Decizia nr. 1006/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — revizuire

Circumstanțele cauzei Prin Decizia nr. 1086/C5/893/894, din data de 04.07.2019, emisă de CNSC, a fost admisă contestația formulată de asocierea A. - SC B. SRL - C. SA, prin SC B. SRL, a anulat, în parte, procesul-verbal nr. x, înregistrat la autoritatea contractată sub nr. xB/3917/10.05.2019 și actele subsecvente acestuia și a fost obligată autoritatea contractantă, ca în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii deciziei, să reevalueze oferta contestatoarei conform celor de reținute în motivare. În raport de această soluție, a fost respinsă cererea de intervenție formulată de D.. De asemenea, au fost respinse excepțiile invocate de autoritatea contractantă privind inadmisibilitatea contestației formulată de D. și lipsa de obiect a acesteia; a fost admisă, în parte, contestația formulată de D., și, pe cale de consecință, a fost anulată parțial solicitarea de clarificări nr. x/10.05.2019, referitoare la refuzul CNAIR de a înlocui subcontractantul E., conform celor reținute în motivare. În consecință, a fost respins, ca lipsit de interes, capătul de cerere formulat de D. privind "obligarea autorității contractante la solicitarea societății sale, respectiv, la acceptarea înlocuirii subcontractantului E. cu un alt subcontractant în temeiul art. 170 alin. (2) din Legea nr. 98/2016, în situația în care CNAIR apreciază că acest subcontractant se află într-unul din cazurile de excludere reglementate de Legea nr. 98/2016". Împotriva acestei Decizii, a formulat plângere petenta D. în contradictoriu cu intimata B. S.R.L, solicitând modificarea în parte a Deciziei în sensul respingerii contestației formulate de către B. SRL ca nefondată, cu consecința admiterii cererii de intervenție promovate de către D. în interesul CNAIR astfel cum a fost formulată.

Decizia contestată Prin Decizia nr. 409 din 12 august 2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pronunțate în Dosarul nr. x/2019 a respins excepția invocată de intimată și a admis plângerea formulată de către petenta D. în contradictoriu cu intimații Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, și B. SRL, a modificat în parte Decizia nr. 1086/C5/893/894 din 4 iulie 2019 emisă de CNSC, în sensul că a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de Asocierea A. - B. SRL - C. SA; a admis cererea de intervenție accesorie formulată D., a menținut Decizia în ceea ce privește soluțiile asupra excepțiilor invocate și contestației formulate de D., care nu au făcut obiectul controlului judiciar.

Cererea de revizuire Împotriva Deciziei nr. 409 din 12 august 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2019, B. SRL în nume propriu și în numele Asocierii A. - B. SRL - C. SA a formulat cerere de revizuire prin care a solicitat, în conformitate art. 514 alin. (4) C. proc. civ., anularea Deciziei nr. 409/2019 care este dată cu încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat a primei hotărâri, Decizie nr. 270/2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 7.06.2019, în Dosarul nr. x/2019. În motivarea cererii sale, revizuenta susține că Decizia nr. 409 din 12 august 2019 a Curții de Apel București încalcă efectul pozitiv al lucrului judecat prin Decizia nr. 270/2019 a Curții de Apel București. Astfel, în cuprinsul Deciziei nr. 270/2019, Curtea de Apel București a reținut următoarele considerente: "Consiliul a reținut în mod corect că decizia CNAIR trebuia să se bazeze pe o analiză reală a circumstanțelor concrete care au dus la rezilierea contractului care a făcut obiectul documentului constatator nr. x/07.08.2017, prin aprecierea culpei B. SRL în executarea acestui contract, în condițiile în care din documentul constatator nu rezultă, cu evidență, culpa gravă și evidentă a contestatoarei în executarea contractului și că în cauză a fost încălcat dreptul efectiv al ofertantului de a beneficia de o explicație fundamentată sub aceste aspecte. Nu sunt întemeiate susținerile petentei, urmând a fi respinse, în ceea ce privește faptul că autoritatea