ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3953/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

I. Circumstanțele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a, contencios administrativ și fiscal, la data de 25 mai 2016, sub nr. x/2016, reclamantul Municipiul Zalău a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, București, solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească ce o va pronunța, să dispună: anularea Deciziei nr. 6 din 8 ianuarie 2016 emisă de către pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, București, ca netemeinică și nelegală și, în consecință, admiterea contestației formulate de către Municipiul Zalău pentru anularea notei de neconformitate nr. x din 22 octombrie 2015 emisă cu privire la contractul de lucrări nr. x din 24 iulie 2015 finanțat potrivit Contractului de finanțare nr. x din 25 octombrie 2013, intitulat "Reabilitarea termică a blocului de locuințe Lira Cristal din Municipiul Zalău, constituit în asociație de proprietari", cod SMIS 48014, precum și obligarea pârâtului la plata sumei de 1.745,28 RON, reprezentând servicii de dirigenție de șantier conform Contractului de dirigenție de șantier din 24 iulie 2015 exclusă în mod nelegal de la plată, potrivit Informării nr. x din 22 ianuarie 2016 privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x, emisă de către pârât; cu acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentei cauze, reprezentând taxe judiciare de timbru și alte eventuale cheltuieli de judecată.

2). Hotărârea instanței de fond

Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 414/2016, pronunțată la data de 14 decembrie 2016, în dosarul nr. x/2016, a respins cererea formulată de reclamantul Municipiul Zalău, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, București.

3). Cererea de recurs și motivele de recurs invocate

Împotriva acestei Sentințe a declarat recurs, în termen, reclamantul Municipiul Zalău, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând pe fond, admiterea acțiunii reclamantului; cu acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentei cauze, reprezentând taxe judiciare de timbru și alte eventuale cheltuieli de judecată.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-reclamant Municipiul Zalău a relevat, pe scurt, situația în fapt în cauză și a invocat, în esență, următoarele motive:

În speță, din înscrisurile depuse, rezultă că recurentul- reclamant nu s-a găsit într-o situație de divizare a contractului, și nici de subevaluare a valorii contractului, ci de omisiuni ale proiectului tehnic identificate pe parcursul derulării lucrărilor de construcții și de modificări ale acestuia efectuate tot pe parcursul executării lucrărilor, aspecte soluționate prin efectuarea unei revizii de proiect și care au dus la majorarea valorii lucrărilor de reabilitare a blocului Lira Cristal, fapt ce denotă că aceste lucrări suplimentare erau necesare pentru realizarea celor inițiale, deci, și inseparabile de cele cuprinse în proiectul inițial, aspect care este evident și din enumerarea categoriilor de lucrări suplimentare atribuite, analizate și de către instanța de fond.

Faptic, susține recurentul-reclamant, este imposibilă realizarea unor lucrări de construcții de către constructori diferiți în cadrul aceluiași balcon sau pe fațada aceluiași bloc de locuințe, nu numai din punct de vedere tehnic (etape ale procesului tehnologic), ci și din punct de vedere al identificării și solicitării la plată, precum și din punct de vedere al asigurării garanției de bună execuție.

Recurentul-reclamant a mai arătat că, cele reținute de către instanța de fond, în sensul că susținerile reclamantului apar ca fiind nedovedite, sunt neîntemeiate, văzând și prevederile Instrucțiunii AMPOR nr. 92 din 31 august 2012, care reglementează în mod expres posibilitatea și procedura de revizuire a proiectelor tehnice de execuție, precum și cea de atribuire a lucrărilor suplimentare intervenite conform reviziei de proiect, și de care instanța de fond nu a ținut cont.

Totodată, mai arată recurentul, instanța de fond susține că aspectul în cauză este unul tehnic, specializat în materia construcțiilor și excede cunoștințelor generale în legătură cu o construcție, situație în care, aceasta putea dispune administrarea probelor pe care le considera necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc, potrivit rolului judecătorului în aflarea adevărului (art. 22 alin. (2) C. proc. civ.).

În continuare, recurentul-reclamant a reluat amplu aspecte în ce privește fondul cauzei, identic cum au fost formulate și în cuprinsul cererii de chemare în judecată, dosar fond, vol. I.

