ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 124/2020

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, la data de 10 martie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. I+V S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta A. S.R.L., solicitând obligarea acesteia să ridice conducta de canalizare aflată pe terenul proprietatea reclamantei sau, în caz de refuz, să fie autorizată reclamanta să o desființeze pe cheltuiala pârâtei; de asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 90.000 RON, reprezentând lipsa de folosință pe ultimii 3 ani; a sumei de 70.000 RON, reprezentând prejudiciile produse prin necesitatea unor activități costisitoare suplimentare de proiectare a infrastructurii și a soluțiilor tehnice, lucrări de amenajare suplimentare, de conservare a șantierului, de construire infrastructură modificată etc., materiale de construcții suplimentare - fier beton, ciment, balastru, materiale lemnoase etc.; a sumei de 50.000 RON, reprezentând prejudiciul produs, prin faptul că nu a putut continua lucrările planificate din cauza refuzului pârâtei de a-și retrage conducta de pe teren; a sumei de 20.000 RON, reprezentând prejudiciile produse prin deteriorarea naturii solului la montajul conductei; a sumei de 15.000 RON, reprezentând prejudiciile aduse prin inundarea șantierului de conducta de canalizare.

La rândul său, pârâta a formulat cerere reconvențională, precum și cerere de chemare în garanție.

Prin Sentința civilă nr. 1105 din 6 martie 2018, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, a fost admisă, în parte, acțiunea și a fost obligată pârâta: să plătească reclamantei suma de 14.854 RON, reprezentând lipsă de folosință, să-și ridice conducta de canalizare aflată pe terenul proprietatea reclamantei în termen de 20 de zile, iar, în caz de refuz, a fost autorizată reclamanta să o desființeze pe cheltuiala pârâtei; a fost respinsă, în rest, acțiunea; a fost respinsă cererea reconvențională, astfel cum a fost modificată, formulată de către S.C. A. S.R.L., față de S.C. I+V S.R.L.; a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de către S.C. A. S.R.L. față de Municipiul Râmnicu Vâlcea, prin primar, și S.C. B. S.A.; a fost obligată A. S.R.L. să plătească S.C. I+V S.R.L. suma de 5.878 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel părțile.

Prin Decizia civilă nr. 1355/A din 4 decembrie 2018, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a respins apelurile.

Pârâta A. S.R.L. a formulat recurs împotriva Deciziei nr. 1355/A din 4 decembrie 2018, prin care a solicitat schimbarea, în parte, a hotărârii, în sensul respingerii cererii reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei de 14.854 RON, reprezentând lipsa de folosință; respingerea cererii privind obligația recurentei de a ridica conducta de canalizare, ca fiind rămasă fără obiect; admiterea cererii reconvenționale; admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea pârâților Municipiul Râmnicu Vâlcea, prin primar, și B. S.A. la plata oricărei sume de bani solicitată de reclamantă; de asemenea, a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Recursul a fost înregistrat la data de 5 martie 2019 la Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin Încheierea din data de 25 iunie 2019, a fost admisă excepția necompetenței materiale funcționale a secției a II-a a Curții de Apel Pitești și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I civile a aceleiași instanțe.

În motivare, această secție a reținut, în esență, că, în cauză, cererea se întemeiază pe răspundere civilă delictuală, iar reclamanta a solicitat verificarea îndeplinirii condițiilor care atrag această răspundere în persoana pârâtei, astfel că acțiunea este supusă regulilor de drept comun, inclusiv sub aspect procesual.

Prin Hotărârea nr. 5/2016, Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești a stabilit ca, începând cu data de 15 martie 2016, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secții civile, dosarele în materia litigiilor cu profesioniști, indiferent de tribunalul care le-a soluționat pe fond, să fie soluționate de secția a II-a civilă; hotărârea își produce efectele și în prezent, neintervenind alte modificări în perioada ce a urmat după adoptarea ei.

A reținut această instanță că în stabilirea criteriului de departajare a competenței între cele două secții civile ale Curții de Apel Pitești, s-a apelat la un criteriu ce ține de natura litigiului, urmând ca litigiile privind profesioniștii să fie atribuite secției a II-a civilă, în timp ce celelalte litigii de natură civilă propriu-zisă să fie soluționate în continuare de secția I civilă. Astfel cum se subliniază în doctrină, stabilirea competenței în raport de obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecății se circumscrie noțiunii de competența materială procesuală.

Prin urmare, determinant în stabilirea competenței materiale procesuale a celor două secții este criteriul ce ține de natura litigiului, iar nu exclusiv calitatea persoanelor implicate în proces, aceea de profesioniști. Concluzia este determinată atât de hotărârea colegiului, menționată anterior, cât și de interpretarea dată în soluționarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 18/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care este obligatorie pentru instanțe și care este ulterioară hotărârii colegiului de conducere, care a statuat astfel:

"competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare".

