ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1369/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 17 iunie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta Universitatea de Medicină și Farmacie Târgu Mureș, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice - Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare a solicitat suspendarea executării actului administrativ intitulat "Notificare privind verificarea procedurii de achiziție publică", înregistrat la pârâtă sub nr. x/2015, până la pronunțarea instanței de fond.

Prin sentința civilă nr. 73 din 4 august 2015, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta Universitatea de Medicină și Farmacie Târgu Mureș, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice - Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare și a dispus suspendarea executării actului administrativ unilateral denumit "Notificare privind verificarea procedurii de achiziție publică", emis de pârât sub nr. x/2015, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anulare.

Împotriva sentinței menționate la pct. 1.2. a declarat recurs pârâta Autoritatea Naținală pentru Cercetare Știițifică și Inovare, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și în rejudecare, respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

În esență, cu privire la admisibilitatea cererii de suspendare, recurenta-pârâtă susține că instanța de fond a apreciat că notificarea atacată este susceptibilă de a crea, modifica sau stinge acte juridice pe considerentul că efectele acestuia sunt viitoare și tranzitorii. Or, această interpretare este eronată întrucât notificarea are doar rol preventiv.

Totodată, printr-o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile referitoare la cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente.

În motivare, recurenta-pârâtă a invocat următoarele critici:

- este eronată reținerea instanței de fond că autoritatea pârâtă ar fi aplicat cu titlu preventiv o corecție de 25% din valoarea contractului nr. x/26.01.2015, în baza unei simple prezumții, întrucât în Fișa de date la Capacitatea de exercitare a activității profesionale (art. III.2.1.b) se arată expressis verbis, că în cazul persoanelor străine se solicită documente care dovedesc o formă de înregistrare/atestare ori apartenență din punct de vedere profesional, conform țării de rezidență a operatorului economic și că această prevedere este aplicabilă tuturor subpunctelor respectivei secțiuni care încorporează și cerințele privind atestatul ANRE și Autorizația I.S.C.I.R.; De asemenea, cerințele impuse de către autoritatea contractantă nu respectă prevederile art. 183 din O.U.G. nr. 34/2006 și nici prevederile art. 177 din O.U.G. nr. 34/2006;

- contrar celor reținute de instanța de fond, notificarea nu este susceptibilă de executare, întrucât prin intermediul acestei notificări reclamanta-intimată doar este informată cu privire la faptul că la momentul la care se vor depune cereri de plată/rambursare se va aplica o corecție financiară prin intermediul altor acte administrative (notificări privind situația cererilor de rambursare/plată).

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-reclamantă Universitatea de Medicină și Farmacie Târgu Mureș a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate, ca legală și temeinică, susținând, în esență, că aserțiunile recurentei din cuprinsul memoriului de recurs sunt vădit nefondate, în contradicție cu dispozițiile legale incidente în speță.

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 iunie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea de la aceeași dată, s-a dispus modificarea citativului în sensul menționării, în calitate de recurent-pârât, a Ministerului Cercetării și Inovării, în locul Autorittății Naționale pentru Cercetare Științifică și Inovare, în temeiul art. 38 C. proc. civ. raportat la art. 8 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 1/2017.

Prin încheierea din data de 17 ianuarie 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes a recursului, invocată din oficiu, este întemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond.

În prezenta cauză, prin sentința civilă nr. 73/04.08.2015 a Curții de Apel Târgu Mureș, ce formează obiectul recursului pendinte, s-a admis cererea de suspendare a executării Notificării privind verificarea procedurii de achiziție publică nr. x/21.04.2015, emisă de autoritatea pârâtă, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, apreciind instanța sesizată că sunt întrunite cumulativ cerințele referitoare la existența unui caz bine justificat și paguba iminentă.

Înalta Curte constată că în cadrul dosarului nr. x/2015, înregistrat la data de 02.10.2015 pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 4/22.01.2016, a fost soluționat fondul cauzei, în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a acțiunii reclamantei în anularea actului administrativ a cărui executare s-a dispus prin hotărârea ce formează obiectul acestui recurs.

La momentul înregistrării recursului declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare (în prezent Ministerul Cercetării și Inovării) din prezenta cauză, respectiv la 24.09.2015, era viabil interesul acesteia în promovarea căii de atac de care a înțeles să uzeze, cât timp nu se pronunțase de către prima instanță o soluție asupra cererii de anulare a actului administrativ a cărui suspendare se dispusese anterior.

Urmare însă a soluției pronunțate asupra cererii în anulare, interesul recurentului-pârât în susținerea căii de atac pe care acesta a exercitat-o nu mai este actual, întrucât soluția pronunțată în acțiunea de fond, privind anularea Notificării privind verificarea procedurii de achiziție publică nr. x/21.04.2015, fiind una de respingere a acestei cereri ca inadmisibilă, a condus la încetarea, la data pronunțării - 22.01.2016, a măsurii suspendării executării acestui act, dispusă anterior prin sentința civilă nr. 73/04.08.2015 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Așadar, în raport de modalitatea de soluționare a cererii în anulare, ce a determinat încetarea efectelor produse de suspendarea Notificării privind verificarea procedurii de achiziție publică nr. x/21.04.2015, interesul recurentului-pârât în susținerea cererii de recurs promovată de acesta nu mai subzistă, fiind astfel, întemeiată excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu.

Pentru considerentele arătate, constatând că este întemeiată excepția lipsei de interes în susținerea recursului, Înalta Curte va respinge recursul, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Cercetării și Inovării împotriva sentinței civile nr. 73 din 4 august 2015 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 martie 2018.