ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4347/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 7579 din 29 mai 2012 Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a respins ca inadmisibilă, cererea reclamantei SC S.E.T. SRL București de constatare a obligativității emiterii avizului de mediu potrivit art. 10 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2005 la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2553 din 13 august 2008 și, ca nefiind de competența instanțelor judecătorești, cererea de constatare a nulității absolute a contractului menționat pentru fraudă la lege. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 111 C. proc.

civ., părțile pot solicita constatarea existenței sau inexistenței unui drept dacă justifică un interes și dacă nu au la dispoziție o acțiune în realizarea dreptului și că în cauză, reclamanta a solicitat constatarea faptului că la data perfectării contractului era obligatorie emiterea avizului de mediu potrivit art. 10 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2005. Având în vedere faptul că reclamanta avea la dispoziție acțiunea în rezoluțiune a contractului pentru neîndeplinirea obligațiilor sau cererea de constatare a nulității contractului (cerere cu care a investit instanța prin capătul 2 al acțiunii formulate) instanța a admis excepția inadmisibilității reținând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 111 C. proc.

civ. pentru a se admite o astfel de cerere. Având în vedere clauza compromisorie inserată în contractul încheiat între părți, conform căreia litigiile izvorâte din contract se soluționează prin arbitraj, văzând și faptul că pârâta a invocat prin întâmpinare excepția necompetenței generale a instanțelor de judecată, tribunalul a admis excepția și, în conformitate cu dispozițiile art. 343 4 C. proc. civ., a respins capătul 2 al cererii ca nefiind de competența instanțelor judecătorești. Prin decizia civilă nr. 391 din 17 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta SC S.E.T. SRL București, împotriva sentinței civile nr. 7579 din 29 mai 2012 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimatele A.R.P.M.

București, M.M.P. București, și SC O.M.V.P. SA, București. În ceea ce privește natura litigiului și secția tribunalului competentă funcțional în primă instanță să soluționeze acțiunea, curtea a constat că reclamanta nu se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri pentru a se adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată, conform art. 1 alin. (1) și 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004. întreg litigiul privește analizarea existenței sau nu a obligației de a solicita și obține un act administrativ de către partea cocontractată dintr-un contract încheiat între doi comercianți, nefiind în discuție atitudinea vătămătoare a autorității administrative intimate.

Sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 111 C. proc. civ., prima instanță a reținut în mod corect că acțiunea în constatare nu este întemeiată cât timp apelanta - reclamantă avea deschisă calea unei acțiuni în realizare pentru valorificarea interesului urmărit, chiar capătul doi de cerere reprezentând o asemenea cale procesuală. În egală măsură, clauza compromisorie inserată în contractul atacat este incidență și în cazul acțiunii în constatarea nulității actului. litigiu ce are un caracter patrimonial și nu privește drepturi asupra cărora părțile să nu poată tranzacționa. Chiar dacă nulitatea este o sancțiune judiciară, o acțiunea cu acest obiect privește drepturi personale cu caracter patrimonial tranzacționabile.

Totodată, cererea are ca obiect o acțiune în materie contractuală privind cerințele încheierii valabile a unui contract de vânzare - cumpărare active între doi comercianți, și nu un litigiu de mediu. Împotriva deciziei civile nr. 391 din 17 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a declarat recurs reclamanta SC S.E.T. SRL București, întemeiat pe art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, în principal, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în secundar, modificarea deciziei, admiterea apelului și respingerea inadmisibilității primului capăt al cererii de chemare în judecată, precum și respingerea excepției necompetenței instanțelor de judecată privind capătul doi al cererii.

La termenul de astăzi, 5 decembrie 2013, avocatul recurentei-reclamante a precizat că renunță la judecata cauzei, sens în care a depus la dosar declarația de renunțare la judecată, autentificată sub nr. 1101 din 25 noiembrie 2013 de Societatea Profesională Notarială Acord, cât și cererea formulată de societatea recurentă în acest sens. Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, cererea formulată de către recurentă, în temeiul art. 246 C. proc. civ. și a reținut: Potrivit art. 246 C. proc. civ., renunțarea la judecată poate avea loc în tot cursul judecății, în fața primei instanțe sau a instanței de apel ori a celei de recurs, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă. în cauza de față, manifestarea de voință a recurentei (filele 37 și 38 dosar recurs) în sensul de a renunța la judecata cererii de recurs, reprezintă un act de dispoziție al acesteia, care nu este supus cenzurii instanței.

In consecință, Înalta Curte, având în vedere cererea formulată de către recurentă, apreciază îndeplinite cerințele prevăzute de art. 246 C. proc. civ., privind renunțarea la judecata cererii de recurs de față, motiv pentru care, în raport de textul legal anterior evocat, cu respectarea principiului disponibilității părților în procesul civil, urmează să ia act de renunțarea la judecata cererii de recurs a deciziei civile nr. 391 din 17 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, formulată de recurenta reclamantă SC S.E.T. SRL București. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E la act de renunțarea la judecata recursului declarat de reclamanta SC S.E.T. SRL București împotriva deciziei civile nr. 391 din 17 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2013.