ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2221/2020

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Novaci la data de 16.01.2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții B., C., D., E. și F., solicitând să se constate că pârâții sunt înlăturați de la moștenirea legală a defunctei G. ca efect a testamentului universal autentificat la BNP H. din Timișoara sub nr. x/02.08.2016 de care pârâții au luat cunoștință la data de 22.09.2016, la termenul de judecată al apelului din dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Gorj și ca urmare a împlinirii termenului de prescripție extinctivă de a solicita întregirea rezervei succesorale prin reducțiunea liberalităților excesive, urmând a li se atribui întreaga masă succesorală ce face obiectul prezentei acțiuni.

Prin sentința civilă nr. 637/22.07.2020, Judecătoria Novaci, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a avut în vedere precizarea reclamantei și a pârâtelor C. și E., în sensul că în ultimii 9 ani de viață, autoarea G. a locuit în Timișoara, unde a și decedat.

Prin sentința civilă nr. 9810 din 24 septembrie 2020, Judecătoria Timișoara a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Novaci, a constatat ivit conflictul de competență și a înaintat dosarul pentru soluționarea conflictului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea soluției de declinare, instanța a reținut că potrivit adresei din 26.08.2020, aflată la dosar, defuncta G. figurează ca fiind decedată la data de 08.08.2016, aceasta având ultimul domiciliu în jud. Gorj, iar ultima reședință valabilă din data de 16.02.2016 în localitatea Timișoara.

S-a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 118 C. proc. civ., conform cărora, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia.

S-a mai reținut că deși potrivit adresei din 26.08.2020, defuncta G. a avut reședința în Timișoara în ultimele 6 luni de viață, locuința sa statornică și principală a fost în jud. Gorj.

Totodată, instanța a avut în vedere faptul că toate bunurile imobile care au aparținut defunctei se află pe raza localității Crasna, rațiunea normei de competență exclusivă instituită prin art. 118 C. proc. civ. fiind aceea de a facilita luarea unor măsuri de conservare, inventariere a bunurilor, precum și administrarea probatoriilor în legătură cu acestea, în cursul judecății.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 954 alin. (2) C. civ. "Moștenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă."

Aceste dispoziții se coroborează cu cele ale art. 118 C. proc. civ., potrivit cărora "(1) În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar. (2) Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moșteniri deschise succesiv sunt de competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți".

Chestiunea care interesează pentru corecta dezlegare a conflictului negativ de competență cu care a fost învestită Înalta Curte în prezenta cauză este aceea de a ști care este ultimul domiciliu al defunctei, așa cum prevăd dispozițiile art. 118 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit adresei din 26.08.2020, aflată la dosarul Judecătoriei Timișoara, din informațiile furnizate de către Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, numita G. a decedat la data de 8 august 2016, conform certificatului de deces nr. DC/763381/09.082016 eliberat de către Consiliul local al municipiului Timișoara, aceasta având ultimul domiciliu în județul Gorj, iar ultima reședință valabilă în perioada 16 februarie 2016 - 15 februarie 2017, în localitatea Timișoara, Piata Ion Dimitrie Suciu nr. 6, județil Timiș.

Chiar dacă defuncta a decedat în municipiul Timișoara, dispozițiile art. 954 alin. (2) C. civ. incidente în cauză sunt imperative și fără echivoc, în sensul că moștenirea se dezbate la ultimul domiciliu al defunctului, fiind fără relevanță locul efectiv al decesului sau împrejurarea că anterior acestuia, persoana în discuție a locuit o perioadă considerabilă de timp la o altă adresă.

Aceasta întrucât certificatul de deces se eliberează pe baza cărții de identitate, iar dovada domiciliului se face, conform art. 91 alin. (1) C. civ., cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate.

Prin urmare, constatând că defuncta a avut ultimul domiciliu în județul Gorj, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Novaci.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Novaci.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 noiembrie 2020.