ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 133/2020

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Luduș la data de 8 aprilie 2019, sub număr de dosar x/2019, reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâta D., au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, în principal, să constate nulitatea absolută a testamentului autentificat sub nr. x din 19 martie 2015 de către BNP E., pentru lipsa consimțământului testatoarei F. (decedată) și pentru nerespectarea regulilor procedurale cu ocazia autentificării actului autentic, cu consecința anulării tuturor actelor subsecvente întocmite, iar, în subsidiar, să constate nulitatea relativă a aceluiași testament, pe motiv că a fost încheiat sub incidența dolului, sub forma captației și sugestiei din partea numitei D., cu consecința anulării tuturor actelor subsecvente întocmite în baza testamentului; de asemenea, au solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 2 septembrie 2019, reclamanții au formulat o precizare a acțiunii prin care au solicitat, în terțiar, să se dispună reducțiunea efectelor testamentului autentificat sub nr. x din 19 martie 2015, de către "BNP E.", până la cotitatea disponibilă, deoarece prin legatul universal făcut de testatoarea F. în favoarea pârâtei D. s-a încălcat rezerva succesorală a fiului predecedat G..

Prin Sentința civilă nr. 720/2019 din 4 septembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Luduș, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată, prin întâmpinare, de către pârâta D., și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Dej.

În motivare, această instanță a reținut că obiectul prezentei acțiuni îl reprezintă o cerere privitoare la validitatea unui testament, fiind aplicabile dispozițiile art. 118 C. proc. civ. și art. 954 alin. (2) C. civ., iar ultimul domiciliu al defunctei F. a fost în Dej, str. x A, jud. Cluj, așa cum rezultă din copia buletinului de identitate al acesteia.

Concluzionând, în temeiul art. 129 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 118 C. proc. civ., instanța a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Luduș și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B. și C., în favoarea Judecătoriei Dej, instanța în a cărei circumscripție a avut domiciliul înainte de deces defuncta F..

Învestită prin declinare, Judecătoria Dej, prin Sentința civilă nr. 1076/2019 din 21 noiembrie 2019, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de reclamanți, și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Luduș; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestui conflict.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 118 raportat la art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., în materie de moștenire, competența teritorială a instanțelor este una exclusivă și de ordine publică de la care părțile nu pot deroga.

În speță, față de scopul prevederii legale cuprinse în art. 118 C. proc. civ. și având în vedere mențiunea din certificatul de deces privind ultimul domiciliu conform art. 954 alin. (2) C. civ., instanța a constatat că ultimul domiciliu al defunctei F. a fost în localitatea Luduș, iar nu în localitatea Dej.

În formarea convingerii sale, instanța a reținut că testamentul autentificat sub nr. x din 19 martie 2015 de către BNP E., în legătură cu care au fost formulate cele trei petite din cererea de chemare în judecată modificată, a fost încheiat în localitatea Luduș, din județul Mureș, acest document referitor la moștenire regăsindu-se în raza teritorială a Judecătoriei Luduș.

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Raportat la obiectul litigiului dedus judecății, respectiv constatarea nulității testamentului autentificat sub nr. x din 19 martie 2015, competența teritorială este absolută, fiind reglementată de dispoziții de ordine publică, cu caracter absolut.

Art. 118 alin. (1) din C. proc. civ. prevede:

"în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar."

Prin urmare, în materie succesorală, până la ieșirea din indiviziune, competența aparține în mod exclusiv instanței de la ultimul domiciliu al defunctului. Problema care a generat desesizarea celor două instanțe aflate în conflict îl constituie interpretarea diferită a noțiunii de "ultim domiciliu" al defunctei, prima instanță, Judecătoria Luduș, reținând în motivarea soluției de declinare a competenței domiciliul din buletinul de identitate al defunctei, iar a doua instanță, Judecătoria Dej, a avut în vedere ultimul domiciliu al defunctei, înscris în certificatul de deces, potrivit art. 954 alin. (2) C. civ.

Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 954 alin. (2) C. civ.:

"moștenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă".

În cauza dedusă judecății, din certificatul de deces eliberat de pe urma defunctei F., aflat la dosarul Judecătoriei Dej, reiese că aceasta a avut ultimul domiciliu în jud. Mureș, în raport de acesta urmând a se stabili competența instanței.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. coroborate cu art. 118 alin. (1) C. proc. civ. și art. 954 C. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții C., B. și A., în contradictoriu cu pârâta D., având ca obiect "constatare nulitate act juridic", în favoarea Judecătoriei Luduș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții C., B. și A., în contradictoriu cu pârâta D., având ca obiect "constatare nulitate act juridic", în favoarea Judecătoriei Luduș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2020.

GGC - CL