ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1558/2019

I. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin la data de 07.06.2019, sub nr. x/2019, B.E.J. A., urmare a sesizării de către creditorul B. S.A., a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 13759 din data de 21 noiembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr. x/2016, cu privire la debitorii C. și D., pentru suma de 1500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

II. Prin încheierea civilă nr. 3762 din iunie 2019 Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a dispus după cum urmează:

A disjuns capătul de cerere referitor la încuviințarea executării silite privind pe debitorul D.

A admis cererea de încuviințare a executării silite, formulată de Biroul Executorului Judecătoresc A., cu privire la creditorul B. S.A., și debitorul C.

A încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 13759 din 21 noiembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă, în dosarul nr. x/2016, pentru suma de 1500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, sumă care se va actualiza prin toate modalitățile legale sau contractuale incidente, prin toate formele de executare.

III. Prin Sentința civilă nr. 2228 din 13 iunie 2019 Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a admis excepția necompetenței teritoriale cu privire la capătul de cerere referitor la încuviințarea executării silite față de debitorul D., declinându-și competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

În motivarea încheierii s-au arătat, în principal, următoarele:

Potrivit art. 651 C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În acest sens, instanța constată faptul că sediul debitorului D., așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către executorul judecătoresc A., este în București, str. x, stradă aflată în circumscripția Judecătoriei Sectorului 2 București, potrivit anexei la H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii.

IV. Învestită potrivit celor de mai sus, Judecătoria Sectorului 2 București a pronunțat Sentința civilă nr. 7378 din 16 iulie 2019 în dosarul nr. x/2019 prin care s-a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, declinându-se competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

S-a constatat nașterea unui conflict negativ de competență ivit între Judecătoria Drobeta-Turnu Severin și Judecătoria Sectorului 2 București motiv pentru care dosarul cauzei a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În motivarea sentinței s-au arătat, în principal, următoarele:

Conform disp. art. 666, alin. (1) din C. proc. civ., competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite aparține instanței de executare, competența fiind exclusivă și de ordine publică.

Potrivit art. 651, alin. (1) din C. proc. civ., "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

În cauză, executarea silită este îndreptate împotriva a mai multor debitori, dintre care unul are sediul în circumscripția Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, iar celălalt, în circumscripția Judecătoriei sectorului 2 București.

În aceste condiții, potrivit textelor de lege antemenționate, competența, ca instanță de executare, revine atât Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin București, cât și Judecătoriei sectorului 2 București.

Prin depunerea cererii de încuviințare a executării silite la Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 666 C. proc. civ., executorul judecătoresc a ales între cele două instanțe deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la domiciliul debitorului C. Pe cale de consecință, instanța de executare competentă teritorial să soluționeze cerea de încuviințare a executării silite este Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, fiind lipsit de relevanță dacă s-a dispus sau nu disjungerea unui capăt de cerere.

V. Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

O caracteristică fundamentală a executării silite este reprezentată, ca regulă, de caracterul ei unipatrimonial, ceea ce înseamnă că, în mod obișnuit, în cadrul unei executări silite nu poate fi urmărit silit decât un singur debitor, coparticiparea procesuală neputând fi decât pasivă.

O asemenea caracteristică este impusă de faptul că, în cazul executării silite indirecte, obiectul executării îl constituie valorificarea bunurilor debitorului, astfel că formele de executare trebuie îndeplinite în mod distinct pentru bunurile fiecărui debitor, în vreme ce în cadrul executării silite directe obligația de a preda un bun ori de a face sau a nu face nu ar putea fi îndeplinită decât de către cel care deține bunul ori, după caz, de către debitorul ținut a face sau a nu face.

Nu este, așadar, îngăduită contopirea într-o singură procedură a executării silite pornite împotriva mai multor patrimonii, deci împotriva unor debitori diferiți, fiind necesar să se pornească o executare silită distinctă împotriva fiecărui debitor.

Cu caracter derogatoriu, coparticiparea procesuală la nivel execuțional poate fi și pasivă, precum atunci când se urmărește silit un bun aflat în proprietate comună, iar creditorul urmăritor este comun tuturor coproprietarilor, însă asemenea situații nu pot fi avute în vedere, în considerarea specificității lor, decât ca excepții de la sus-evocata regulă.

Procedând contrar, executorul judecătoresc a învestit, în prezenta cauză, instanța de executare cu încuviințarea executării silite împotriva mai multor debitori, determinând existența unei coparticipări procesuale pasive specifice doar fazei judecății, care nu ar trebui însă recunoscută, pentru identitate de rațiune a legii, la nivel execuțional, căci elementele de particularitate specifice urmăririi silite impun un tratament juridic diferit.

În prezentul proces creditorul urmăritor a formulat o unică cerere de executare silită împotriva celor doi debitori obligați în solidar prin titlul executoriu (Sentința civilă nr. 13759 din 21 noiembrie 2016 a Judecătoriei sector 2 București), tinzând la a obține realizarea creanței sale în cadrul unei singure proceduri execuționale, deși bunurile supuse urmăririi aparțineau unor debitori și patrimonii diferite, debitori care își aveau domiciliul (sediul) în circumscripții judecătorești distincte, iar creanța de realizat (constând în suma de 1500 RON) nu făcea necesară derularea unei unice proceduri execuționale.

Era, deci, necesar ca creditorul urmăritor să pornească o executare silită distinctă împotriva fiecărui debitor al său, uzând de cereri de executare silită separate în raport cu fiecare dintre debitori.

Dintr-o asemenea perspectivă și în considerarea unor asemenea rațiuni, măsura disjungerii capătului de cerere referitor la încuviințarea executării silite cu privire la debitorul D. (cu sediul în municipiul București,), dispusă de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, apare ca o măsură procesuală necesară, ea îngăduind declinarea competenței de soluționare a cererii de încuviințare a executării față de acest debitor în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București, ca instanță de executare în înțelesul prevederilor art. 659 C. proc. civ.

În acest fel, executarea silită pornită de creditorul urmăritor se poate realiza în mod distinct față de fiecare debitor urmărit, în cadrul unor proceduri execuționale autonome, asigurându-se respectarea regulii privitoare la caracterul unipersonal, în plan pasiv, și unipatrimonial al executării silite.

Față de toate cele ce preced, văzându-se și prevederile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., se va stabili în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite formulate împotriva debitorului D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 septembrie 2019.

GGC - CL