ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1819/2019

HOTĂRÂRE

17.10.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1819/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oravița, reclamanta S.C. A. S.R.L a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L, solicitând ca, în urma probelor ce se vor administra, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 8.400 RON achitați în avans și la plata sumei de 2.000 euro daune materiale.

Pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția de necompetență teritorială de soluționare a cauzei.

La data de 10.10.2018, reclamanta a depus precizare de acțiune, prin care a solicitat să se dispună obligarea pârâtei și la plata sumei de 8.400 RON, ce reprezintă plata efectuată în avans în baza Contractului de furnizare de puieți de alun nr. x/13.02.2017; să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 9.000 RON, suma ce reprezintă daune interese rezultate din executarea necorespunzătoare tehnic a Contractului de furnizare puieți de alun nr. x/13.02.2017.

În privința competenței teritoriale de judecată a prezentului dosar, a apreciat ca Judecătoria Oravița este competentă să judece, raportat la dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 și 9, art. 113 alin. (2) C. proc. civ. Aceste dispoziții legale prevăd o competența teritorială alternativă, care derogă de la regula generală prevăzută la art. 107 C. proc. civ., fapt ce da posibilitate reclamantei să deschidă o acțiune civilă pe rolul Judecătoriei Oravița, raportat la faptul că locul executării contractului a avut loc pe raza de competență a acestei judecătorii, precum și că activitatea ilicită (executarea necorespunzătoare tehnic a lucrării) și producerea prejudiciului a avut loc în localitatea Sasca Montana.

Prin Sentința nr. 74 din 4 februarie 2018, Judecătoria Oravița a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de pârâtă, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

În motivare, a reținut că art. 107 alin. (1) C. proc. civ. instituie regula potrivit căreia instanța competentă este cea de la sediul pârâtului.

A arătat că obiectul prezentei acțiuni în constituie pretențiile reclamantei, deci nu se poate reține incidența art. 113 alin. (1) C. proc. civ., nefiind vorba despre executarea contractului, de constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist, speța nu este o cerere având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor, pretențiile formulate nefiind întemeiate pe fapte ilicite, ci pe o răspundere contractuală.

Învestită prin declinare, Judecătoria Târgu Jiu a pronunțat Sentința nr. 4854 din 2 iulie 2019, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu Jiu, invocată de reclamantă, a declinat competența soluționării cererii în favoarea Judecătoriei Oravița, județul Caraș-Severin. A constatat ivit în cauză conflictul negativ de competență între Judecătoria Târgu Jiu și Judecătoria Oravița și a înaintat cauza instanței superioare comune, Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În motivare, a arătat că între părți s-a încheiat un contract prin care societatea comercială pârâtă s-a obligat să furnizeze reclamantei puieți de alun, pe care să îi transporte și să îi planteze în pepiniera acesteia, din comuna Sasca Montană.

Prin cererea de față, reclamanta susține că pârâta a executat în mod defectuos obligațiile contractuale asumate, astfel încât nici un alun dintre cei plantați nu a fost viabil și, cu toate că a efectuat plățile potrivit clauzelor contractuale asumate, în prezent nu beneficiază de plantația de alun, întrucât nu s-a prins nicio plantă, astfel încât solicită obligarea pârâtei la plata sumelor de bani menționate în cauză, cu titlul de despăgubire.

Reclamanta a subliniat prin notele de la dosar că a sesizat imediat după plantare o execuție necorespunzătoare din punct de vedere calitativ a lucrării, solicitând pârâtei să remedieze situația, pentru a da o șansă puieților de a fi salvați și de a se prinde în sol. Temeiul de drept al cererii a fost menționat ca fiind art. 1530 C. civ.

Din perspectiva competenței teritoriale a instanței care este chemată să judece pricina, instanța a reținut că regula de drept comun, instituită de art. 107 C. proc. civ., este aceea a competenței teritoriale a instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul, respectiv sediul pârâtului.

În același timp, legiuitorul a instituit, la art. 113 C. proc. civ., câteva situații în care competența teritorială este alternativă, printre acestea regăsindu-se competența instanței de la locul unde s-a săvârșit fapta ilicită și s-a produs prejudiciul, respectiv instanța de la domiciliul consumatorului în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor de către un profesionist (alin. (1) pct. 8 și 9).

În opinia instanței, în mod cert, reclamanta avea posibilitatea de a se adresa cu soluționarea cererii de față Judecătoriei Oravița, așa cum a și procedat de altfel, această instanță fiind competentă ca urmare a regulilor instituite de art. 113 C. proc. civ.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului dosar îl constituie cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu S.C. B. S.R.L., prin care a solicitat obligarea pârâtei la restituirea unei sume de bani achitată cu titlu de avans în temeiul Contractului nr. x din 13 februarie 2007, încheiat între părți, precum și obligarea acesteia din urmă la plata de daune materiale, izvorând din îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor asumate prin contract.

Înalta Curte reține că pretențiile solicitate de reclamantă reprezintă prețul contractului achitat în avans și daune pentru îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor asumate prin contract.

Nu sunt incidente prevederile art. 113 alin. (8) C. proc. civ., deoarece în cauză nu este vorba despre un consumator, părțile sunt societăți comerciale care au ca obiect prestarea unor activități comerciale; reclamanta este o societatea comercială care produce puieți, respectiv o pepinieră, iar pârâta cultivă puieții până devin arbuștii, în vederea colectării și comercializării fructelor acestora.

De asemenea, nu sunt incidente nici prevederile art. 113 pct. 9 C. proc. civ., întrucât nu se are în vedere o faptă izvorând din răspundere civilă delictuală, ci pretențiile în cauză derivă din executarea unui contract.

În cauză, sunt incidente prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. care instituie regula potrivit căreia instanța competentă este cea de la sediul pârâtului.

Din actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că pârâta S.C. B. S.R.L. are sediul în comuna Băilești, sat Cornești, județul Gorj, pe raza de competență a Judecătoriei Târgu Jiu.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este cea de la sediul pârâtului, adică Judecătoria Târgu Jiu.