ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2737/2012

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 129 din 11 octombrie 2011 Tribunalul Buzău a condamnat inculpata P. (fostă T.) D. la pedepsele de 1 și 4 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 și 8 luni închisoare pentru infracțiunea de delapidare prev. de art. 215 1 alin. (1) C. pen., ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. A contopit cele două pedepse aplicate urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 și 4 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În temeiul art. 81 rap. la art. 82 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate pe durată de 3 ani și 4 luni ce constituie termen de încercare. A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca efect revocarea suspendării, respectiv asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare sau neexecutării obligațiilor civile. În baza disp. art. 71 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege. Conform art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

A obligat inculpata să plătească părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău suma de 25.186 RON, majorări și penalități legale, la data achitării efective a prejudiciului, cu titlu de despăgubiri civile. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în fapt că inculpata P. (fostă T.) D. a fost administratorul SC H.L.P.S.

SRL Buzău, societate înființată în anul 2008, iar în urma inspecției fiscale generale s-a constatat că în anul fiscal 2008 aceasta a înregistrat venituri impozabile în sumă totală de 121.159 RON pentru care a calculat și a înregistrat în evidența contabilă un impozit în sumă de 3.029 RON, declarând însă la organul fiscal un impozit în sumă de 1.935 RON; s-au constatat venituri impozabile în sumă de 133.360 RON cu 12.201 RON mai mari decât veniturile înregistrate în evidența contabilă, diferența provenind din necalcularea adaosului comercial pentru toate produsele vândute, stabilindu-se un impozit pe veniturile microîntreprinderilor în sumă de 3.334 RON, cu 1.399 RON mai mare decât impozitul declarat; în anul fiscal 2009, inculpata nu a condus evidența contabilă a societății, declarând însă la organul fiscal teritorial, prin declarația aferentă trim.

1/2009, un impozit în sumă de 140 RON; s-au constatat venituri impozabile în sumă de 62.363 RON, din care venituri în sumă de 24.623 RON, pe baza facturilor neevidențiate în contabilitate (menționate în Anexa nr. 1 la raportul de inspecție fiscală), precum și venituri în sumă de 37.740 RON, aferente stocului de marfă existent în evidența contabilă la data de 31 decembrie 2008, stoc ce nu a fost justificat la solicitarea organelor de control, impozitul pe veniturile microîntreprinderilor stabilit în urma inspecției fiscale fiind în sumă de 3.323 RON cu 3.183 RON mai mare decât impozitul declarat.

Inculpata a efectuat în perioada verificată plăți în sumă de 163 RON, la data de 06 iunie 2009, rămânând de plată din debitul datorat suma de 6.494 RON (situația analitică fiind prezentată în Anexa nr. 2 la raportul de inspecție fiscală), la data încheierii raportului de inspecție fiscală, aceasta având de plată impozit pe veniturile microîntreprinderilor în sumă de 6.494 RON, din care 4.582 RON stabiliți suplimentar pentru care au fost calculate majorări de întârziere în sumă de 1.121 RON.

În ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată, s-a reținut, pe baza raportului de inspecție fiscală că TVA-ul colectată a fost în sumă de 37.190 RON, cu 14.170 RON mai mare decât TVA colectată înregistrată în evidența contabilă, diferența provenind din: 2.318 RON, TVA colectată aferentă produselor vândute la care inculpata nu a calculat în mod corect adaos comercial, iar 11.852 RON, aferent produselor vândute în anul fiscal 2009, perioadă în care inculpata nu a condus evidența contabilă, facturile neînregistrate fiind prezentate în Anexa nr. 1 la raportul de inspecție fiscală.

Cu privire la TVA deductibilă, se arată că aceasta este în sumă de 19.240 RON, fiind cu 2.339 RON mai mult decât cel înregistrat în evidența contabilă, diferența reprezentând taxa pe valoarea adăugată deductibilă, aferentă achizițiilor efectuate fără document justificativ, pe bază de bon fiscal sau factură în copie, în sumă totală de 12.311 RON, situația documentelor fără drept de deducere fiind prezentată în Anexa nr. 1 la raportul de inspecție fiscală. Totodată, s-a mai reținut că inculpata nu a efectuat în perioada supusă controlului plăți reprezentând TVA, având astfel de plătit TVA în suma de 17.950 RON, din care 17.132 RON, reprezentând TVA stabilită suplimentar (situația analitică este prezentată în Anexa nr. 3 la raportul de inspecție fiscală) pentru care au fost calculate majorări de întârziere în cuantum de 4.826 RON.

