ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1494/2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 04.06.2018, sub nr. x/2018, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. a formulat contestație la executare, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Încheierii nr. 1733 din data de 25.04.2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, prin care Judecătoria Slatina a dispus încuviințarea executării silite, anularea executării silite, precum și a tuturor actelor de executare dispuse în Dosarul de executare nr. 557/2018.

Totodată, în temeiul art. 722 și urm. C. proc. civ., a solicitat să se dispună întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia și obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi avansate în legătură cu prezenta cauză (onorariu avocat) și restituirea sumelor de bani achitate cu titlu de taxă de timbru conform art. 45 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Prin Sentința civilă nr. 3919/2018 din 10 octombrie 2018, Judecătoria Slatina a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată în oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii formulată de contestatorul A., în favoarea Judecătoriei Sector 6 București, reținând, în esență, că noțiunea de "domiciliu" trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală, ci adresa unde locuiește efectiv.

În acest sens, această instanță a arătat că debitorul și-a înregistrat în evidențele autorităților adresa de reședință ca fiind cea situată în București, Bd. x, motiv pentru care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Prin Sentința civilă nr. 8249 din 12 decembrie 2018, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal.

În motivare, această instanță a reținut că în faza executării silite instanța de la domiciliul debitorului trebuie să prevaleze în fata instantei de la reședință, întrucât în circumscripția domiciliului sunt înregistrate veniturile debitorului și sunt evidențiate, în registrele fiscale, bunurile acestuia, executarea silită fiind mai ușor de derulat în circumscripția domiciliului; prin urmare, alegerea instanței de executare în circumscripția reședinței ar putea prejudicia interesele celorlalți participanți la executarea silită împotriva debitorului.

Întrucât la data sesizării organului de executare, respectiv la data de 16.04.2018, domiciliul debitorului se afla în județul Olt, respectiv în circumscripția Judecătoriei Caracal, instanța a constatat că aceasta este instanța de executare competentă să judece contestația la executare.

Prin Sentința civilă nr. 921 din 05 iunie 2019, Judecătoria Caracal a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

În considerente, instanța a reținut că noțiunea de "domiciliu" cuprinsă în art. 651 C. proc. civ. trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală, ci adresa unde debitorul locuiește efectiv. Or, având în vedere că debitorul și-a înregistrat în evidențele autorităților, încă din anul 2013, adresa de reședință ca fiind cea situată în București, Bd. x,, precum și prevederile art. 129 alin. (2) pct. 3 și art. 132 alin. (3) C. proc. civ. raportate la art. 651 și art. 714 C. proc. civ., Judecătoria Caracal a admis excepția necompetenței sale teritoriale în soluționarea cererii și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prealabil, se reține că, în urma declinărilor succesive, instanțele aflate în conflict sunt Judecătoria Sectorului 6 București și Judecătoria Caracal - instanțe care și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, astfel cum prevăd dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ.

Obiectul cererii deduse judecății îl constituie acțiunea prin care contestatorul A. a solicitat instanței anularea Încheierii nr. 1733 din data de 25.04.2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, prin care Judecătoria Slatina a dispus încuviințarea executării silite, anularea executării silite, precum și a tuturor actelor de executare dispuse în Dosarul de executare nr. 557/2018.

Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., având în vedere situația particulară a speței, respectiv în funcție de domiciliul sau reședința debitorului.

Art. 651 C. proc. civ., la alin. (1), stipulează în sensul că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului sau, după caz, sediul debitorului.

Ca atare, împrejurarea potrivit căreia debitorul are reședința în București, nu poate aduce schimbări în stabilirea instanței competente teritorial a soluționa cauza, în raport de prevederile articolului menționat, care fac referire la domiciliul debitorului.

Mai mult, dacă în litigiile de drept comun, determinarea competenței teritoriale nu se face în mod obligatoriu în funcție de domiciliul legal al părții (cel din evidența informatizată a persoanelor), primând interesul găsirii persoanei și informării acesteia asupra existenței procesului ori asupra actelor de procedură ce i se opun, în litigiile de executare silită, instituirea regulilor de competență are în vedere necesitatea asigurării unei stabilități a instanței de executare, ca fiind cea de la domiciliul debitorului (având în vedere și prezumția că în respectivul loc se găsesc cele mai multe bunuri ale debitorului) și nu de la locuința secundară a acestuia.

În plus, instanța de executare este cea care, în sensul art. 651 alin. (3) C. proc. civ., soluționează toate contestațiile și incidentele privitoare la executare, ceea ce accentuează necesitatea stabilității și predictibilității determinării acestei instanțe, care nu poate fi în mod aleatoriu schimbată în funcție de reședința debitorului.

Pentru considerentele expuse, reținând că, în cauză, debitorul are domiciliul în județul Olt, în circumscripția Judecătoriei Caracal, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ. va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimata B., având ca obiect "conflict de competență - contestație la executare", în favoarea Judecătoriei Caracal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2019.

GGC - NN