A mai arătat instanța că, în speță, se susține săvârșirea de către un profesionist a unui delict civil, care nu are legătură cu specificul activității comerciale desfășurate de acesta în vederea realizării obiectului său de activitate; prin urmare, litigiul nu este unul cu profesioniști, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, ci aparține materiei civile lato sensu, propriu-zise, ce revine în competența de soluționare a secției I civile a Curții de Apel Pitești, conform hotărârii colegiului de conducere.

Conchizând, această instanță a reținut și faptul că în soluționarea unui alt recurs în interesul legii, Înalta Curtea de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 17/2018 a statuat că:

"în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) și (3), art. 131, art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) din C. proc. civ. și ale art. 35 alin. (2) și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, necompetența materială procesuală a secției/completului specializat este de ordine publică."

Recursul a fost reînregistrat la Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, sub nr. x/2016*.

Prin Încheierea din 15 octombrie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a declinat, în favoarea secției a II-a civilă, competența de soluționare a recursului declarat de pârâta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei civile nr. 1355/A din 4 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționare.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut, în esență, că deși cererea se întemeiază pe răspundere civilă delictuală, specificul litigiului decurge din împrejurarea că reclamanta și pârâta sunt profesioniști, în sensul art. 8 din Legea nr. 71/2011, iar fapta ilicită invocată, respectiv prejudiciul suferit sunt în legătură directă cu activitatea economică desfășurată de cele două părți.

Făcând referire la Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Pitești nr. 5/2016 și la Decizia nr. 18/2016, pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța a arătat că nu se poate reține că faptele ilicite ale unui profesionist sunt de plano excluse din categoria litigiilor cu profesioniști, întrucât nu ar avea legătură cu activitatea economică pe care acesta o desfășoară; profesionistul acționează pentru realizarea obiectului său de activitate, încheind acte juridice, dar, acționând în acest scop, devine subiect al unor raporturi juridice născute și din fapte juridice, licite sau ilicite.

În cazul de față, instanța a reținut că fapta ilicită invocată de reclamantă privește modul în care pârâta a acționat pentru realizarea activității sale, conducta edificată necorespunzător deservind un punct de lucru al pârâtei; prejudiciul cauzat constă în împiedicarea reclamantei să își desfășoară activitatea economică, fiind evident că litigiul are legătură cu obiectul de activitate al celor două părți, ambele profesioniști.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 226 din Legea nr. 71/2011, interpretate de Înalta Curte prin decizia amintită, privesc criteriile de delimitare a competenței completurilor specializate, completuri înființate în cadrul secțiilor civile, iar nu și delimitarea competenței materiale a secțiilor civile ale curților de apel. Așa cum arată chiar denumirea, acestea sunt deopotrivă competente să soluționeze cauze civile, cu sau fără profesioniști, necesitatea stabilirii clare a tipului de litigii date spre soluționare decurgând din nevoia de a se realiza o echilibrare a volumului de activitate și, totodată, pentru a se asigura specializarea judecătorilor într-un anumit domeniu.

Concluzionând, această instanță a arătat că în măsura în care Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 5/2016 nu exclude din categoria litigiilor cu profesioniști date spre repartizare și soluționare secției a II-a civilă a Curții de Apel Pitești, litigiile având drept cauză juridică răspunderea civilă delictuală, atâta timp cât faptele ilicite au fost săvârșite în legătură cu obiectul de activitate al profesionistului, nu există niciun motiv pentru a se considera că aceste cauze intră în competența materială a secției I civile.

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, coroborate cu cele ale art. 136 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea reclamantei S.C. I+V S.R.L. care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. A., obligarea pârâtei să ridice conducta de canalizare aflată pe terenul proprietatea reclamantei sau, în caz de refuz, să fie aceasta autorizată să o desființeze pe cheltuiala pârâtei, precum și obligarea la plata sumei de 90.000 RON, reprezentând lipsa de folosință pe ultimii 3 ani, a sumei de 70.000 RON, reprezentând prejudiciile produse prin necesitatea unor activități costisitoare suplimentare de proiectare a infrastructurii și a soluțiilor tehnice, lucrări de amenajare suplimentare, de conservare a șantierului, de construire infrastructură modificată etc., materiale de construcții suplimentare - fier beton, ciment, balastru, materiale lemnoase etc., a sumei de 50.000 RON, reprezentând prejudiciul produs, prin faptul că nu a putut continua lucrările planificate datorită refuzului de a-și retrage conducta de pe terenul ei, a sumei de 20.000 RON, reprezentând prejudiciile produse prin deteriorarea naturii solului la montajul conductei pe terenul ei, a sumei de 15.000 RON, reprezentând prejudiciile aduse prin inundarea șantierului de către conducta de canalizare.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 1528, art. 1357 și următoarele C. civ.

