ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4014/2013

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 1273 din 31 ianuarie 1012, pronunțată de Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, în Dosarul nr. 23585/3/2011, s-a respins ca neîntemeiată

acțiunea formulată de reclamanta SC P.I. SA prin administrator judiciar

Management Reorganizare lichidare București SPRL, în contradictoriu cu pârâta

SC P.I. SRL.

Pentru

a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în ceea ce privește motivul invocat de

reclamantă pentru rezilierea contractului și anume, neîndeplinirea de către

pârâtă a obligațiilor de plată asumate prin contractul de asociere nr. 270/2005,

astfel cum a fost modificat prin actele adiționale, acesta este neîntemeiat,

având în vedere că prin probele administrate reclamanta nu a probat obținerea

unui profit net din activitatea desfășurată în baza contractului de asociere în

perioada 2008-2010.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC P.I. SA prin lichidator judiciar

M.R.L.S.P.R.L., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea

de Apel București, secția a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 353/2012 din 25

septembrie 2012 a admis apelul formulat de reclamanta SC P.I. SA prin

lichidator judiciar M.R.L.S.P.R.L., a schimbat sentința apelată, în sensul că a

admis în parte acțiunea precizată.

A

reziliat contractul de asociere în participațiune din 28 decembrie 2005,

modificat prin actele adiționale din 25 septembrie 2006 și din 05 februarie 2008

și a dispus evacuarea pârâtei de pe amplasamentele ce fac obiectul asocierii în

participațiune, respectiv activele M., împreună cu mijloacele fixe din anexa 1

la contract, pe suprafața de 23,09 ha situată în comuna Petrăchioaia.

A

obligat pârâta la plata către reclamantă a sumelor de 38.120 lei cu titlu de

profit minim garantat și la 46.979,41 lei penalități de întârziere, precum și

la plata sumei de 3.720 lei cheltuieli de judecată.

Pentru

a decide astfel, instanța de apel a reținut că, prin actul adițional din 05

februarie 2008 părțile au convenit obligația asociatului secund (intimata SC P.I.

SRL) de a achita către asociatul prim (apelanta SC P.I. SA) până la data de 31

martie a fiecărui an suma de 2.825 euro, reprezentând plata în avans a cotei de

profit minim garantat, urmând ca ulterior părțile să procedeze la regularizarea

sumelor reprezentând profitul asocierii.

În

acest sens s-a reținut că, această cotă de profit minim garantat, potrivit

convenției părților, este datorată chiar pentru situația în care asocierea în

participațiune nu obține profit, cum este cazul în speță, astfel că intimata

avea obligația de achita apelantei această sumă.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, pârâta SC P.I. SRL București a declarat

recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ.,

solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris și depus la

dosar.

Recurenta a fost legal citată pentru termenul din 19

noiembrie 2013, cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de

2.317 lei și 5 lei timbru judiciar (fila 12 dosar recurs), obligație căreia nu

s-a conformat.

Ori,

prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost

statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la

instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de

acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de

persoanele juridice care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional, până la

termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit

prevederilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în

cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar,

cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând

că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurentele nu s-au conformat

obligației de timbrare, potrivit mențiunii din citația pentru termenul de

judecată din 19 noiembrie 2013, când procedura a fost legal îndeplinită, că în

cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația

timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3)

din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele

metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea ca netimbrat a

recursului declarat de pârâta SC P.I. SRL București.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Anulează

ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC P.I. SRL București împotriva

deciziei civile nr. 353/2012 din 25 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie

2013.