ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1768/2020

Ședința publică din data de 08 aprilie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 30 iunie 2016, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții Orașul Borșa și Consiliul Local al Orașului Borșa, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (actual Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației) au solicitat anularea Deciziei nr. 36 din 22.01.2016 privind soluționarea contestației și, pe cale de consecință, anularea Notei de constatare nr. x din 06.11.2015, ambele acte administrative fiind emise de pârât.

Prin sentința civilă nr. 1483 din 25 aprilie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții Orașul Borșa și Consiliul Local al Orașului Borșa, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a anulat Nota de constatare nr. x/06.11.2015 și Decizia de soluționare a contestației nr. 36/22.01.2016 și a respins cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1483 din 25 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației (fost Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice), întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, pârâtul a susținut că hotărârea recurată este pronunțată cu greșita aplicare a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) și b), alin. (2) lit. b) și f), art. 3 lit. j), art. 33 alin. (1) și alin. (2) lit. h) din O.U.G. nr. 34/2006, precum și a dispozițiilor H.G. nr. 519/2004.

Astfel, în urma controlului efectuat cu privire la procedura de achiziție finalizată cu încheierea contractului de lucrări nr. x din 08.08.2012, între UAT Orașul Borșa și Societatea A. S.R.L., recurentul a constatat că reclamanții au modificat elemente esențiale ale ofertei, respectiv durata de execuție a lucrărilor, utilizată ca și factor de evaluare, denaturând astfel rezultatul procedurii de atribuire, în sensul că această modificare ar fi permis atribuirea contractului unui alt ofertant.

Potrivit fișei de date a achiziției, criteriul de atribuire a fost "oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic", iar factorii de evaluare au fost: termenul de execuție - 20% și prețul ofertei - 80%. Totodată, termenul de execuție ofertat trebuia să fie cuprins între 8 și 16 luni și să țină cont de perioadele nefavorabile pentru lucrări, în funcție de specificul acestora, având în vedere că data estimată a ordinului de începere a lucrărilor era de 3 luni de la data deschiderii ofertelor.

A arătat recurentul-pârât că la procedura de atribuire au participat trei ofertanți, indicând și termenele de execuție propuse de fiecare dintre aceștia, iar oferta câștigătoare a fost cea prezentată de Societatea A. S.R.L. La încheierea contractului de lucrări cu ofertantul Societatea A. S.R.L., autoritatea contractantă UAT Orașul Borșa nu a prevăzut în contract perioada de execuție a lucrărilor ofertată, respectiv august 2012 - decembrie 2012 și martie 2013 - mai 2013, ci a stabilit o altă perioada, respectiv 8 luni de la data semnării contractului, la care se adaugă perioada de suspendare. Contractul a fost încheiat la data de 08.08.2012 și, potrivit ordinului de începere a lucrărilor, acestea au demarat în luna septembrie 2012. Lucrările au fost finalizate în luna octombrie 2013, conform procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor încheiat la data de 21.10.2013, astfel încât termenul de execuție efectiv, care include și perioadele de suspendare aferente sezonului rece, este de 13 luni.

A arătat recurentul-pârât că, prin compararea ofertelor depuse de ofertanți, respectiv de către Societatea B. S.R.L. și Societatea A. S.R.L., reiese faptul că aceștia au propus un grafic de execuție pe luni calendaristice, pornind de la modul concret în care s-a derulat execuția lucrărilor, respectiv august 2012 - octombrie 2013. Reszultă, astfel, o modificare a clasamentului inițial, în sensul că, urmare a recalculării punctajului, Societatea B. S.R.L. ocupă prima poziție în clasament cu 99,31 puncte, iar Societatea A. S.R.L. ocupă a doua poziție cu 98,46 puncte.