Cauza a fost soluționată, în fond, prin Sentința civilă nr. 1105 din 6 martie 2018, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția civilă, iar, în apel, prin Decizia civilă nr. 1355/A din 4 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă.

Împotriva Deciziei civile nr. 1355/A din 4 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a formulat recurs pârâta-reclamanta S.C. A. S.R.L. cu a cărui soluționare a fost învestită Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. civ. dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere.

În speță, condițiile prevăzute de textul de lege anterior menționat sunt îndeplinite având în vedere că dezînvestirea reciprocă a operat între două secții ale Curții de Apel Pitești, respectiv între secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal (care soluționează litigiile între profesioniști și care a considerat că litigiul se soluționează de instanța de drept civil, dat fiind că pârâtele sunt chemate să răspundă delictual ca orice persoană fizică sau juridică pentru o faptă ilicită care nu are legătură cu specificul activității comerciale, iar litigiul nu poate fi calificat ca fiind unul cu profesioniști, în sensul legii), și secția I civilă, instanța în fața căreia s-a ivit conflictul, care a apreciat că este vorba de un litigiu cu profesioniști, în competența funcțională a secției a II-a, invocând atât art. 3 C. civ., cât și Hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016, emisă de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești.

Prin Decizia nr. 18/2016, pronunțată de completul de recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, referitoare la reorganizarea unor secții sau complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii în cadrul secțiilor civile, că pentru determinarea competenței materiale procesuale a tribunalelor/secțiilor specializate, se va ține seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, iar nu de calitatea de profesionist a uneia dintre părți, criteriu ce nu are acoperire în dreptul pozitiv.

Regula în materie de competență este aceea că se determină prin raportare la normele incidente la data învestirii instanței, stabilite în funcție de obiectul și natura cauzei deduse judecății.

În acest sens, chiar dacă părțile din prezenta cauză sunt profesioniști, cu un patrimoniu de afectațiune și care desfășoară o activitate preponderent economică, urmărind realizarea unui profit, acest lucru nu transformă ipso facto toate litigiile la care acestea participă în litigii cu caracter comercial.

Înalta Curte reține că în aprecierea naturii juridice a acțiunii cu care instanța a fost investită este relevantă natura litigiului dedus judecății și temeiul juridic invocat și aplicabil în cauză, or raportat la aceste aspecte, acțiunea în pretenții fundamentată pe răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, întemeiată, în drept, pe prevederile art. 1357 și următoarele C. civ., este în mod indubitabil o acțiune civilă, indiferent de calitatea de profesioniști sau neprofesioniști a părților implicate în proces.

Prin Hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016, emisă de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești s-a dispus că începând cu data de 15 martie 2016, secția a II-a civilă preia toate dosarele în materia litigiilor cu profesioniști.

În ceea ce privește noțiunea de "profesionist", Înalta Curte reține că sunt incidente prevederile art. 3 alin. (2) C. civ., potrivit căruia "sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere", precum și cele ale art. 8 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a C. civ., care include în noțiunea "profesionist" categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.

Prin urmare, din categoria profesioniștilor fac parte persoanele fizice sau juridice autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, însă, pentru calificarea litigiilor ca fiind cu profesioniști sunt avute în vedere activitățile întreprinse de profesioniști în limitele legii, nu și faptele ilicite ale acestora, care nu pot fi incluse în categoria litigiilor cu profesioniști și care se judecă de instanța civilă potrivit dreptului comun.

În speță, Înalta Curte se solicită antrenarea răspunderii civile delictuale pentru o faptă ilicită care nu are legătură cu specificul activității comerciale, iar litigiul nu poate fi calificat ca fiind cu unul cu profesioniști în sensul legii pentru a se putea face aplicarea Hotărârii nr. 5 din 10 martie 2016, adoptată de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești, care atribuie astfel de litigii în competența secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal.

Având în vedere natura pur civilă a litigiului, Înalta Curte constată că aparține secției civile competența de soluționare a cauzei întrucât obiectul cererii de chemare în judecată este răspunderea civilă delictuală a pârâtelor pentru o faptă ilicită care nu are legătură cu specificul activității comerciale pentru a putea fi calificat drept un litigiu între profesioniști, în sensul prevederilor art. 3 alin. (2) C. civ. și ale art. 8 din Legea nr. 71/2011.

Pentru aceste considerente, având în vedere de cele anterior reținute, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a recursului declarat de pârâta-reclamantă S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu reclamanta S.C. I+V S.R.L., cu pârâta S.C. B. S.A. și cu chematul în garanție Municipiul Râmnicu Vâlcea, în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a recursului declarat de pârâta-reclamantă S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu reclamanta S.C. I+V S.R.L., cu pârâta S.C. B. S.A. și cu chematul în garanție Municipiul Râmnicu Vâlcea, având ca obiect "obligația de a face", în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2020.

GGC - CL