ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 854/2020

Ședința publică din data de 13 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016, reclamanta Societatea Comerciala A. S.R.L. in contradictoriu cu pârâții ANAF - Direcția Generala de Soluționare a Contestațiilor, Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Craiova și Administrația Județeana a Finanțelor Publice Olt, prin care s-a solicitat obligarea A.N.A.F. - Direcția Generala de Soluționare a Contestațiilor sa soluționeze contestația înregistrata la DGRFP Craiova sub nr. x din 28.11.2015, respectiv ANAF sub nr. x/06.11.2015 formulata de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x nr. y/22.09.2015 si Raportului de inspecție fiscala nr. x/22.09.2015 emise de DGRFP Craiova - A.J.F.P. Olt - Activitatea de Inspecție Fiscală, anularea Deciziei de impunere nr. x nr. y/22.09.2015 si Raportului de inspecție fiscala nr. x/22.09.2015 emise de DGRFP Craiova - A.J.F.P. Olt - Activitatea de Inspecție Fiscală, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x nr. y/22.09.2015 si Raportului de inspecție fiscala nr. x/22.09.2015 emise de DGRFP Craiova - A.J.F.P. Olt - Activitatea de Inspecție Fiscală in condițiile art. 2015, alin. (2) din vechiul Codul de procedură fiscală coroborat cu art. 278, alin. (2) din Legea 207/2015 - noul Codul de procedură fiscală modificat de O.U.G. nr. 50/2015, pana la soluționarea acțiunii in anulare.

Ulterior, la termenul de judecată din data de 28.06.2016, reclamanta a formulat o cerere modificatoare și completatoare prin care a solicitat ca instanța să dispună anularea deciziei de impunere nr. x/22.09.2015 și a Raportului de Inspecție fiscală nr. x/22.09.2015 emise de DGRFP Craiova - AJFP Olt -Activitatea de Inspecție Fiscală, precum și suspendarea executării deciziei de impunere nr. x/22.09.2015 și a Raportului de Inspecție fiscală nr. x/22.09.2015 emise de DGRFP Craiova - AJFP Olt -Activitatea de Inspecție Fiscală.

Prin sentința civilă nr. 3435 din 8 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția inadmisibilității și a fost respinsă cererea ca inadmisibilă.

Prin încheierea de ședință din 28.06.2016 a fost respinsă cererea de suspendare a executării deciziei de impunere nr. x/22.09.2015 și a Raportului de Inspecție fiscală nr. x/22.09.2015 emise de DGRFP Craiova - AJFP Olt -Activitatea de Inspecție Fiscală.

Împotriva sentinței civile nr. 3435 din 8 noiembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia, invocând nemotivarea și motivarea contradictorie a sentinței, greșita aplicare și interpretarea greșită a dispozițiilor legale aplicabile, nulitatea sentinței pentru neobservarea prevederilor legale, încălcarea dreptului la justiție și neluarea în considerare a probelor administrate.

În motivarea recursului a arătat că a făcut obiectul unei inspecții fiscale efectuate de DGRFP Craiova - AJFP Olt - Activitatea de Inspecție Fiscală în perioada 20.04.2015-22.09.2015, iar urmare a acesteia a fost întocmit Raportul de inspecție fiscală nr. x/22.09.2015. În baza acestuia a fost emisă Decizia de impunere nr. x/22.09.2015.

Ulterior, prin Decizia nr. 15/21.01.2015, s-a dispus suspendarea soluționării contestației administrative formulate de reclamantă în temeiul art. 214 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Codul de procedură fiscală, măsură care reprezintă un abuz, iar pe fond este neîntemeiată.

Recurenta a menționat că suspendarea soluționării contestației este nelegală raportat la situația fiscală de fapt. Organul de soluționare a contestației are posibilitatea să suspende, măsura nefiind un imperativ al legii, dispunerea ei fiind lăsată la aprecierea organului competent care trebuie să analizeze contestația în raport de susținerile părților, de dispozițiile legale invocate și de documentele existente la dosarul cauzei.

ANAF - DGSC ar fi trebuit să procedeze cu bună credință și cu imparțialitate și ar fi trebuit să contestate că plângerea penală formulată de cei doi funcționari publici este un demers pro causa, întrucât, dacă ar fi existat fapte și indicii care să probeze o activitate evazionistă practicată de administratorii reclamantei, atunci acestea ar fi trebuit să fie constatate anterior datei de 14.09.2015, în perioada celor peste două sute de zile de inspecție fiscală.

Totodată, între cei doi funcționari care au constituit echipa de control și șefii ierarhici superiori a existat un diferend privind perioada mare de timp în care s-a efectuat inspecția, considerațiile și aprecierile legate de actul și constatările fiscale, dar și faptul că aceștia nu erau de acord la acea dată să își asume răspunderea față de demersul penal.

Din analiza actelor fiscale întocmite cu ocazia inspecției a rezultat că societatea sau administratorii nu au obstrucționat în vreun fel activitatea inspecției, nu au ascuns acte și fapte de comerț sau înscrisuri care ar fi putut să contribuie la prezumția unor acte de evaziune fiscală.