A mai susținut recurentul-pârât că, în ceea ce privește oferta depusă de Societatea A. S.R.L., în procedura de atribuire s-au adus clarificări de către ofertant, legate de termenul de execuție a lucrărilor, ca urmare a sesizării de către expertul cooptat a unor probleme de ordin tehnic, legate de propunerea efectuării unor lucrări în perioade nefavorabile, contrar normativelor în vigoare. Or, acest răspuns nu clarifică deficiența sesizată, din formularea antreprenorului nerezultând că perioada de execuție este de 8 luni, exclusiv perioada de suspendare, astfel cum a susținut autoritatea contractantă, iar pe de altă parte, chiar dacă s-ar aprecia că răspunsul antreprenorului are acest conținut, ar fi semnificat o modificare a ofertei inițiale, caz în care oferta trebuia respinsă.

În aceste condiții, recurentul-pârât a apreciat că au fost modificate condițiile inițiale, referitoare la termenul de execuție a lucrărilor prevăzut în fișa de date a achiziției, după atribuirea contractului de achiziție, contrar H.G. nr. 519/2014. Această modificare a creat un avantaj ofertantului câștigător, contrar dispozițiilor art. 33 alin. (1) și alin. (2) lit. h) din O.U.G. nr. 34/2006 și a fost restricționată participarea la procedura de atribuire, nefiind garantat tratamentul egal și nediscriminatoriu a operatorilor economici, contrar art. 2 alin. (1) lit. a) și b) și alin. (2) lit. b) și f) din O.U.G. nr. 34/2006.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 20 octombrie 2017, intimații-reclamanți Orașul Borșa și Consiliul Local al Orașului Borșa au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prezentând contextul factual care a condus la emiterea actelor administrative contestate în cauză, intimații au susținut, în esență, că nu există neconcordanță între fișa de date a achiziției, oferta făcută de societatea câștigătoare și contractul de lucrări încheiat cu această societate.

În mod corect a reținut instanța de fond, în opinia intimaților-reclamanți, că fișa de date a achiziției precizează doar numărul de luni aferent termenului de execuție ofertat, fără a preciza și intervalul exact, pe luni, în care trebuia executată lucrarea.

De asemenea, în mod corect a statuat prima instanță că Societatea A. S.R.L. a obținut, pe ambele criterii de evaluare, cel mai bun punctaj dintre ofertele depuse. Societatea câștigătoare nu a modificat oferta inițială, ci doar a precizat-o prin clarificări, neexistând un temei legal pentru înlăturarea ofertei.

S-a susținut de către intimați că suspiciunea de neregulă s-a bazat pe elemente ulterioare încheierii contractului de lucrări, respectiv pe faptul suspendării executării lucrărilor datorită condițiilor meteo nefavorabile și pe împrejurarea semnării procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor la data de 21.10.2013, deși lucrările erau finalizate anterior acestei date, astfel încât perioada de execuție a respectat cele 8 luni prevăzute în formularul de ofertă și în contractul de lucrări. În cazul în care nu s-ar fi respectat perioada contractuală, autoritatea contractantă ar fi putut pretinde, cel mult, penalități de întârziere.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin Nota de constatare nr. x/06.11.2015, pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației a reținut că, în ceea ce privește Contractul de finanțare nr. x/19.12.2011, proiect cod SMIS 7352, cu titlul "Reabilitare drum DC 8 Borsa, Maramureș", autoritatea contractantă Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Borșa a modificat condițiile inițiale, referitoare la termenul de execuție a lucrărilor prevăzut în fișa de date a achiziției, după atribuirea contractului de achiziție, ceea ce a creat un avantaj ofertantului câștigător. Ca urmare, pârâtul a aplicat o corecție financiara în valoare de 830.768,87 RON, reprezentând 5% din valoarea contractului de lucrări nr. x/08.08.2012, încheiat de autoritatea contractantă cu Societatea A. S.R.L.

În cuprinsul notei de constatare a neregulii, pârâtul a apreciat că beneficiarul a încălcat dispozițiile H.G. nr. 519/2014 - nota de subsol 4, dar și dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) și b), alin. (2) lit. b) și f), art. 3 lit. j), art. 33 alin. (1) și alin. (2) lit. h) din O.U.G. nr. 34/2006.