contractantă avea dreptul și nu obligația să solicite clarificări referitoare la situația petentei". Așadar, în motivarea primei sale decizii (nr. 270/2019), Curtea de Apel București a reținut, cu autoritate de lucru judecat, că "din documentul constatator nu rezultă, cu evidență, culpa gravă și evidentă a contestatoarei în executarea contractului". Față de această statuare din primul proces, rezultă că în al doilea proces, dată fiind autoritatea de lucru judecat a deciziei definitive nr. 270/2019, instanța nu mai putea să rețină nici măcar că trebuia "să ne demonstrăm în concret credibilitatea", în conformitate cu art. 171 alin. (2) din Legea nr. 98/2016, sau că "trebuia să convingem autoritatea" de credibilitatea sa. Legea prevede că operatorul economic are posibilitatea de a convinge autoritatea de credibilitatea sa, de faptul că a luat măsuri de remediere (caz în care, în conformitate cu art. 171 alin. (2) din Legea nr. 98/2016, autoritatea nu îl exclude din procedura de atribuire), în situația în care anterior el și-a încălcat în mod grav sau repetat obligațiile principale ce-i reveneau în cadrul unui contract de achiziții publice, al unui contract de achiziții sectoriale sau al unui contract de concesiune [art. 167 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 98/2016]. În speță însă, instanța a reținut, în motivarea primei decizii definitive, că din documentul constatator nu rezultă culpa gravă și evidentă a revizuentei în executarea contractului, astfel că în atare context revizuenta nu mai putea fi obligată să-și dovedească credibilitatea, pentru a nu fi exclus din procedură, întrucât numai operatorul economic care și-a încălcat în mod grav sau repetat obligațiile principale, nu și cel față de care o instanță a reținut deja, prin decizie definitivă, că o asemenea încălcare gravă nu există. O altă chestiune litigioasă tranșată cu autoritate de lucru judecat prin prima decizie definitivă este cea referitoare la prezumția de legalitate de care se bucură certificatul constatator. Sub acest aspect, revizuenta arată că în cuprinsul Deciziei nr. 270/2018 Curtea de Apel reține că B. SRL nu a contestat faptul că certificatul constatator se bucură de prezumția de legalitate, iar în cuprinsul contestației s-a arătat că în acest certificat trebuiau indicate faptele pentru fiecare asociat în parte. În cazul în care nu s-au indicat, în mod legal, situația trebuia verificată de către autoritatea contractantă în sensul art. 171 alin. (1) și (2). Susține petenta că asociații răspund solidar fata de autoritatea contractantă. Din opinia ANAP reiese că "fiecare din părți participă la beneficiile și pierderile activității sau operațiunii propuse". Cota B. SRL de beneficii și pierderi a fost stabilită la 2.8% și diminuată la 0.01%. Așadar, prima decizie a tranșat definitiv și chestiunea mult invocatei de către intimata D. a "prezumției de legalitate a documentului constatator", reținând că nu acesta a fost obiectul contestației revizuentei la CNSC, ci faptul real că în el nu sunt indicate faptele pentru fiecare asociat în parte, neindicându-se, deci, în el, nicio faptă gravă ce ar fi fost săvârșită de revizuentă. Față de această statuare a primei decizii definitive, cea de-a doua decizie, atacată cu prezenta revizuire, încalcă din nou autoritatea lucrului judecat atunci când încearcă justificarea excluderii revizuentei inclusiv prin invocarea "prezumției de legalitate și temeinicie, până la anulare, a oricărui act administrativ". De asemenea, prima decizie definitivă a tranșat cu autoritate de lucru judecat și chestiunea mult invocatei de către intimata D. a "răspunderii solidare a asociaților față de autoritatea contractantă", Curtea de Apel București fiind de acord cu opinia Agenției Naționale pentru Achiziții Publice (ANAP), conform căreia "fiecare din părți participa la beneficiile și pierderile activității sau operațiunii propuse" conform cotei sale (cota subscrisei fiind diminuată la 0,01%). Astfel, din nou cea de-a doua decizie încalcă autoritatea de lucru judecat a primei decizii, atunci când statuează, în încercarea de