ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4835/2018

HOTĂRÂRE

13.11.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4835/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 13 noiembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competență:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Oradea, secția Civilă la data de 23 iunie 2017, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții B. S.R.L., C., D. IPURL a solicitat instanței obligarea pârâților la plata sumei de 104.149,08 RON reprezentând prejudiciu cauzat ca urmare a costurilor suportate și refacturate în temeiul contractului de prestări-servicii nr. x/29.06.2011 și a actelor ilicite săvârșite cu ocazia derulării procedurii insolvenței ce a format obiectul dosarului nr. x/2011

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 969 și urm., art. 1073, art. 1081, art. 1084 si urm. vechiul C. civ., art. 1349, art. 1355, art. 1537 și urm., art. 1373 și urm. noul C. civ.

Prin sentința civilă nr. 1028/2018 din 22 februarie 2018, Judecătoria Oradea, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâții D. IPURL și C. prin întâmpinare.

A fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

În argumentarea soluției pronunțate, instanța a reținut, în esență, că în raport cu dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., competența soluționării litigiului aparține Judecătoriei Sectorului 3 București.

Prin sentința civilă nr. 7542 din 14 iunie 2018, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

În temeiul art. 134 C. proc. civ. s-a constatat intervenit conflictul negativ de competență și s-a suspendat soluționarea cauzei, înaintându-se dosarul spre soluționarea conflictului negativ de competență Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea acestei sentințe, instanța a reținut incidența în cauză a art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., cu privire la răspunderea civilă contractuală.

În acest sens, s-a constatat că pretențiile formulate de reclamantă, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. sunt întemeiate pe contractul de prestări-servicii nr. x/29.06.2011, prin care părțile, la art. 12, au convenit că orice litigiu în legatură cu acest contract, inclusiv cele referitoare la executarea lui se va soluționa de către instanțele judecătorești din Oradea, alegerea de competență făcându-se în favoarea reclamantului.

În ceea ce privește pretențiile întemeiate pe răspunderea civilă delictuală formulate împotriva pârâților C. și D. IPURL instanța a reținut că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., coroborate cu art. 116 același cod, în raport cu care s-a constatat că locul săvârșirii faptei ilicite, care este una omisivă, este acela unde ar fi trebuit primită comunicarea, respectiv notificarea prevăzută la art. 61 din Legea nr. 85/2014, fiind vorba despre sediul reclamantei, care este situat în Oradea.

Totodată, s-a mai reținut că urmărirea penală, declanșată pentru aceeași faptă ilicită, imputata pârâtului C. a fost efectuată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 26 septembrie 2018, stabilindu-se termen de judecată astăzi când instanța a hotărât următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, pentru următoarele considerente:

Instanța constată că litigiul pendinte are ca obiect acțiunea în pretenții a reclamantei A. S.R.L. întemeiată pe răspunderea civilă delictuală în contradictoriu cu pârâții C. (răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie) și D. IPURL (răspundere civilă delictuală pentru fapta altuia conform art. 1373 C. civ.) și pe răspundere civilă contractuală în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L..

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că: "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Întrucât temeiul juridic invocat de reclamantă este răspunderea civilă delictuală, în ceea ce privește pretențiile formulate împotriva pârâților C. și D. IPURL, în speță, sunt incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

În aplicarea dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., competența teritorială de soluționare a cererilor ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit este alternativă între instanța domiciliului pârâtului, instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta ilicită și instanța în raza căreia s-a produs prejudiciul, toate aceste instanțe fiind deopotrivă competente să judece cauza.

Litigiul pendinte este guvernat de norme juridice ce instituie o competență alternativă, iar opțiunea reclamantei a fost în sensul soluționării cauzei la Judecătoria Oradea, prin urmare, la instanța în raza căreia s-a produs fapta ilicită, conform art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., opțiune susținută de prevederile art. 116 din același cod.

În aceste sens, în mod corect Judecătoria Sectorului 3 București a reținut că fapta ilicită constă în necomunicarea către reclamantă a notificării impuse de art. 61 din Legea nr. 85/2014, locul primirii acestei comunicări fiind locul săvârșirii faptei ilicite. Astfel, în speță, este vorba despre sediul reclamantei, care este situat în Oradea.

Totodată, se mai constată și că urmărirea penală declanșată pentru fapta ilicită imputată pârâtului C. a fost efectuată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor.

În acest context, este de reținut că, în toate cazurile de competență alternativă, alegerea instanței aparține reclamantului, iar odată învestită una dintre instanțele competente teritorial, opțiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acțiunii s-a fixat în mod definitiv competența teritorială a instanței respective.

Prin urmare, instanța nu mai poate să se dezînvestească prin declinarea competenței de soluționare a cauzei, din oficiu, ori la cererea pârâtului și nici chiar reclamantul nu mai poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente.

În ceea ce privește pretențiile formulate de reclamantă în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., întemeiate pe răspundere civilă contractuală, Înalta Curte reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. coroborate cu art. 116 același cod.

Și din această perspectivă, se constată că Judecătoria Oradea este competentă să soluționeze litigiul având în vedere că în materie contractuală, în cazul în care părțile au convenit prin contract că litigiile referitoare la executarea contractului să fie judecate și de alte instanțe decât acelea care potrivit legii sunt competente teritorial, iar alegerea de competență s-a făcut în favoarea reclamantului, acesta din urma are, conform art. 116 C. proc. civ., posibilitatea alegerii între mai multe instanțe deopotrivă competente, respectiv instanța de la domiciliul pârâtului, instanța de la locul prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației sau instanța aleasă de părți ea fiind competentă teritorial. În acest context, instanța aleasă va deveni competentă să soluționeze litigiul cu care a fost învestită.

În speță, se constată că la art. 12 din contractul de prestări-servicii nr. x din 29 iunie 2011 încheiat între reclamantă și pârâta B. S.R.L. s-a convenit ca orice litigiu care are legătură cu acest contract, inclusiv cele referitoare la executarea lui, să fie soluționat de instanțele judecătorești din Oradea, alegerea de competență făcându-se în favoarea reclamantei.

Prin urmare, față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.