Prin Decizia nr 36/26.01.2016 privind soluționarea contestației formulate de către reclamantul UAT Borsa, a fost menținută Nota de Constatare a neregulilor si de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/06.22.2015.

Din examinarea înscrisurilor existente la dosarul cauzei, instanța de control judiciar reține că, în cuprinsul fișei de date a achiziției, autoritatea contractantă a prevăzut, drept criteriu de atribuire a contractului de lucrări, oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic, stabilind o pondere a factorilor de evaluare de 20% pentru termenul de execuție și de 80% pentru prețul ofertei.

Înalta Curte constată că nota de constatare a neregulilor a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale, pârâtul constatând în mod corect că reclamantul Orașul Borșa a modificat, ulterior stabilirii ofertei câștigătoare, durata de execuție a lucrărilor, prin aceea că, în cuprinsul contractului de lucrări nu a fost preluată perioada contractuală ofertată de societatea câștigătoare, ci o perioadă de execuție mai îndelungată care, dacă ar fi fost avută în vedere la data evaluării ofertelor, ar fi condus la modificarea clasamentului ofertanților și la declararea câștigătoare a ofertei depuse de alt agent economic.

Astfel, potrivit raportului procedurii nr. 11993 din 13.07.2012, Societatea A. S.R.L. a ocupat prima poziție în clasamentul ofertelor, cu un punctaj de 100 de puncte, din care 20 de puncte au fost acordate pentru ofertarea unui termen de execuție a lucrărilor de 8 luni, în intervalul august 2012 - decembrie 2012 și martie 2013 - mai 2013, perioadă care include suspendarea lucrărilor din sezonul rece.

Ofertantul clasat pe a doua poziție, Societatea B. S.R.L., a obținut 92,64 puncte, din care 13,33 puncte au fost acordate pentru termenul de execuție, propus pentru perioada noiembrie 2012 - octombrie 2013, perioadă care ținea seama de restricțiile impuse de sezonul rece, iar ofertantul clasat pe cea de-a treia poziție, Societatea C. S.R.L., a obținut 92,53 puncte, din care 13,33 puncte au fost acordate pentru termenul de execuție, propus a se desfășura timp de 4 luni în anul 2012 și 8 luni în anul 2013, perioadă care ținea seama de restricțiile impuse de sezonul rece.

Trebuie subliniat că, potrivit fișei de date a achiziției, termenul de execuție ofertat trebuia să fie cuprins între 8 și 16 luni și să țină cont de perioadele nefavorabile pentru lucrări, în funcție de specificul acestora, având în vedere că data estimată a ordinului de începere a lucrărilor este la 3 luni de la data deschiderii ofertelor. În raport de ofertele depuse, Înalta Curte constată că societățile clasate pe primele două poziții au avut în vedere, la ofertarea timpului de execuție, perioada de suspendare a lucrărilor pe perioada sezonului rece, dar Societatea A. S.R.L. a propus un termen de execuție de 8 luni, lucrările urmând a fi finalizate în luna mai 2013, pe când Societatea B. S.R.L., clasată pe cea de-a doua poziție a clasamentului ofertelor, a propus un termen de execuție de 11 luni, lucrările urmând a fi finalizate în luna octombrie 2013.

Prin art. 7 din contractul de lucrări nr. x/08.08.2012, semnat de autoritatea contractantă cu societatea câștigătoare s-a prevăzut, ca termen de executare a lucrărilor, o durată de 8 luni, exceptând perioada de suspendare, cauzată de vremea nefavorabilă din lunile de iarnă, dar nu mai târziu de data de 19.09.2013. Termenul de execuție era calculat de la data constituirii garanției de bună execuție, emiterea ordinului de începere a lucrărilor și predarea amplasamentului.

