ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 284/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina, la data de 13.04.2018, cu nr. x/2018, creditorul A., în contradictoriu cu terțul poprit B. S.R.L. și cu debitorul C., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună validarea popririi pentru suma de 4576.42 RON, izvorâtă din titlul executoriu reprezentat de contractul de credit, la care se adaugă cheltuieli de executare, conform procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor emis în dosar.

Prin Sentința civilă nr. 3692 din 28.09.2018, Judecătoria Slatina a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș.

La adoptarea soluției, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 651 C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. (2) Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare. (3) Instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe. (4) În toate cazurile instanța de executare se pronunță prin încheiere executorie care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel (...)".

Conform art. 790 din același cod, "Dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi."

În raport de aceste prevederi legale, s-a apreciat că soluționarea cererii de validare a popririi este de competența instanței de executare.

Din consultarea bazei de date DEPABD, a rezultat că debitorul C. are în prezent (și avea și la momentul depunerii cererii de validare a popririi) reședința în jud. Argeș, pe care a avut-o și la data începerii executării silite, așa cum rezultă din actele dosarului de executare silită.

În ceea ce privește noțiunea de domiciliu, instanța a considerat că aceasta se impune a fi interpretată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală, ci adresa unde persoana locuiește efectiv. Or, atât timp cât debitorul și-a înregistrat în evidențele autorităților adresa de reședință ca fiind cea situată în jud. Argeș pentru perioada 05.02.2018 - 04.02.2019, înseamnă că în această perioadă de timp acesta locuiește efectiv la această adresă, întrucât potrivit art. 31 din O.U.G. nr. 97/2005: "(1) Mențiunea privind stabilirea reședinței se înscrie la cererea persoanei fizice care locuiește mai mult de 15 zile la adresa la care are locuința secundară.(2) Mențiunea privind stabilirea reședinței se acordă pentru perioada solicitată, care nu poate fi mai mare de un an, și are valabilitate pe timpul cât persoana locuiește în mod efectiv la adresa declarată ca reședință. La expirarea acestui termen, persoana poate solicita înscrierea unei noi mențiuni privind stabilirea reședinței".

Față de aceste aspecte și ținând seama de caracterul absolut al competentei teritoriale reglementate în materia executării silite, s-a constatat că este competentă în a soluționa cererea de validare a popririi Judecătoria Curtea de Argeș.

La rândul său, prin Sentința civilă nr. 1675 din 16 noiembrie 2018, Judecătoria Curtea de Argeș a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Slatina. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat, din oficiu, judecarea cauzei conform art. 134 C. proc. civ., dispunând înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În considerentele hotărârii, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 651 și 790 C. proc. civ. redate anterior.

Conform datelor din fișa de evidență listată din baza de date a Ministerului Afacerilor Interne - Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a rezultat că debitorul C. are începând din data de 22 mai 1992 domiciliul activ în Scornicești, strada x, județul Olt și totodată figurează cu o reședință în comuna Mălureni, sat Zărnești, județul Argeș pentru perioada 5 februarie 2018 - 4 februarie 2019.

Dispozițiile art. 651 C. proc. civ. prevăd că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, aceasta fiind data înregistrării cererii de executare a creditorului pe rolul biroului executorului judecătoresc.

Aceste prevederi imperative stabilesc, așadar, că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului, iar nu locuința sau reședința acestuia. Când a dorit să stabilească competența unei instanțe în funcție de locuința părților, legiuitorul a prevăzut în mod expres acest lucru, cum este cazul cererii de divorț care se introduce la judecătoria în circumscripția căreia se afla cea din urmă locuință a părților.

Mai mult, s-a constatat că debitorul C. are reședința în comuna Mălureni, sat Zărnești, județul Argeș din data de 5 februarie 2018 până 4 februarie 2019, iar cererea de executare silită a fost formulată anterior datei de 05.02.2018 (pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc D. cererea de executare formulată de creditor fiind înregistrată sub Dosar de executare nr. x/EX/2017).

Instanța a reținut că, în mod greșit, Judecătoria Slatina a avut în vedere domiciliul/reședința debitorului la data înregistrării validării de poprire, căci eventuala schimbare a domiciliului sau sediului debitorului după începerea executării silite (în speță anul 2017) nu atrage schimbarea competenței instanței de executare.

Cum la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului era în Scornicești, strada x, județul Olt, instanța competentă a se pronunța asupra cererii de validare a popririi formulată de către creditoarea A. este Judecătoria Slatina.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că, în cauză, competența soluționării litigiului revine Judecătoriei Slatina, pentru considerentele ce succed:

Prin cererea formulată în cauza pendinte, s-a solicitat validarea popririi de către creditorul A., în contradictoriu cu terțul poprit B. S.R.L. și cu debitorul C.

Potrivit dispozițiilor art. 790 alin. (1) C. proc. civ. "Dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi."

Prin urmare, potrivit textului de lege sus-menționat, competența de soluționare a unei cereri privind validarea popririi, cum este cazul în speța de față, aparține instanței de executare.

În acest sens, devin incidente dispozițiile art. 651 C. proc. civ., care stipulează:

"(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor când legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. (2) Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare. (3) Instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Ca atare, dacă nu se constată ca fiind incidentă o dispoziție derogatorie de la competența stabilită prin art. 651 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul debitorului, la data sesizării organului de executare, este instanța competentă să soluționeze cererea de validare poprire.

Înalta Curte reține, din actele dosarului, că debitorul C. are, începând cu data de 22 mai 1992, domiciliul în Orașul Scornicești, județ Olt, iar pentru perioada 5 februarie 2018 - 4 februarie 2019, și-a stabilit reședința în sat Zărnești, Comuna Mălureni, județ Argeș.

Cererea de executare silită a fost promovată anterior datei de stabilire a reședinței, având în vedere că pe rolul BEJ D. a fost înregistrat Dosarul de executare nr. x/2017.

Astfel, cum la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului era în Orașul Scornicești, județ Olt, în aplicarea prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța competentă să judece cererea de validare a popririi este Judecătoria Slatina.

Înalta Curte mai reține, în temeiul art. 651 alin. (2) C. proc. civ., că schimbarea domiciliului debitorului după declanșarea executării silite nu determină modificarea competenței instanței de executare, neavând relevanță, în speță, pentru soluționarea excepției de necompetență teritorială criteriul reședinței.

De asemenea, prevederile imperative ale art. 651 alin. (1) din același cod fac referire expres la domiciliul debitorului, și nu la locuința sau reședința acestuia.

În consecință, având în vedere considerentele expuse, constatând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 790 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de creditorul A. în contradictoriu cu terțul poprit B. S.R.L. și debitorul C. în favoarea Judecătoriei Slatina.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2019.

Procesat de GGC -NN