a justifica excluderea revizuentei de către autoritatea contractantă, că "răspunderea, în materia achizițiilor publice, este solidară, solidaritatea neputând fi înlăturată prin voința părților, ori prin diluarea participației la Contract". Alte chestiuni ce au fost tranșate cu autoritate de lucru judecat prin prima decizie definitivă, astfel că ele nu mai puteau fi contrazise printr-o hotărâre ulterioară, sunt următoarele: "Curtea reține că, din cuprinsul Comunicării de excludere a ofertei petentei nu reiese cum a făcut Comisia de evaluare, analiza situațiilor de excludere în care se afla B. SRL, mai ales că, acesta a indicat în completarea DUAE că nu se afla în situații de excludere. Autoritatea contractantă nu a realizat nicio verificare efectivă a situației, mai ales că este vorba de o potențială abatere constatată într-un contract în care a avut calitatea de Beneficiar, așadar toate documentele privind situația B. SRL existau în posesia sa. Nu s-au solicitat Asocierii niciun fel de clarificări cu privire la o acțiune potențială de verificare de către comisia de evaluare a motivului de excludere așa cum este statuat prin cerințele legii. Se constată astfel, un formalism al Comisiei în evaluarea "documentului constatator" și nu una faptică de demonstrare a motivelor de excludere așa cum sunt ele definite de Legea nr. 98/2016. Autoritatea contractantă a eludat dreptul conferit de Legea nr. 98/2016 operatorului economic, de a putea furniza dovezi privind credibilitatea petentei. Situația B. SRL în legătură cu contractul pentru care a fost emis documentul constatator nu avea de unde să cunoască la momentul când expertului său F. i-a fost impusa înlocuirea, sau la momentul când și-a redus participarea la 0,01% că G., liderul asocierii (Antreprenorul) nu își va îndeplini obligațiile contractuale. Curtea reține că, potrivit art. 166 alin. (1) din H.G. nr. 395/2016 "Autoritatea contractantă are obligația de a emite documente constatatoare care conțin informații referitoare la îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către contractant/contractant asociat și, dacă este cazul, la eventualele prejudicii" Chiar dacă documentul constatator în baza căruia a fost exclusă petenta, nu conține aceste informații, se reține că, în mod legal, Comisia de evaluare a CNAIR trebuia să facă o analiză temeinică a situației B. SRL și să comunice documentul constatator către B. SRL. Petenta a mai susținut că. CNSC a insistat pe analiza de către CNAIR a documentelor noi. depuse de Asocierea A. pentru prima oara în etapa soluționării contestației. Însă reiese din dosarul CNSC că documentele depuse ca anexe ale contestației erau deja în posesia CNAIR, fiind documente aferente Contractului încheiat cu beneficiarul CNAIR, contract ce face obiectul Documentului constatator nr. x/07.08.2017 emis de CNAIR. În rezumat, chestiunile tranșate cu autoritate de lucru judecat prin decizia definitivă nr. 270/2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, astfel că ele nu mai puteau fi contrazise printr-o hotărâre ulterioară, sunt următoarele: - statuarea că "din documentul constatator nu rezultă, cu evidență, culpa gravă și evidentă a contestatoarei în executarea contractului" - faptul că, la momentul excluderii expertului și diminuării participației B. SRL în contractul semnat cu CNAIR de Asocierea G. - B. SRL, aceasta din urma nu putea cunoaște faptul ca liderul Asocierii nu își va îndeplini obligațiile contractuale; - faptul că documentul constatator trebuia emis pentru fiecare asociat în parte; întrucât nu a fost, în cauză trebuia realizata o analiză temeinică a situației B., care sa indice circumstanțele concrete care au dus la rezilierea contractului, cu aprecierea culpei imputate societății B. SRL, în condițiile în care Curtea de Apel București a statuat, prin aceeași primă decizie definitivă, că din documentul constatator nu rezultă, cu evidentă, culpa gravă și evidentă a revizuentei; - faptul că obiectul procesului nu l-a constituit contestarea prezumției de legalitate a documentului constatator, ci B. a arătat că pretinsele fapte