În acest context, Înalta Curte constată că autoritatea contractantă nu a prevăzut în contractul de lucrări perioada ofertată de Societatea A. S.R.L., respectiv august 2012 - decembrie 2012 și martie 2013 - mai 2013, ci a stabilit o altă perioada de execuție a lucrărilor, respectiv 8 luni de la data semnării contractului, la care se adaugă perioada de suspendare.

Întrucât contractul a fost încheiat la data de 08.08.2012 și ordinul de începere a lucrărilor a fost emis la data de 05.09.2012, lucrările au fost demarate efectiv în luna septembrie 2012 și au fost finalizate în luna octombrie 2013, conform procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor încheiat la data de 21.10.2013. Prin urmare, termenul de execuție efectiv, care include și perioadele de suspendare aferente sezonului rece, a fost de 13 luni, mai ridicat decât termenul de execuție de 11 luni ofertat de societatea clasată pe cea de-a doua poziție a clasamentului ofertelor.

Este real argumentul, susținut deopotrivă de intimații-reclamanți și de instanța de fond, potrivit căruia în fișa de date a achiziției s-a precizat doar numărul de luni pentru termenul de execuție ofertat, fără a se preciza intervalul exact în care trebuie să fie executată lucrarea. Dar, în analiza neregulii reținute în sarcina autorității contractante, nu se poate face abstracție de împrejurarea că oferta Societății A. S.R.L., care s-a situat la minimul duratei solicitate prin fișa de date a achiziției (8 luni), ceea ce i-a asigurat punctajul maxim și câștigarea contractului, a fost încadrată într-un interval exact de luni calendaristice. Or, acest interval nu a fost specificat în contractul de execuție lucrări, consecința fiind aceea că, deși părțile contractante au prevăzut o durată de execuție tot de 8 luni, în lipsa menționării întocmai a intervalului ofertat pentru derularea lucrărilor, s-a ajuns la un timp efectiv de execuție a lucrărilor de 13 luni, mai mare decât termenele propuse de restul ofertanților.

În ceea ce privește neclaritățile privitoare la timpul de execuție ofertat de societatea câștigătoare, Înalta Curte constată a fi reale criticile recurentului-pârât, potrivit cărora, deși s-au solicitat clarificări în cursul procedurii cu privire la faptul că se propunea executarea unor lucrări în lunile noiembrie, decembrie și martie, contrar normativelor în vigoare, prin adresa de răspuns nr. x/08.06.2012, societatea nu a lămurit deficiența sesizată, dar autoritatea contractantă a luat în considerare oferta, astfel cum a fost prezentată.

Prin răspunsul înaintat autorității contractante, Societatea A. S.R.L. a precizat că "deoarece termenul de execuție impune execuția în 8 luni a lucrărilor majore, lucrările minore, așternerea mixturilor și turnarea betonului activat corespunzător (accelerator de priză) se vor face în lunile noeimbrie- martie numai cu acceptul beneficiarului." Or, acest răspuns nu are semnificația confirmării perioadei de execuție de 8 luni, exclusiv suspendarea din perioada nefavorabilă, astfel cum a susținut reclamanta, ci reprezintă o modificare a ofertei inițiale, împărțind lucrările după gradul lor de complexitate, astfel încât numai lucrările majore se încadrau în perioada de 8 luni ofertată, iar lucrările minore, care stăteau, însă, la baza lucrărilor majore, urmau a se executa în interiorul intervalului ofertat, doar cu acordul beneficiarului. Acest răspuns este, la rândul său, neclar, întrucât nu răspunde problemei de ordin tehnic sesizate de expertul cooptat, respectiv efectuarea unor lucrări nepermise de normativul în vigoare în anumite luni calendaristice și, totodată, nu lămurește situația acestor lucrări, în cazul lipsei acordului beneficiarului de a fi efectuate în lunile noiembrie - martie.

