ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 136/2019

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată la data de 27.01.2016, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței de contencios administrativ să constate calitatea pârâtului A. de colaborator al Securității.

Soluția primei instanțe

Prin Sentința nr. 2573 din 13 septembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinței nr. 2573 din 13 septembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs A.

Recurentul-pârât invocă motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Susține recurentul că în cauza de față nu sunt întrunite cerințele legale pentru a reține existența calității de colaborator al securității. Astfel, în opinia recurentului în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 2 lit. b) teza a II-a care prevăd că nu se reține calitatea de colaborator în sarcina persoanei care a fost constrânsă să furnizeze informații organelor securității, fiind cercetată sau urmărită penal.

În opinia recurentului, în mod eronat instanța de fond a înlăturat aplicabilitatea acestor prevederi legale, raportat la faptul că datele sau informațiile oferite securității au fost efectuate având la bază constrângerile realizate de aceștia asupra sa, atât în timpul cercetărilor penale desfășurate privind săvârșirea unei infracțiuni de tentative de trecere a frontierei, cât și ulterior, fiind mereu sub amenințări din partea securității.

Precizează recurentul că informațiile furnizate nu se circumscriu cerințelor legale.

Soluția instanței de recurs

Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este colaborator al Securității persoana care a furnizat informații, precum note și rapoarte scrise, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Același text prevede că persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor.

Prima instanță a constat calitatea de colaborator în sensul art. 2 lit. b) prima teză, observând în mod corect îndeplinirea ambelor condiții necesare pentru reținerea calității de colaborator al Securității prin furnizare de informații.

Prin nota informativă din data de 29.01.1980, depusă la dosarul cauzei, se arată că pârâtul-recurent a furnizat organelor Securității o listă cu numele unor persoane care au refuzat să se înscrie în FDUS, menționând totodată că aceste persoane fac parte din anumite secte religioase.

De asemenea, se reține că în notele informative de la dosarul cauzei pârâtul-recurent a afirmat despre anumite persoane că fac "propagandă sectantă" sau că încearcă să "îndoctrineze cu teorii sectante".

Din înscrisurile existente la dosarul cauzei, rezultă cu evidență că, recurentul-pârât conștientiza faptul că persoanele denunțate erau expuse unor posibile sancțiuni, determinate de primirea, de către reprezentații Securității, a unor astfel de informații. Legiuitorul nu cere, pentru reținerea calității de colaborator al Securității, încălcarea efectivă a unor drepturi, ci numai vizarea îngrădirii acestor drepturi, în sensul că denunțătorul conștientiza că îl expune pe cel denunțat unor sancțiuni venite din partea reprezentanților regimului sau cel puțin unor noi investigații întreprinse de Securitate (investigații ce presupuneau imixtiuni în viața personală a celui urmărit, cu consecința încălcării dreptului la viață privată). Și sub acest aspect, în mod corect s-a constatat că informațiile furnizate se înscriu în definiția de colaborator al Securității deoarece au vizat îngrădirea libertății de gândire, conștiință și religie.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va dispune respingerea recursului declarat de recurentul-pârât, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva Sentinței nr. 2573 din 13 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 ianuarie 2019.

GGC - NN