trebuiau indicate pentru fiecare asociat în parte; - faptul că susținerile societății D. în sensul că asociații răspund solidar în fata autorității contractante contrazic opinia ANAP, conform căreia "fiecare din părți participa la beneficiile și pierderile activității sau operațiunii propuse" conform cotei de participare, iar cota de participare a B. a fost de 2,8%, redusa ulterior la 0,01%; - faptul că documentele depuse de Asociere se aflau în posesia CNAIR, fiind documente aferente unui contract în care a aceasta a avut calitatea de Beneficiar, iar documentul constatator a fost emis tot de CNAIR. Față de aceste considerente, revizuenta consideră că sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., cu referire la dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei intimata D. a solicitat, în principal, respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă și, în subsidiar, ca lipsită de interes. Motivând excepția inadmisibilității, intimata arată că în cauză nu există hotărârile potrivnice la care se referă prevederile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., întrucât cele două hotărâri invocate de revizuentă finalizează două procese diferite, fiecare dintre acestea purtând asupra unor momente diferite ale procedurii de atribuire și asupra unor decizii diferite ale CNSC. În concret, în cadrul litigiului în care a fost pronunțată prima decizie, instanța a analizat temeinicia excluderii revizuentei din procedura de atribuire din perspectiva faptului că autoritatea contractantă nu a dat curs obligației de a solicita clarificări cu privire la motivele de excludere și de a permite operatorului economic să prezinte dovezile de natură a-i dovedi credibilitatea. În litigiul în care a fost pronunțată decizia definitivă instanța a analizat temeinicia celei de a doua decizii de excludere, ulterior transmiterii solicitării de clarificări și după ce instanța a analizat toate explicațiile și probele furnizate de către revizuentă în răspuns la solicitarea de clarificări. În consecință, intimata susține că nu există identitate de obiect și cauză între cele două pricini, astfel că hotărârile pronunțate în cele două cauze nu pot fi potrivnice. Un al doilea motiv pentru care cererea de revizuire este inadmisibilă este dat de faptul că B. a invocat, în fața instanței ce a pronunțat Decizia nr. 409 din 12 august 2019, puterea de lucru judecat a primei hotărâri, astfel că, din această perspectivă, cererea de față tinde să analizeze temeinicia celei de a doua decizii, lucru nepermis în cadrul procesual al revizuirii. În ceea ce privește interesul formulării prezentei cereri, intimata a arătat că, deși calea de atac, în actuala reglementare procesuală, poate fi formulată și numai împotriva considerentelor, eventuala retractare a considerentelor criticate de revizuentă nu-i produce niciun folos, de vreme ce nu a atacat și dispozitivul Deciziei nr. 409 din 12 august 2019. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 461 C. proc. civ., în cazul în care calea de atac vizează numai considerentele hotărârii prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greșite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea, instanța, admițând calea de atac, va înlătura acele considerente și le va înlocui cu propriile considerente, menținând soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. Prin urmare, chiar dacă instanța ar constata admisibilă cererea de revizuire, soluția legală nu poate fi alta decât înlocuirea considerentelor ce încalcă autoritatea de lucru judecat a altor considerente, fără nicio relevanță practică în privința actului vătămător reprezentat de decizia de excludere a revizuentei din procedura de atribuire în discuție. Față de aceste considerente, intimata solicită respingerea cererii de revizuire. A depus întâmpinare și intimata Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, solicitând respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca lipsită de interes, motivele dezvoltate în susținerea acestor excepții fiind identice motivelor invocate în apărare de intimata D.

Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire Examinând prezenta cerere de revizuire, Înalta Curte constată că este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Cu titlu prealabil, este de observat faptul că prin prezenta cerere revizuenta B. SRL invocă încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, context în care este lipsită de relevanță împrejurarea că între cele două litigii, soluționate prin deciziile nr. 270 din 7 iunie 2019 și nr. 409 din 12 august 2019, nu există identitate de obiect. Prin modificarea suferită de C. proc. civ. ca urmare a adoptării Legii nr. 310/2018 este recunoscută explicit admisibilitatea cererilor de revizuire și în situațiile în care este încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat. Anterior Legii nr. 310/2018, art. 513 alin. (4) C. proc. civ. prevedea numai soluția anulării hotărârii potrivnice, aspect ce reflectă voința legiuitorului de la acea epocă, în sensul reglementării motivului revizuirii pentru contrarietatea de hotărâri numai pentru ipoteza în care au fost nesocotite dispozițiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul cărora nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. Prin urmare, excepția inadmisibilității prezentei cereri de revizuire în considerarea obiectului și cauzei diferite a pricinilor în care au fost pronunțate hotărârile pretins potrivnice nu poate fi susținută. În schimb, excepția este întemeiată în considerarea faptului că în fața instanței celei din urmă învestite a fost invocat efectul pozitiv al puterii lucrului judecat iar acest aspect a fost dezlegat de instanță. Astfel, Înalta Curte constată că, în accepțiunea revizuentei, pretinsa chestiune litigioasă tranșată diferit în cauzele în analiză vizează maniera în care cele două instanțe au tratat relevanța documentului constatator nr. x/07.08.2017 emis de CNAIR. Acest document constatator a fost emis pentru neîndeplinirea corespunzătoare a contractului de către Asocierea G. - B. SRL, prin liderul Asocierii G., acesta având calitatea de contractant în cadrul contractului de lucrări "Proiectarea și execuția Autostrăzii Brașov - Târgu Mureș - Cluj - Oradea, Sector 3A", contract încheiat cu CNAIR SA. În baza acestui document oferta asocierii A. - B. SRL - C. SA. a fost exclusă în temeiul prevederilor art. 167 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 98/2016. Împotriva deciziei de excludere din procedură a formulat contestație Asocierea A. ș.a., contestație admisă de CNSC prin Decizia nr. 509/C5/380/336 din 2 aprilie 2019, cu consecința obligării autorității contractante la reevaluarea ofertei asocierii. Soluționând plângerea împotriva Deciziei CNSC nr. 509/C5/380/386 din data de 02.04.2019, formulată de petenta D., Curtea de Apel București apreciază că în mod corect a reținut CNSC că decizia CNAIR de excludere a ofertei Asocierii A. ș.a. trebuia să se bazeze pe o analiză reală a circumstanțelor concrete care au dus la rezilierea contractului care a făcut obiectul documentului constatator nr. x/07.08.2017, prin aprecierea culpei B. SRL în executarea acestui contract, în condițiile în care din documentul constatator nu rezultă, cu evidență, culpa gravă și evidentă a contestatoarei în executarea contractului" și că în cauză a fost încălcat "dreptul efectiv al ofertantului de a beneficia de o explicație fundamentata sub aceste aspecte". Curtea reține că, orice operator economic aflat în oricare dintre situațiile prevăzute la art. 164 și 167, care atrag excluderea din procedura de atribuire poate furniza dovezi, care să arate că măsurile luate de acesta sunt suficiente pentru a-și demonstra în concret credibilitatea prin raportare la motivele de excludere. În plus, curtea de apel consideră întemeiată susținerea Asocierii A. ș.a., în sensul că în cuprinsul documentului constatator trebuiau indicate faptele pentru fiecare asociat în parte iar în cazul în care nu s-au indicat, în mod legal, situația trebuia verificată de către autoritatea contractantă în sensul art. 171 alin. (1) și (2) din Legea nr. 