Așadar, în mod corect s-a reținut de către recurentul-pârât că răspunsul societății câștigătoare nu clarifică deficiențele din ofertă sau, în cazul în care se apreciază a fi lămuritor, acest răspuns că modifică oferta inițial depusă, prelungind durata de execuție a lucrărilor, ceea ce ar fi atras un punctaj mai mic acordat Societății A. S.R.L.

Legislația incidentă cauzei nu se opune unei modificări a condițiilor inițiale după atribuirea contractului, dar în limitele strict prevăzute de nota de subsol x din H.G. nr. 519/2014 privind stabilirea ratelor aferente reducerilor procentuale/corecțiilor financiare aplicabile pentru abaterile prevăzute în anexele la O.U.G nr. 66/2011, potrivit căreia:

"O flexibilitate limitată poate fi aplicată în ceea ce privește modificarea condițiilor inițiale după atribuirea contractului, chiar dacă această posibilitate, precum și modalitățile de punere în practică nu sunt enunțate într-un mod clar și precis în anunțul de participare sau în documentația de atribuire. Dacă această posibilitate nu este prevăzută în documentația de atribuire, modificările condițiilor inițiale nu sunt admisibile decât dacă nu sunt substanțiale. O modificare este considerată substanțială dacă:

a) autoritatea contractantă introduce condiții care, dacă ar fi fost incluse inițial în documentația de atribuire, ar fi permis admiterea unor ofertanți alții decât cei admiși inițial;

b) aceste modificări permit atribuirea unui contract unui alt ofertant decât cel care a fost selectat inițial;

c) autoritatea contractantă extinde obiectul contractului cu lucrări/bunuri/servicii care nu erau prevăzute inițial;

d) aceasta modifică echilibrul economic în favoarea contractantului într-un mod care nu era prevăzut în contractul inițial."

În speță, se constată că modificarea ulterioară a condițiilor de atribuire a contractului produce efecte asupra punctajului acordat agenților economici clasați pe primele două poziții în clasamentul ofertelor, în sensul că, recalculând punctajul acordat Societății A. S.R.L. pentru termenul de execuție a lucrării și punctajul total acordat ofertei depuse, corelativ cu recalcularea punctajului obținut de Societatea B. S.R.L., rezultă că Societatea A. S.R.L. se clasează pe cea de-a doua poziție, după Societatea B. S.R.L. Așadar, modificarea condițiilor de către autoritatea contractantă a fost una substanțială, în sensul lit. b) a notei de subsol x din H.G. nr. 519/2014, anterior citată.

Înalta Curte constată că autoritatea contractuală a încălcat și principiile nediscriminării și tratamentului egal, prevăzute de art. art. 2 alin. (1) lit. a) și art. 2 alin. (2) lit. a) și b) din O.U.G. nr. 34/2006.

Nu pot fi omise nici dispozițiile art. 3 lit. j) din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit cărora documentația de atribuire trebuie să cuprindă toate informațiile legate de obiectul contractului de achiziție publică și de procedura de atribuire a acestuia, inclusiv caietul de sarcini sau, după caz, documentația descriptivă, coroborate cu cele ale art. 33 alin. (1), care prevăd obligația autorității contractante de a preciza în cadrul documentației de atribuire orice cerință, criteriu, regulă și alte informații necesare pentru a asigura ofertantului/candidatului o informare completă, corectă și explicită cu privire la modul de aplicare a procedurii de atribuire, inclusiv clauzele contractuale obligatorii, astfel cum dispune art. 33 alin. (2) lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006. Nepreluarea în contractul de lucrări a ofertei complete depuse de societatea câștigătoare, respectiv modificarea condițiilor contractuale aduse la cunoștința agenților economici anterior formulării ofertelor, atrage efectul restricționării nejustificate a participării la procedura de atribuire și afectează concurența între operatorii economici.