În privința impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, conform raportului de inspecție fiscală, s-a reținut că sumele neachitate au fost următoarele: impozit pe veniturile din salarii -192 RON, pentru perioada august-decembrie 2008, calculat, înregistrat în evidența contabilă, reținut și nevirat în termen legal de inculpată către bugetul statului; 693 RON impozit stabilit prin estimare, pentru perioada ianuarie-mai 2009, când inculpata nu a condus evidența contabilă, din care 278 RON reprezentând impozitul stabilit suplimentar, datorat și nedeclarat de societate la organul fiscal teritorial pentru perioada aprilie-mai 2009, din suma totală de 885 RON, inculpata achitând 13 RON la 26 iunie 2009, rămânând de plată suma de 872 RON (situația analitică fiind prezentată în Anexa nr. 4); 272 RON contribuția salariaților la bugetul asigurărilor sociale de stat, pentru perioada august-decembrie 2008, calculată, înregistrată în evidența contabilă, reținută și nevirată în termen legal de inculpată; 796 RON stabilită prin estimare, pentru perioada ianuarie-mai 2009, când inculpata nu a condus evidența contabilă, (326 RON reprezentând contribuția stabilită suplimentar, datorată și nedeclarată de societate pentru perioada aprilie-mai 2009), din suma totală de 1.068 RON aceasta achitând 20 RON la 26 iunie 2009, rămânând de plată suma de 1.048 RON (conform Anexei nr. 6);

158 RON contribuția salariaților la fondul pentru asigurări sociale de sănătate, pentru perioada august-decembrie 2008; 419 RON stabilită prin estimare, pentru perioada ianuarie-mai 2009, când inculpata nu a condus evidența contabilă, compusă din 168 RON reprezentând contribuția stabilită suplimentar, datorată și neachitată pentru perioada aprilie-mai 2009; RON lei contribuția salariaților la bugetul asigurărilor de șomaj pentru perioada august-decembrie 2008, reținută și nevirată în termen legal de inculpată și 40 RON stabilită prin estimare, pentru perioada ianuarie-mai 2009, când inculpata nu a condus evidența contabilă, (conform situației analitice prezentată în Anexa 12 și Anexa 9). De asemenea, pe baza raportului de inspecție fiscală s-a mai constatat contribuția societății la bugetul asigurărilor de șomaj în cuantum de 17 RON, pentru perioada august-decembrie 2008, calculată, înregistrată în evidența contabilă și nevirată de inculpată și 40 RON stabilită prin estimare, pentru perioada ianuarie-mai 2009, când inculpata nu a condus evidența contabilă, din care 16 RON contribuție stabilită suplimentar, datorată și nedeclarată de societate la organul fiscal teritorial pentru perioada aprilie-mai 2009, din suma totală stabilită de 57 RON inculpata achitând 1 RON la 26 iunie 2009,

rămânând de plată suma de 56 RON (situația analitică fiind prezentată în Anexa nr. 8). În nota explicativă inculpata a arătat că societatea al cărui administrator era a avut un singur angajat în calitate de vânzător, în persoana numitei B.T.I., până la data de 31 mai 2009 și că pentru perioada 01 ianuarie 2009-31 mai 2009 nu s-a întocmit ștat de plată pentru aceasta. S-a mai reținut că inculpata nu a înregistrat în registrul de casă toate încasările aferente facturilor emise, în sumă de 49.904 RON, din care suma de 20.600 RON aferentă anului fiscal 2008, iar suma de 29.304 aferentă anului fiscal 2009, în care aceasta nu a condus evidența contabilă a societății, bani pe care și i-a însușit și folosit în interes personal.

Această situație de fapt a fost reținută în baza următorului probatoriu administrat în cauză, respectiv: procesul-verbal de sesizare din oficiu, plângerea Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, procesul-verbal din 14 aprilie 2010 al Direcției Generale a Finanțelor Publice Buzău, raportul de inspecție fiscală din 13 februarie 2010, a declarației inculpatei de recunoaștere a faptelor, precum și a înscrisurilor atașate la dosar. În drept, instanța a apreciat că acțiunile inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 respectiv de art. 215 1 alin. (1) C. pen., ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a procedat la judecata cauzei după procedura simplificată prev. de art. 320 1 C. proc. pen. La individualizarea pedepselor aplicate, prima instanță a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, gradul de pericol social al acestora, atitudinea sinceră a acesteia atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, precum și faptul că inculpata este la prima încălcare a legii penale. Prima instanță a apreciat că scopul pedepsei aplicate poate fi atins chiar și fără executarea acesteia în regim de detenție, astfel încât, în baza art. 81 C. pen. cu referire la art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, susținând în esență, că instanța de fond în mod greșit a aplicat inculpatei și pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru infracțiunea de evaziune fiscală, deoarece pedeapsa principală a fost stabilită sub limita de doi ani închisoare, condiție obligatorie pentru aplicarea acestora conform art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. Prin decizia penală nr. 13 din 23 ianuarie 2012 Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău împotriva sentinței penale nr. 129 din 11 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Buzău.