98/2016. În consecință, prin Decizia nr. 270 din 7 iunie 2019 Curtea de Apel București a respins plângerea petentei D. Ulterior, autoritatea contractantă CNAIR a procedat din nou la excluderea Asocierii A. din procedură, decizie contestată de Asociere la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor. Prin Decizia nr. 1086/C5/893/894 din 4 iulie 2019 CNSC a admis contestația formulată de Asocierea A., a anulat actul prin care CNAIR a decis excluderea asocierii din procedură și a obligat autoritatea contractantă să reevalueze oferta Asocierii A.. În esență, CNSC a reținut că documentul constatator nr. x/07.08.2017 nu rezultă în mod clar și concret care sunt obligațiile neîndeplinite de către operatorul economic B. SRL iar autoritatea contractantă nu a analizat toate circumstanțele concrete care au stat la baza rezilierii contractului în executarea căruia a fost emis documentul constatator anterior menționat. În consecință, CNSC apreciază că niciunul din documentele depuse de către autoritatea contractantă la dosarul cauzei nu fac dovada faptului că aceasta a identificat încălcarea, în mod grav sau repetat, de către operatorul B. a obligațiilor ce-i reveneau în cadrul executării contractului pentru care a fost emis documentul constatator nr. x/07.08.2017, context în care oferta Asocierii A. a fost exclusă în mod eronat. Împotriva deciziei CNSC nr. 1086/C5/893/894 din 4 iulie 2019 a formulat plângere operatorul D., plângere ce a format obiectul dosarului nr. x/2019, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția IX contencios administrativ și fiscal. Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei intimata B. SRL a invocat în cadrul acestui dosar puterea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 270 din 7 iunie 2019. Constată Înalta Curte că prin concluziile scrise depuse în ședința publică din 12 august 2019 intimata B. SRL și-a precizat apărarea grefată pe efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a Deciziei civile nr. 270 din 7 iunie 2019, apreciind că prin această decizie curtea de apel a tranșat definitiv următoarele chestiuni litigioase: - legalitatea solicitării de clarificări către Asociere; - faptul că, la momentul excluderii expertului și diminuării participației B. SRL în contractul semnat cu CNAIR de Asocierea G. - B. SRL, aceasta din urma nu putea cunoaște faptul ca liderul Asocierii nu își va îndeplini obligațiile contractuale; - faptul că documentul constatator trebuia emis pentru fiecare asociat în parte; întrucât nu a fost, în cauză trebuia realizata o analiză temeinică a situației B., care sa indice circumstanțele concrete care au dus la rezilierea contractului, cu aprecierea culpei imputate societății B. SRL, în condițiile în care Curtea de Apel București a statuat, prin aceeași primă decizie definitivă, că din documentul constatator nu rezultă, cu evidentă, culpa gravă și evidentă a revizuentei; - faptul că obiectul procesului nu l-a constituit contestarea prezumției de legalitate a documentului constatator, ci B. a arătat că pretinsele fapte trebuiau indicate pentru fiecare asociat în parte; - faptul că susținerile societății D. în sensul că asociații răspund solidar în fata autorității contractante contrazic opinia ANAP, conform căreia "fiecare din părți participa la beneficiile și pierderile activității sau operațiunii propuse" conform cotei de participare, iar cota de participare a B. a fost de 2,8%, redusa ulterior la 0,01%; - faptul că documentele depuse de Asociere se aflau în posesia CNAIR, fiind documente aferente unui contract în care a aceasta a avut calitatea de Beneficiar, iar documentul constatator a fost emis tot de CNAIR. Prin urmare, intimata B. SRL a susținut că toate argumentele petentei D. din cuprinsul plângerii ce formează obiectul dosarului nr. x/2019 au fost deja puse în discuție și respinse prin Decizia nr. 270/2019 a Curții de Apel București, intrând, așadar în puterea lucrului judecat. Prin Decizia nr. 409 din 12 august 2019 Curtea de Apel București, secția IX contencios administrativ, a