ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.12.2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4347/2013

HOTĂRÂRE
05.12.2013
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4347/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 7579 din 29 mai 2012 Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a

respins ca inadmisibilă, cererea reclamantei SC S.E.T. SRL București de

constatare a obligativității emiterii avizului de mediu potrivit art. 10 alin. (1)

din O.U.G. nr. 195/2005 la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare

autentificat sub nr. 2553 din 13 august 2008 și, ca nefiind de competența

instanțelor judecătorești, cererea de constatare a nulității absolute a

contractului menționat pentru fraudă la lege.

Pentru

a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, în conformitate cu

dispozițiile art. 111 C. proc. civ., părțile pot solicita constatarea

existenței sau inexistenței unui drept dacă justifică un interes și dacă nu au

la dispoziție o acțiune în realizarea dreptului și că în cauză, reclamanta a

solicitat constatarea faptului că la data perfectării contractului era

obligatorie emiterea avizului de mediu potrivit art. 10 alin. (1) din O.U.G. nr.

195/2005.

Având

în vedere faptul că reclamanta avea la dispoziție acțiunea în rezoluțiune a

contractului pentru neîndeplinirea obligațiilor sau cererea de constatare a

nulității contractului (cerere cu care a investit instanța prin capătul 2 al

acțiunii formulate) instanța a admis excepția inadmisibilității reținând că nu

sunt îndeplinite cerințele art. 111 C. proc. civ. pentru a se admite o astfel

de cerere.

Având

în vedere clauza compromisorie inserată în contractul încheiat între părți,

conform căreia litigiile izvorâte din contract se soluționează prin arbitraj,

văzând și faptul că pârâta a invocat prin întâmpinare excepția necompetenței

generale a instanțelor de judecată, tribunalul a admis excepția și, în

conformitate cu dispozițiile art. 343

4

capătul 2 al cererii ca nefiind de competența instanțelor judecătorești.

Prin

decizia civilă nr. 391 din 17 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a

VI-a civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta SC S.E.T. SRL București,

împotriva sentinței civile nr. 7579 din 29 mai 2012 pronunțate de Tribunalul

București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimatele A.R.P.M. București,

M.M.P. București, și SC O.M.V.P. SA, București.

În

ceea ce privește natura litigiului și secția tribunalului competentă funcțional

în primă instanță să soluționeze acțiunea, curtea a constat că reclamanta nu se

consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o

autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în

termenul legal a unei cereri pentru a se adresa instanței de contencios

administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului

pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată,

conform art. 1 alin. (1) și 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004. întreg

litigiul privește analizarea existenței sau nu a obligației de a solicita și

obține un act administrativ de către partea cocontractată dintr-un contract

încheiat între doi comercianți, nefiind în discuție atitudinea vătămătoare a

autorității administrative intimate.

Sub

aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 111 C. proc. civ., prima

instanță a reținut în mod corect că acțiunea în constatare nu este întemeiată

cât timp apelanta - reclamantă avea deschisă calea unei acțiuni în realizare

pentru valorificarea interesului urmărit, chiar capătul doi de cerere

reprezentând o asemenea cale procesuală.

În

egală măsură, clauza compromisorie inserată în contractul atacat este incidență

și în cazul acțiunii în constatarea nulității actului. litigiu ce are un

caracter patrimonial și nu privește drepturi asupra cărora părțile să nu poată

tranzacționa. Chiar dacă nulitatea este o sancțiune judiciară, o acțiunea cu

acest obiect privește drepturi personale cu caracter patrimonial

tranzacționabile. Totodată, cererea are ca obiect o acțiune în materie

contractuală privind cerințele încheierii valabile a unui contract de vânzare -

cumpărare active între doi comercianți, și nu un litigiu de mediu.

Împotriva

deciziei civile nr. 391 din 17 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VI-a civilă, a declarat recurs reclamanta SC S.E.T. SRL București,

întemeiat pe art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru

nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, în principal,

casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în

secundar, modificarea deciziei, admiterea apelului și respingerea

inadmisibilității primului capăt al cererii de chemare în judecată, precum și

respingerea excepției necompetenței instanțelor de judecată privind capătul doi

al cererii.

La

termenul de astăzi, 5 decembrie 2013, avocatul recurentei-reclamante a precizat

că renunță la judecata cauzei, sens în care a depus la dosar declarația de

renunțare la judecată, autentificată sub nr. 1101 din 25 noiembrie 2013 de

Societatea Profesională Notarială Acord, cât și cererea formulată de societatea

recurentă în acest sens.

Înalta

Curte a luat în examinare, cu prioritate, cererea formulată de către recurentă,

în temeiul art. 246 C. proc. civ. și a reținut:

Potrivit

art. 246 C. proc. civ., renunțarea la judecată poate avea loc în tot cursul

judecății, în fața primei instanțe sau a instanței de apel ori a celei de

recurs, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.

în

cauza de față, manifestarea de voință a recurentei (filele 37 și 38 dosar

recurs) în sensul de a renunța la judecata cererii de recurs, reprezintă un act

de dispoziție al acesteia, care nu este supus cenzurii instanței.

In

consecință, Înalta Curte, având în vedere cererea formulată de către recurentă,

apreciază îndeplinite cerințele prevăzute de art. 246 C. proc. civ., privind

renunțarea la judecata cererii de recurs de față, motiv pentru care, în raport

de textul legal anterior evocat, cu respectarea principiului disponibilității

părților în procesul civil, urmează să ia act de renunțarea la judecata cererii

de recurs a deciziei civile nr. 391 din 17 octombrie 2012, pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a VI-a civilă, formulată de recurenta reclamantă SC S.E.T.

SRL București.

ÎN

D E C

I D E

la

act de renunțarea la judecata recursului declarat de reclamanta SC S.E.T. SRL București

împotriva deciziei civile nr. 391 din 17 octombrie 2012, pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5222/2013
ios având în vedere contractele de vânzare cumpărare de drepturi litigioase încheiate între reclamantă și SC E.F. SRL și ulterior contractul de dare în plată încheiat între SC E.F. SRL și SC E.T. SRL. Prin sentința civilă nr. 675 din 23 ian
ÎCCJ 2004-10-15
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4380/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 134 pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2004 de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, au fost respins
ÎCCJ 2013-01-17
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 113/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele. Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a Vl-a civilă, revizuienții A.E. și A.G. au solicitat revizuir
ÎCCJ 2001-01-22
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2665/2013
ținându-se seama de art. 5 din contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți și cu respectarea considerentelor Deciziei de recurs nr. 3365/2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție. Prin Decizia comercială nr. 1467 pronunțată în
ÎCCJ 2010-02-03
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 391/2010
Prin sentința comercială nr. 5167 din 9 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a fost respins capătul principal de cerere formulat de reclamanta SC I.R. SRL în contradictoriu cu pârâta A.D.S., ca neînteme
Sursă