ianuarie 2012 a

Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei

de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 septembrie

2012.