admis în parte plângerea petentei D. și, în consecință, a modificat în parte decizia CNSC nr. 1086/C5/893/894, în sensul respingerii contestației formulate de Asocierea A.. Constată Înalta Curte că în cuprinsul considerentelor Deciziei civile nr. 409 din 12 august 2019 curtea de apel a analizat argumentele intimatei B. SRL, grefate pe efectul pozitiv al autorității de lucru judecat în raport de Decizia nr. 270/2019, înlăturând motivat aceste apărări. În concret, curtea de apel arată următoarele sub acest aspect: Afirmațiile referitoare la puterea de lucru judecat a celor reținute prin Decizia nr. 270/2019, deși reale, nu pot susține apărarea intimatei; într-adevăr, orice hotărâre judecătorească beneficiază de puterea de lucru judecat a celor statuate, însă aceasta se raportează la starea de fapt avută în vedere la pronunțarea hotărârii. În acest sens, se observă că prin Decizia anterioară s-a stabilit că "decizia CNAIR trebuia să se bazeze pe o analiză reală a circumstanțelor concrete care au dus la rezilierea contractului care a făcut obiectul documentului constatator nr. x/07.08.2017, prin aprecierea culpei B. SRL în executarea acestui contract, în condițiile în care din documentul constatator nu rezultă, cu evidență, culpa gravă și evidentă a contestatoarei în executarea contractului" și că în cauză a fost încălcat "dreptul efectiv al ofertantului de a beneficia de o explicație fundamentata sub aceste aspecte". Aprecierile Curții s-au referit la atitudinea autorității cu ocazia primei evaluări; or, în prezenta cauză este analizată atitudinea aceleiași autorități, cu ocazia celei de-a doua evaluări, efectuate tocmai urmare a deciziei anterioare. Nu se poate susține cu temei că cele statuate anterior sunt valabile și în prezenta cauză, atâta vreme cât autoritatea a procedat la o nouă evaluare stabilind, argumentat, că măsura excluderii se impune, neasumându-și răspunderea de a păstra în procedură un ofertant care nu a convins de credibilitatea sa. În rest, apărările intimatei se referă numai la conținutul documentului constatator, criticile vizând legalitatea și temeinicia celor reținute; așa cum s-a arătat, aceste critici nu pot fi analizate în prezenta cauză, care nu are ca obiect stabilirea legalității acestui document constatator, putând fi valorificate în litigiile având acest obiect, deja aflate pe rolul instanței și a Curții de Arbitraj. În atare context, Înalta Curte constată inadmisibilă prezenta cerere de revizuire, întrucât efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a Deciziei civile nr. 270/2019 a format obiect de analiză pentru instanța ce a pronunțat Decizia nr. 409 din 12 august 2019. Faptul că dispozitivul Deciziei civile nr. 409 din 12 august 2019 nu cuprinde o soluție explicită asupra excepției autorității de lucru judecat este perfect explicabil, în condițiile în care instanța nici nu a fost învestită să se pronunțe asupra unei atare excepții, autoritatea de lucru judecat fiind invocată în acea pricină pentru valorificarea efectului pozitiv al acesteia și nu a efectului extinctiv, când excepția împiedică o nouă judecată. De aceea, omisiunea menționării, în dispozitiv, a soluției pe marginea puterii lucrului judecat nu are nicio relevanță pe marginea aprecierii admisibilității prezentei cereri de revizuire, formulată în condițiile prevăzute de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., esențială fiind, sub acest aspect, împrejurarea că instanța ce a pronunțat Decizia nr. 409 din 12 august 2019 a rezolvat apărarea întemeiată pe efectul pozitiv al autorității de lucru judecat. În atare context, prin cererea de revizuire de față nu se urmărește retractarea unei decizii pronunțate cu nesocotirea autorității de lucru judecat sau cu încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat ci rediscutarea modului în care curtea de apel a rezolvat apărarea întemeiată pe dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., operațiune evident nepermisă. Față de aceste considerente cererea de revizuire va fi respinsă ca fiind inadmisibilă.