Apărările intimaților-reclamanți, referitoare la obținerea de către Societatea A. S.R.L. a celui mai bun punctaj pentru ambele elemente ale ofertei, nu sunt întemeiate. Deși această societate a obținut un punctaj superior pentru oferta financiară, punctaj care nu este afectat de neregulă, scăderea punctajului primit pentru timpul de execuție ofertat, corelativ cu majorarea punctajului obținut de Societatea B. S.R.L., ar situa Societatea A. S.R.L. pe cea de-a doua poziție, cu un total de 98,46 puncte, față de cele 99,31 puncte pe care le-ar primi Societatea B. S.R.L.

Neîntemeiate sunt și susținerile intimaților-reclamanți, potrivit cărora suspiciunea de neregulă s-a bazat pe elemente ulterioare încheierii contractului de lucrări, respectiv pe faptul suspendării executării lucrărilor datorită condițiilor meteo nefavorabile și pe împrejurarea semnării procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor la data de 21.10.2013, deși lucrările erau finalizate anterior acestei date. Astfel cum s-a arătat anterior, neregula s-a raportat la conținutul diferit al contractului de lucrări, față de oferta societății câștigătoare și de cerințele din fișa de date a achiziției, precum și la neclarități ale ofertei sesizate încă din cursul procedurii de atribuire, care nu au fost lămurite de autoritatea contractantă anterior etapei evaluării ofertelor. Așadar, neregula este contemporană semnării contractului de lucrări și nu ulterioară acestuia.

Referitor la susținerea privind finalizarea lucrărilor anterior semnării procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, Înalta Curte reține că, indiferent de momentul la care intimații-reclamanți apreciază, în mod unilateral, că au fost terminate lucrările, procesul-verbal este actul care confirmă această împrejurare, fiind semnat atât de beneficiar, cât și de autoritatea contractantă, făcând dovada că, la data de 21.10.2013, lucrările sunt complete și conforme obligațiilor contractuale.

Totodată, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiat și argumentul intimaților-reclamanți, din cuprinsul cererii de chemare în judecată, prin care s-a susținut inexistența neregulii, ca urmare a faptului că reprezentanții UCVAP nu au sesizat încălcări ale legislației achizițiilor publice.

Potrivit art. 32

4

alin. (2) din H.G. nr. 457/2008:

"În exercitarea atribuției prevăzute la alin. (1), autoritatea de management nu este condiționată în luarea deciziilor de activitățile desfășurate de ANRMAP și UCVAP potrivit dispozițiilor art. 32

2

și 32

3

". Prin urmare, independent de rezultatul verificărilor efectuate de către ANRMAP sau UCVAP, ministerul pârât are dreptul de a efectua propriile verificări și de a dispune măsurile care se impun, legislația specifică activității de verificare procedurală nelimitând în vreun fel competențele pârâtului, în raport de constatările altor organe cu atribuții în domeniu.

Ca atare, nici atribuțiile instanței de judecată, învestită cu examinarea legalității actelor administrative emise de pârât în exercitarea activității de verificare nu sunt îngrădite sau afectate în vreun fel de poziția adoptată de ANRMAP și UCVAP cu privire la procedura de achiziție publică analizată în speță.

Având în vedere toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că, în mod corect, constatând existența neregulii detaliată anterior, recurentul-pârât a emis Nota de constatare a neregulilor nr. 99484/06.11.2015, stabilind corecția financiară de 5% din valoarea contractului afectat de neregulă. Prin urmare, prima instanță a aplicat greșit legea când a constatat că nu există neregula, astfel încât, nefiind identificată vreo cauză de nelegalitate a actelor administrative contestate, din cele expuse prin cererea de chemare în judecată, se impune reformarea sentinței de fond, în sensul respingerii acțiunii și menținerii integrale a Deciziei privind soluționarea contestației administrative nr. 36 din 22.01.2016 și a Notei de constatare nr. x din 06.11.2015, emise de pârât.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., constatând incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții Orașul Borșa și Consiliul Local al Orașului Borșa, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației împotriva sentinței civile nr. 1483 din 25 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții Orașul Borșa și Consiliul Local al Orașului Borșa, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 aprilie 2020.