4). Apărările formulate în cauză

Față de dispozițiile art. 490 alin. (2) teza I C. proc. civ., cu referire la art. 471 alin. (5) din Legea nr. 134/2010- noul C. proc. civ., raportat la art. XVII alin. (3) și art. XV alin. (3) din Legea nr. 2/2013, se constată că intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice București, căruia i s-a comunicat recursul, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 223, coroborate cu prevederile art. 411 C. proc. civ., solicitând, totodată, a se proceda la judecarea cauzei și în lipsa părților.

5). Procedura de soluționare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 22 octombrie 2018, a completului învestit cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata pe fond a recursului, în data de 13 septembrie 2019, cu citarea părților, în condițiile art. 494 - 495 C. proc. civ., dată când a avut loc judecata, în ședință publică.

În motivarea rezoluției, s-a avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul formulat, sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 499 din același cod, Înalta Curte constată că acesta este nul, urmând a dispune anularea lui, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Textul impune, așadar, ca o condiție de formă a recursului, menționarea motivelor de nelegalitate, accesul la justiție presupunând respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

Articolul 487 alin. (1) din Noul C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din Noul C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).".

Potrivit dispozițiilor imperative ale textelor legale mai sus-arătate, cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligații nefiind îndeplinite, în speță, de către recurent.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", art. 489 alin. (2) din același Cod prevăzând că sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerință care consacră legislativ o practică îndelungată și stabilă a instanțelor judecătorești, în condițiile în care și sub imperiul vechii legi de procedură sancțiunea nulității exista și era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

De asemenea, dacă motivele de recurs sunt confuze, imprecise și generale, iar dezvoltarea acestora nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din Noul C. proc. civ., și această nelegalitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe.

Înalta Curte constată că, în speță, recurentul-reclamant Municipiul Zalău a indicat ca temei de drept al cererii sale dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă, în expunerea motivelor de recurs a reluat, integral, aspectele sesizate în cererea de chemare în judecată, ori, aspecte de fapt și de interpretare a probelor de către instanța de fond, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc sentința atacată.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul își exprimă, generic, o nemulțumire în legătură cu modul de soluționare a cauzei, fără ca motivele invocate să fie încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Prin urmare, sub aspectul încadrării criticilor formulate de recurent în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., analizând cuprinsul cererii de recurs, se constată că aceasta nu cuprinde motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 488 C. proc. civ.

Or, în cauză, susținerile recurentului prezentate de acesta drept motive de recurs nu conțin critici, în sens propriu, împotriva sentinței civile recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmațiile aceleiași părți făcute în fața instanței de fond, dar care și-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de chemare în judecată nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității hotărârii atacate.

Deopotrivă, reproducerea, prin cererea de recurs a stării de fapt nu se constituie într-o critică de nelegalitate a sentinței, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Or, argumentația adusă în sprijinul criticilor formulate nu permite exercitarea controlului de legalitate din perspectiva motivelor de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) Noul C. proc. civ. Ba, mai mult, prin cererea de recurs nu se aduce nicio critică (de legalitate sau temeinicie) sentinței atacate; dimpotrivă, se reiau, amplu, aspecte în ce privește fondul cauzei, așa cum au fost redate în cererea de chemare în judecată.

În cauză, recurentul-reclamant Municipiul Zalău nu s-a conformat, așadar, dispozițiilor înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 488 Noul C. proc. civ., întrucât, în cererea de recurs nu a dezvoltat vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 alin. (1) Noul C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege.

Deoarece recurentul nu a formulat critici care să permită încadrarea lor, din oficiu, într-unul din cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte și afirmații pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția instanței de fond, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, de exemplu atunci când nu se arată și dezvoltarea motivelor de nelegalitate, situație ce intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, susținerile recurentului nici măcar nu vizează sentința atacată.

În concluzie, cum aspectele invocate de recurent nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ., și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv, aceea a nulității recursului și, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant Municipiul Zalău împotriva Sentinței civile nr. 414/2016 din 14 decembrie 2016, a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 septembrie 2019.

GGC - MM