ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1367/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, anularea Deciziei nr. 12/29.02.2016 emise de pârât și admiterea plângerii așa cum a fost depusă, modificată și completată.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 2900 din 5 octombrie 2016, a respins capătul de cerere prin care se solicită instanței să dispună admiterea plângerii așa cum a fost depusă, modificată și completată, ca inadmisibil, respingând, în rest, acțiunea formulată de reclamant.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a reluat situația de fapt, dezvoltând pe larg faptele anticoncurențiale reclamate, apreciind că hotărârea atacată nu este motivată, conținând doar afirmații generice, și este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, făcând trimitere la încălcarea art. 5 și 6 din Legea nr. 21/1006.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii cu consecința anulării deciziei contestate.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Consiliul Concurenței a susținut că recurentul nu aduce nicio critică concretă, motivată și argumentată juridic sentinței atacate, aceasta fiind temeinică și legală, solicitând respingerea recursului și respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Astfel, susținerile recurentului-reclamant nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., acesta nedezvoltând critici față de hotărârea atacată, ci a apreciat doar că aceasta este netemeinică și nelegală, exprimându-și nemulțumirea față de soluția primei instanțe care, în opinia părții, a respins în mod greșit acțiunea.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, în condițiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Textul legal se interpretează în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Prin urmare, susținerile recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Referitor la cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene se apreciază că nu se mai impune analizarea acesteia, în raport cu soluția preconizată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 2900 din 5 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 martie 2019.

GGC - NN