ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1511/2019

HOTĂRÂRE

26.09.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1511/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Pe rolul Curții de Apel Iași, secția civilă, s-a aflat Dosarul nr. x/2016* având ca obiect recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva Deciziei civile nr. 1373 din 20 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Iași, secția civilă, în contradictoriu cu intimata B.

Cauza are ca obiect răspundere civilă delictuală.

Recurenta-reclamantă a formulat în cadrul dosarului menționat anterior, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 998 - 999 C. civ. și a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului menționat, apreciind că sunt îndeplinite condițiile de sesizare.

Prin Decizia nr. 548 din 28 mai 2019, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 998 - 999 C. civ., ca inadmisibilă.

A constatat nul recursul declarat de A. împotriva Deciziei civile nr. 1373 din 20 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă.

Cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale, s-a reținut în motivare că aceasta nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, respectiv condiția potrivit căreia excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare și condiția legăturii dispoziției legale incriminate cu soluționarea recursului.

Astfel, se reține că cererea recurentei vizează neconstituționalitatea art. 998 - 999 C. civ. din anul 1864 care a fost abrogat la 1 octombrie 2011, dată la care a intrat în vigoare noul C. civ. adoptat prin Legea nr. 287 din 17 iulie 2019.

Totodată, se constată că instanțele de fond și de apel în considerarea datei la care reclamanta s-a adresat pârâtei în vederea ajustării unui palton negru de blană și pentru întoarcerea gulerului la o haină din blană de iepure, respectiv 17 noiembrie 2012, au judecat pricina prin aplicarea prevederilor C. civ. adoptat prin Legea nr. 287 din 17 iulie 2009 (art. 1350 alin. (3), art. 1530, art. 1533 și art. 1537) și nu ale C. civ. din anul 1864 (art. 998 - 999).

Împotriva dispozitivului Deciziei civile nr. 548 din 28 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, care vizează respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, a formulat recurs petenta A., prin care a solicitat admiterea recursului și, în consecință, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 998 - 999 C. civ. de la 1864.

Recurenta susține, în cadrul memoriului de recurs, că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării Curții Constituționale. Astfel, obiectul excepției intră în categoria actelor cuprinse la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, norma vizată de neconstituționalitate are legătură cu soluționarea cauzei, excepția a fost ridicată de petentă ca parte în proces și Curtea Constituțională nu a fost sesizată cu această excepție, cazul fiind unicat în istoria justiției.

Se mai arată că recurenta nu a beneficiat de egalitate în fața legii, drepturile acesteia nu au fost apărate în justiție și nu a beneficiat de un proces echitabil, drepturi prevăzute de art. 16 alin. (1), de art. 21 alin. (1) și art. 21 alin. (3) din Constituție.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Litigiul având ca obiect răspundere civilă delictuală este supus dispozițiilor C. civ. intrat în vigoare la 1 octombrie 2011, în raport de data producerii pretinsei fapte ilicite, 7 noiembrie 2012, astfel cum rezultă din considerentele Deciziei civile nr. 348 din 9 martie 2016, pronunțată de Tribunalul Iași, secția civilă prin care a fost obligată B. la plata sumei de 120 RON cu titlu de contravaloare manoperă plătită de reclamantă și executată necorespunzător de pârâtă.

În speță, recurenta invocă neconstituționalitatea dispozițiilor art. 998 - 999 C. civ. de la 1864.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

(4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.

(5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Prin aceste dispoziții, se atribuie instanței în fața cărora a fost invocată o excepție de neconstituționalitate, o competență limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate stabilite de alin. (1), (2) și (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.

Prin urmare, formularea excepției de neconstituționalitate obligă instanța în fața căreia aceasta a fost ridicată să verifice îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege și, în cazul în care constată îndeplinirea acestora, să sesizeze, printr-o încheiere motivată, Curtea Constituțională, cu soluționarea excepției.

Cum condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, dacă una dintre acestea nu este îndeplinită, instanța va respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Înalta Curte constată că excepția de neconstituționalitate a fost invocată în fața Curții de Apel Iași, secția civilă, instanță învestită cu soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva Deciziei civile nr. 1373 din 20 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Iași, secția civilă.

Din perspectiva legăturii dispoziției legale incriminate cu soluționarea recursului, Înalta Curte constată că, în raport de data producerii pretinsei fapte ilicite, noiembrie 2012, în speță sunt incidente dispozițiile art. 1357 C. civ. și nu ale art. 998 - 999 C. civ. de la 1864, astfel încât condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu este îndeplinită.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate cu privire la soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.