A mai arătat recurenta că este contrar dreptului la justiție, prin prisma exigenței termenului rezonabil, să se ceară contribuabilului sesizarea unei instanțe nu pentru cercetarea fondului litigiului, ci doar pentru cenzurarea deciziei de suspendare. Pentru a da substanță și aplicare efectivă accesului la justiție în condițiile efectivității sale prin soluționarea într-un termen rezonabil, este necesar ca cenzurarea actului de control fiscal să se poată face direct, în condițiile suspendării sine die a procedurii administrative.

Intimata-pârâtă AJFP Olt, în nume propriu și pentru DGRFP Craiova, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului. A invocat, totodată, excepția nulității recursului pentru nemotivare, arătând că în cuprinsul acestuia nu sunt prezentate motivele de nelegalitate.

În motivare, intimata a arătat că în mod corect instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 218 alin. (2) din vechiul Codul de procedură fiscală și în mod corect a admis excepția inadmisibilității.

Intimata-pârâtă ANAF a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, intimata a arătat că instanța de fond nu a făcut o aplicare greșită a vreunei prevederi legale incidente în speță și a respins în mod corect ca inadmisibilă acțiunea reclamantei.

II. Soluția instanței de recurs

În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă AJFP Olt, în nume propriu și pentru DGRFP Craiova prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, Înalta Curte o apreciază ca neîntemeiată având în vedere că argumentele invocate prin cererea de recurs se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

În consecință, în temeiul art. 248 C. proc. civ., raportat la art. 486 C. proc. civ., instanța de control judiciar va respinge excepția nulității recursului.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Ca urmare a cererii modificatoare și completatoare formulate la termenul de judecată din 28.06.2016, reclamanta Societatea Comerciala A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat ca instanța să dispună anularea deciziei de impunere nr. x/22.09.2015 și a Raportului de Inspecție fiscală nr. x/22.09.2015 emise de DGRFP Craiova - AJFP Olt - Activitatea de Inspecție Fiscală, precum și suspendarea executării deciziei de impunere nr. x/22.09.2015 și a Raportului de Inspecție fiscală nr. x/22.09.2015 emise de DGRFP Craiova - AJFP Olt -Activitatea de Inspecție Fiscală.

Prin încheierea de ședință din 28.06.2016 a fost respinsă cererea de suspendare a executării deciziei de impunere nr. x/22.09.2015 și a Raportului de Inspecție fiscală nr. x/22.09.2015 emise de DGRFP Craiova - AJFP Olt -Activitatea de Inspecție Fiscală.

Prin sentința civilă nr. 3435 din 8 noiembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Cererea de recurs formulată de reclamantă nu a fost întemeiată în drept, însă au fost formulate critici privind nemotivarea și motivarea contradictorie a sentinței, greșita aplicare și interpretarea greșită a dispozițiilor legale aplicabile, nulitatea sentinței pentru neobservarea prevederilor legale, încălcarea dreptului la justiție și neluarea în considerare a probelor administrate.

În ceea ce privește nemotivarea și motivarea contradictorie a sentinței, Înalta Curte observă că aceste critici se subsumează motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei").

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

Totodată, omisiunea primei instanțe de a oferi o motivare, în condițiile art. 425 din C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunțare asupra acțiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv și considerente, ca elemente componente esențiale și obligatorii ale hotărârii judecătorești.

Contrar susținerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte reține că hotărârea atacată este motivată în conformitate cu prevederile art. 425 C. proc. civ., respectând garanțiile instituite prin art. 6 din C.E.D.O, referitoare la dreptul la un proces echitabil și lipsit de arbitrariu, motivarea nefiind o chestiune de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar. Totodată, se reține că sentința recurată nu cuprinde motive contradictorii.

Ca urmare, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din Cod ul de procedură civilă este nefondat.

În ceea ce privește susținerile referitoare la greșita aplicare și interpretarea greșită a dispozițiilor legale aplicabile, încadrate la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acestea sunt neîntemeiate.

Prima instanță a pronunțat o hotărâre legală în acord cu normele de drept incidente în cauză.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, reclamanta a solicitat anularea deciziei de impunere nr. x/22.09.2015 și a Raportului de Inspecție fiscală nr. x/22.09.2015 emise de DGRFP Craiova -AJFP Olt - Activitatea de Inspecție Fiscală.

Potrivit art. 205 din Codul de procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativ ă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.

Astfel cum a reținut și instanța de fond, reclamantul nu se poate adresa direct instanței de judecată, ci trebuie să urmeze procedura administrativ-jurisdicțională, la finalul căreia se emite o decizie.

Potrivit art. 218 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, doar deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea ca inadmisibilă.

Totodată, criticile menționate de recurenta-reclamantă în cuprinsul cererii de recurs privind încălcarea dreptului de acces la justiție și pretinsul abuz de drept al ANAF care a dispus suspendarea soluționării contestației nu pot fi primite, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificat la termenul de judecată din 28.06.2016.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, Înalta Curte va respinge recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 907 din 15 martie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3435/2016 din 08 noiembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2020.