ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3102/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 20.04.2015, reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu AJFP Dolj, a solicitat suspendarea efectelor deciziei de impunere nr. x/23.12.2014 privind obligațiile fiscale suplimentare constând in TVA aferentă anului 2009-2013 și a raportului de inspecție fiscală nr. x/23.12.2014, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Prin sentința nr. 308 din 30 iunie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității cererii de suspendarea executării raportului de inspecție fiscală nr. x/23.12.2014 și, în consecință, a respins cererea de suspendare a executării raportului de inspecție fiscală nr. x/23.12.2014, ca inadmisibilă și, a respins cererea având de suspendare a deciziei de impunere nr. x/23.12.2014, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.A, solicitând casarea ei și, pe fond, admiterea cererii de suspendare, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În esență, recurenta a arătat că hotărârea nu respectă rigorile prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. nu au fost analizate în concret cerințele prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pe care instanța, de altfel, le-a aplicat în mod greșit raportat la situația de fapt și de drept existentă în cauză.

Prin raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., magistratul raportor a concluzionat în sensul respingerii recursului ca tardiv formulat, prefigurând incidența alin. (5) al aceluiași articol.

După analiza raportului în completul de filtru, acesta s-a comunicat părților pentru a formula un punct de vedere.

Nici una dintre părți nu a formulat punct de vedere.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția tardivității cererii de recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Potrivit art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare.

În cauză, sentința atacată a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 20.07.2015, iar cererea de recurs a fost transmisă prin poștă, la data de 3.08.2015.

În condițiile în care termenul de recurs de 5 zile de la comunicare, calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 27.07.2015, recursul este tardiv formulat.

Conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Această sancțiune se aplică și în cazul nerespectării termenului de declarare a recursului, dat fiind că este vorba despre exercitarea unui drept procesual.

Având în vedere aspectele prezentate, Înalta Curte constată că recursul nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității, nerespectarea termenului de declarare a recursului prevăzut de dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 atrăgând aplicarea prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în temeiul cărora, se va admite excepția tardivității recursului, invocată din oficiu și, pe cale de consecință, se va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității recursului invocată din oficiu.

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.A împotriva sentinței nr. 308 din 30 iunie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2017.