ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4347/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4347/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința
civilă nr. 7579 din 29 mai 2012 Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a
respins ca inadmisibilă, cererea reclamantei SC S.E.T. SRL București de
constatare a obligativității emiterii avizului de mediu potrivit art. 10 alin. (1)
din O.U.G. nr. 195/2005 la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare
autentificat sub nr. 2553 din 13 august 2008 și, ca nefiind de competența
instanțelor judecătorești, cererea de constatare a nulității absolute a
contractului menționat pentru fraudă la lege.
Pentru
a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, în conformitate cu
dispozițiile art. 111 C. proc. civ., părțile pot solicita constatarea
existenței sau inexistenței unui drept dacă justifică un interes și dacă nu au
la dispoziție o acțiune în realizarea dreptului și că în cauză, reclamanta a
solicitat constatarea faptului că la data perfectării contractului era
obligatorie emiterea avizului de mediu potrivit art. 10 alin. (1) din O.U.G. nr.
195/2005.
Având
în vedere faptul că reclamanta avea la dispoziție acțiunea în rezoluțiune a
contractului pentru neîndeplinirea obligațiilor sau cererea de constatare a
nulității contractului (cerere cu care a investit instanța prin capătul 2 al
acțiunii formulate) instanța a admis excepția inadmisibilității reținând că nu
sunt îndeplinite cerințele art. 111 C. proc. civ. pentru a se admite o astfel
de cerere.
Având
în vedere clauza compromisorie inserată în contractul încheiat între părți,
conform căreia litigiile izvorâte din contract se soluționează prin arbitraj,
văzând și faptul că pârâta a invocat prin întâmpinare excepția necompetenței
generale a instanțelor de judecată, tribunalul a admis excepția și, în
conformitate cu dispozițiile art. 343
4
C. proc. civ., a respins
capătul 2 al cererii ca nefiind de competența instanțelor judecătorești.
Prin
decizia civilă nr. 391 din 17 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a
VI-a civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta SC S.E.T. SRL București,
împotriva sentinței civile nr. 7579 din 29 mai 2012 pronunțate de Tribunalul
București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimatele A.R.P.M. București,
M.M.P. București, și SC O.M.V.P. SA, București.
În
ceea ce privește natura litigiului și secția tribunalului competentă funcțional
în primă instanță să soluționeze acțiunea, curtea a constat că reclamanta nu se
consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o
autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în
termenul legal a unei cereri pentru a se adresa instanței de contencios
administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului
pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată,
conform art. 1 alin. (1) și 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004. întreg
litigiul privește analizarea existenței sau nu a obligației de a solicita și
obține un act administrativ de către partea cocontractată dintr-un contract
încheiat între doi comercianți, nefiind în discuție atitudinea vătămătoare a
autorității administrative intimate.
Sub
aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 111 C. proc. civ., prima
instanță a reținut în mod corect că acțiunea în constatare nu este întemeiată
cât timp apelanta - reclamantă avea deschisă calea unei acțiuni în realizare
pentru valorificarea interesului urmărit, chiar capătul doi de cerere
reprezentând o asemenea cale procesuală.
În
egală măsură, clauza compromisorie inserată în contractul atacat este incidență
și în cazul acțiunii în constatarea nulității actului. litigiu ce are un
caracter patrimonial și nu privește drepturi asupra cărora părțile să nu poată
tranzacționa. Chiar dacă nulitatea este o sancțiune judiciară, o acțiunea cu
acest obiect privește drepturi personale cu caracter patrimonial
tranzacționabile. Totodată, cererea are ca obiect o acțiune în materie
contractuală privind cerințele încheierii valabile a unui contract de vânzare -
cumpărare active între doi comercianți, și nu un litigiu de mediu.
Împotriva
deciziei civile nr. 391 din 17 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a VI-a civilă, a declarat recurs reclamanta SC S.E.T. SRL București,
întemeiat pe art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru
nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, în principal,
casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în
secundar, modificarea deciziei, admiterea apelului și respingerea
inadmisibilității primului capăt al cererii de chemare în judecată, precum și
respingerea excepției necompetenței instanțelor de judecată privind capătul doi
al cererii.
La
termenul de astăzi, 5 decembrie 2013, avocatul recurentei-reclamante a precizat
că renunță la judecata cauzei, sens în care a depus la dosar declarația de
renunțare la judecată, autentificată sub nr. 1101 din 25 noiembrie 2013 de
Societatea Profesională Notarială Acord, cât și cererea formulată de societatea
recurentă în acest sens.
Înalta
Curte a luat în examinare, cu prioritate, cererea formulată de către recurentă,
în temeiul art. 246 C. proc. civ. și a reținut:
Potrivit
art. 246 C. proc. civ., renunțarea la judecată poate avea loc în tot cursul
judecății, în fața primei instanțe sau a instanței de apel ori a celei de
recurs, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
în
cauza de față, manifestarea de voință a recurentei (filele 37 și 38 dosar
recurs) în sensul de a renunța la judecata cererii de recurs, reprezintă un act
de dispoziție al acesteia, care nu este supus cenzurii instanței.
In
consecință, Înalta Curte, având în vedere cererea formulată de către recurentă,
apreciază îndeplinite cerințele prevăzute de art. 246 C. proc. civ., privind
renunțarea la judecata cererii de recurs de față, motiv pentru care, în raport
de textul legal anterior evocat, cu respectarea principiului disponibilității
părților în procesul civil, urmează să ia act de renunțarea la judecata cererii
de recurs a deciziei civile nr. 391 din 17 octombrie 2012, pronunțată de Curtea
de Apel București, secția a VI-a civilă, formulată de recurenta reclamantă SC S.E.T.
SRL București.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C
I D E
la
act de renunțarea la judecata recursului declarat de reclamanta SC S.E.T. SRL București
împotriva deciziei civile nr. 391 din 17 octombrie 2012, pronunțată de Curtea
de Apel București, secția a VI-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2013.