A desființat în parte sentința atacată, în sensul că a înlăturat pedeapsa complementară prev. de art. 65 alin. (2) rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o durată de doi ani aplicată inculpatei T.D. (în prezent P.), pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., precum și art. 35 C. pen., aceasta urmând să execute pedeapsa de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare. A menținut restul dispozițiilor sentinței. Instanța de apel a reținut că situația de fapt, modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, precum și vinovăția inculpatei-intimate T.D.

(în prezent P.) au fost temeinic reținute de instanța de fond, probele administrate în cursul urmăririi penale însușite în totalitate de aceasta și declarația de recunoaștere au fost în mod judicios analizate și interpretate de prima instanță. S-a mai reținut că legiuitorul a prevăzut pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi enumerate în art. 64 C. pen., însă această pedeapsă se poate aplica numai dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani, așa cum se prevede expres în art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. Astfel, pentru aplicarea pedepsei complementare prevăzută de lege este obligatoriu ca pedeapsa principală să nu fie mai mică de doi ani.

Ori, pentru infracțiunea de evaziune fiscală instanța a stabilit o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare situată sub limita de doi ani, așa încât nefiind îndeplinită condiția obligatorie sus arătată, în mod nelegal i-a aplicat inculpatei și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 2 ani. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel, a declarat recurs, în termen legal, inculpata T. (P.) D., solicitând în temeiul art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., casarea hotărârii atacate reindividualizarea pedepselor în sensul reducerii acestora. Recursul este nefondat.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Înalta Curte constată că din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că în mod corect s-au reținut faptele și vinovăția inculpatei, s-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu că, inculpata T. (P.) D. în perioada august 2008-martie 2009, a calculat, a reținut dar nu a vărsat la bugetul de stat, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă în cuantum de 1.791 RON; în perioada octombrie 2008-martie 2009, s-a sustras de la obligația privind plata contribuției la bugetul asigurărilor pentru șomaj datorată de angajator, în cuantum de 41 RON; în perioada aprilie-mai 2009, a ascuns sursa impozabilă reprezentând fondul de salarii în cuantum de 3.000 RON, sustrăgându-se de la îndeplinirea obligațiilor fiscale către bugetul de stat în cuantum de 1.640 RON; în anii fiscali 2008, 2009, nu a evidențiat în întregime veniturile realizate de societate,

sustrăgându-se în acest fel de la plata impozitului pe venit în cuantum de 4.582 RON și de la plata TVA în cuantum de 17.132 RON însușindu-și din disponibilitățile financiare ale societății administrate suma de 49.904 RON reprezentând venituri realizate și neînregistrate în actele contabile - întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 respectiv de art. 215 1 alin. (1) C. pen., ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Criticile formulate de inculpată nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Înalta Curte reține că în cauză, în procesul individualizării pedepselor, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatei T. (P.) D. a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunii, având în vedere împrejurările comiterii faptelor și consecințele acestora. De altfel, prin hotărârea atacată, în mod corect, s-a reținut că în cauză s-a făcut o justă evaluare a criteriilor prev. de art. 72 C. pen., ținându-se seama atât de gradul de pericol social al faptelor comise, limitele de pedeapsă reduse cu o treime ca urmare a soluționării cauzei după procedura simplificată prev. de art. 320 1 C. proc.

pen., precum și de conduita procesuală a inculpatei care a recunoscut săvârșirea faptei, este la primul conflict cu legea penală și anterior a avut o conduită bună în familie și societate, așa încât pedepsele principale au fost just proporționalizate. Și modalitatea de executare a pedepsei rezultante de 1 an și 4 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei este legală, fiind îndeplinite cumulativ cerințele prev. de art. 81 C. pen. astfel că pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare este aptă să asigure îndeplinirea funcțiilor sancțiunii penale prev. de art. 52 C. pen. În consecință, față de toate aceste considerente Înalta Curte apreciază că pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare aplicată a fost just individualizată, atât în privința cuantumului cât și a modalității de executare.

Neexistând alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat inculpata T. (P.) D. împotriva deciziei penale nr. 13 din 23 ianuarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, să fie respins, ca nefondat, în baza art. 385 13 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata T. (P.) D. împotriva deciziei penale nr. 13 din 23 ianuarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 septembrie 2012.